Revista Română de Medicină Veterinară

In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date.  Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.

In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.

Cover 1 photo:

“The author and his patients”/”Autorul şi pacienţii săi”- naive painting of Mihai VINTILĂ, DVM, Reşiţa, Caraş Severin county, Romania

Download PDF

N. LAZĂR (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală)
Gh. BĂRBOI (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală)
Şt. NICOLAE (Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România)

ABSTRACT

Diagnosed for the first time in our country after almost 125 years ago, the classical swine fewer was one of the major diseases of pig, with high economic importance for a country with a population that is consuming a lot of pork. Thus, the veterinary services and the authorities took the measures for control of disease at the scientific and professional level from that time. It was started by actions of vaccination with serum from animals that were ill and natural virus, with less satisfactory results, the action leading more to the spread of disease than its stopping. The successes in the attenuation of different viruses lead to finding of the solution for decrease of the pathogenicity of classical swine fever virus also.
In this framework, it is mentioned the big discovery of Professor Vechiu (1939), who succeeded the attenuation of virus pathogenicity by its inoculation to the rabbit, performing the so-called “lapinized swine fewer virus”, that gave good results in the control of classical swine fever in the domestic pigs and wild boars up now. The apparition of culture cells in the lab practice for the cultivation of viruses identified for swine fever virus the permissive cellular lines very efficient as: PK15, IBRS2 etc. The cellular lines were the ideal substrate for virus cultivation both for the production of vaccines and different diagnostic techniques. The professional and scientific accumulations, the expertise of specialists from our profession and the decision-making and organizational capacity of sanitary veterinary services of the country after establishing of the national sanitary veterinary authority for food safety, created the perspective of disease eradication as a major condition of adherence of Romania to European Union.

REZUMAT

Diagnosticată pentru prima dată în ţara noastră în urmă cu aproape 125 de ani, pesta porcină clasică s-a dovedit a reprezenta una din bolile majore ale porcului, cu importanţă economică deosebită pentru o ţară a cărei populaţie este mare consumatoare de carne de porc. Ca urmare, serviciile medicale veterinare şi autorităţile au demarat acţiuni de combatere a bolii la nivelul cunoştinţelor profesionale şi ştiinţifice ale vremii. S-a început prin acţiuni de serovirulizare cu rezultate mai puţin satisfăcătoare, acţiunea conducând mai mult la diseminarea bolii decât la stoparea acesteia. Reuşitele în atenuarea diferitelor virusuri au condus la căutarea unei soluţii şi pentru diminuarea patogenităţii virusului pestei porcine clasice. In acest cadru se înscrie şi marea descoperire a Prof. Vechiu (1939), care a reuşit atenuarea patogenităţii virusului prin inocularea acestuia pe iepure realizând aşa numitul virus pestos porcin lapinizat, care a avut meritul unor rezultate deosebite în controlul pestei porcine clasice la porcul domestic, iar la porcul mistreţ – până în zilele noastre. Apariţia culturilor celulare în practica de laborator pentru cultivarea virusurilor a identificat şi pentru virusul pestei porcine clasice linii celulare permisive deosebit de eficace: PK15, IBRS2 ş.a. Liniile celulare au reprezentat substratul ideal pentru cultivarea virusului atât în scopul producerii de vaccinuri, cât şi pentru diferite tehnici de diagnostic. Acumulările profesionale şi ştiiţifice,expertiza unor specialişti din profesia noastră şi capacitatea de decizie şi organizatorică a seviciilor sanitare veterinare ale ţării, au dat măsura acestora şi au creat perspectiva eradicării bolii ca o condiţie majoră a aderării României la Uniunea Europeană.

Download PDF

Mariana IONIȚĂ  (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. L. MITREA (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

ABSTRACT

Vector-borne diseases (VBDs) represent a threat to global public health. They are transmitted by arthropod vectors (mainly ticks and mosquitoes) and have been responsible for significant human morbidity and mortality throughout the world. According to the World Health Organization, the VBDs account collectively for more than 1.5 million human deaths per year (WHO, 2004). Over the past three decades, an unprecedented change in the status of VBDs in Europe has occurred. Previously controlled VBDs have resurged or (re)-emerged in new geographic locations: malaria has re-emerged in Greece: West Nile virus; dirofilariosis, rickettsioses, or other vector-borne parasitic diseases have emerged throughout parts of Eastern Europe. Therefore, (re)-emerging VBDs in many geographical regions are an important issue in global health, posing new challenges for public health and causing economic problems that involve humans, livestock, companion animals, and wild life. In this paper will be reviewed and highlighted, without being exhaustiv, the risks for the main (re)-emerging tick-borne diseases, with emphasize on Romania. Ticks, obligatory hematophagous parasitic arthropods spread across all continents, are considered the most important vectors for infectious diseases in Europe. They transmit a wide range of pathogens (viruses, spirochetes, rickettsiae, protozoa s.a.), of which a significant number are currently causing (re)-emerging tick-borne diseases (TBDs) in Europe and/or many parts of the world. Romania is a country with vari-ous forms of relief and agro-geo-climatic particulari-ties which offer many favorable biotopes for tick popu-lations. Accordingly, there is a very diverse tick fauna, with over 25 tick species recorded over the time in Romania. Of them, Ixodes ricinus (the most prevalent) and Dermacentor marginatus (the most abundant) are reported as the most spread species in Romania. Other species, such as Dermacentor reticulatus, Hyalomma marginatum, Rhipicephalus bursa, Rhipicephalus sanguineus, Haemaphysalis spp., Boophilus spp. are reported in lower abundance and mainly in southern areas or isolated areas of Romania, according to their ecological requirements. In recent years, there has been a marked increase in tick population abundance in different regions of the country, and subsequently it is very likely that risks of TBDs of relevance for the both animal and human health to increase equally. Many of the emerging causative agents of TBDs in Europe have been also recently reported in Romania, in different studies. Overall, several species of the Spotted fever group (SFG) rickettsiae have been molecularly detected in Romanian ticks, such as: Rickettsia monacensis and R. helvetica in I. ricinus, R. slovaca and R. raoultii in D. marginatus and D. reticulatus ticks, R. conorii in R. sanguineus s.l. ticks. All of the above mentioned rickettsiae have been associated with human diseases, some of them already reported also in Romania. Anaplasma phagocitophylum, which is also regarded as an emerging human tick-borne pathogen with a growing concern, have been identified in ticks collected from animals (cattle, horses), humans, and questing ticks, highlithing the need for increasing awareness on risk for the human health. Other emerging pathogens, including Borrelia miyamotoi, “Candidatus Neoehrlichia mikurensis,” and protozoans (Babesia microti) have also been detected in Romanian ticks. Apart of zoonotic emerging tick-borne pathogens, other pathogens that infect animals have been also reported, such as Babesia canis, B. vogeli, B. occultans, Theileria equi, T.orientalis/sergenti/buffeli-group, or Ehrlichia canis, being of veterinary importance. All these findings emphasize very diverse tick-borne pathogens at the domestic/wild host-tick interface in Romania, including emerging zoonotic agents, with high potential risks for the public health.

REZUMAT

Bolile transmise de vectori (VBD) reprezintă o amenințare la adresa sănătății publice globale. Acestea sunt transmise de artropode-vectori (în principal căpușe, țânțari) și sunt responsabile de morbiditate și mortalitate semnificativă la om în întreaga lume, fiind responsabile, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, de peste 1,5 milioane de decese umane pe an (OMS, 2004). În ultimele trei decenii, s-a produs o schimbare fără precedent a statusului VBD în Europa. Unele VBD eradicate anterior sunt actualment (re)-emergente în unele regiuni geografice, așa cum sunt: malaria, care a reapărut în Grecia, virusul West Nile, dirofilarioza, rickettsioze sau alte boli parazitare vectoriale, emergente în diferite părți ale Europei de Est. Prin urmare, VBD (re)-emergente în multe regiuni geografice, reprezintă o problemă importantă pentru sănătatea globală, punând noi provocări pentru sănătatea publică și producând probleme economice care implică populația umană, animalele de interes economic, animalele de companie și animalele sălbatice. În această lucrare vor fi evidențiate (fără a fi exhaustiv) riscurile pentru principalii agenți patogeni (re)-emergenți transmiși de căpușe, în special pentru România.
Căpuşele, artropode hematofage parazite obligatoriu cu largă răspândire pe mapamond, sunt considerate cei mai importanţi vectori în Europa. Ele transmit a gamă largă de agenţi patogeni (virusuri, spirochete, rickettsii, protozoare s.a.), dintre care un număr semnificativ reprezintă agenţi etiologici ai multor boli emergente în Europa şi/sau diferite regiuni ale lumii. România prezintă forme de relief variate şi condiţii agro-geo-climatice care oferă multiple biotopuri favorabile populaţiilor de căpuşe. Astfel, există o faună bogată și foarte diversă de căpușe, cu până la 25 de specii identificate de-a lungul timpului.Dintre acestea, Ixodes ricinus (cea mai prevalentă) și Dermacentor marginatus (cea mai abundentă) sunt cele mai răspândite specii în România. Alte specii, cum ar fi Dermacentor reticulatus, Hyalomma marginatum, Rhipicephalus bursa, Rhipicephalus sanguineus, Haemaphysalis spp., Boophilus spp. au fost de asemenea raportate, de regulă pe arii mai restrânse, în principal în zonele sudice ale țării, în funcție de exigențele manifestate pentru diverși factori ecologici. În ultimii ani, s-a constatat o creștere a abundenței populațiilor de căpușe în diferite regiuni ale României și în consecință este foarte probabil ca riscurile transmiterii de boli de către căpușe la animale și om să crească în egală măsură. Mulți dintre agenții etiologici ai bolilor transmise de căpușe, boli emergente în Europa, au fost recent raportați și în România, în diferite studii. Astfel, specii de rickettsii din grupul numit Spotted fever group (SFG) (agenți etiologici ai febrei pătate) au fost detectate molecular în căpușe din România, cum ar fi: Rickettsia monacensis și R. helvetica în I. ricinus, R. slovaca și R. raoultii în D. marginatus și D. reticulatus, R. conorii în R. sanguineus sensu lato. Toate aceste rickettsii menționate sunt asociate cu boli la om, unele dintre ele deja semnalate și în România. Anaplasma phagocitophylum, care este de asemenea considerat patogen emergent, cu risc zoonotic, a fost identificat în căpușe colectate de la om, animale (bovine, cai), sau căpușe din mediu, evidențiind necesitatea creșterii gradului de cunoaștere și conștientizare asupra riscurilor pentru sănătatea publică. Alți agenți patogeni emergenți, incluzând Borrelia miyamotoi, “Candidatus Neoehrlichia mikurensis”, unele protozoare (Babesia microti), au fost de asemenea detectate în căpușe din România. Pe lângă patogeni emergenți cu risc zoonotic, au mai fost de asemenea identificați și patogeni cu importanță pentru sănătatea animalelor cum ar fi, Babesia canis, B. vogeli, B. occutans,Theileria equi, T.orientalis/sergenti/buffeli-group, sau Ehrlichia canis s.a. Toate aceste date evidențiază diversitatea de agenți patogeni identificați în diversele specii de căpușe din România, inclusiv patogeni emergenți cu potențial zoonotic, și în consecință cu risc crescut pentru sănătatea publică.

Download PDF

Paula TAMBA (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală)
Florica BĂRBUCEANU (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
R. MOȚIU (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
A. POPOVICI (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
C. DIACONU (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. HRISTESCU(Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
G. PREDOI (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

ABSTRACT

Bluetongue is a non-contagious, insect-borne disease, caused by the virus of the genus Orbivirus, Reoviridae family, and affects domestic and wild ruminant and camelid as well, with a variety of clinical symptoms, starting from an unapparent evolution to serious and deadly cases, this polymorphism of anatomo-clinical expressions being dependent by a series of factors linked to the viral strain and host (species, breed, age). Clinical signs and lesions of the disease are produced by the vascular lesions consecutive viral replication in vascular endothelium of small blood vessels, like infarcted tissue, hemorrhages, edema and disseminated intravascular clotting. From the appearance of the cases in august 2014 to last cases in autumn of 2015, the laboratory investigations performed by the National Reference Laboratory for Arbovirosis of the Institute for Diagnosis and Animal Health and the national network of County sanitary veterinary and for food safety laboratories have identified cases of bluetongue, serotype 4, in 401 cattle, 334 sheep, 7 goat, 7 bisons and 1 muflon out of 1006 cases tested during 2014 and in 34 cattle and 3 sheep out of 54104 cases tested in 2015.

REZUMAT

Bluetongue este o boală infecțioasă necontagioasă, produsă de un virus încadrat în genul Orbivirus, familia Reoviridae, ce afectează rumegătoarele domestice și sălbatice, precum și camelidele, cu o varietate de simptome clinice, pornind de la o evoluție inaparentă și până la cazuri grave și mortale. Acest polimorfism al aspectelor anatomo-clinice este dependent de o serie de factori legați de tulpina virală și de gazdă (specie, rasă, vârstă). Semnele clinice și leziunile sunt determinate de leziunile vasculare consecutive replicării virale în endoteliul vascular al vaselor mici de sânge, respectiv infarcte tisulare, hemoragii, edeme și coagulare intravasculară diseminată. De la apariția primului caz de boală din august 2014 și până la ultimele cazuri din toamna anului 2015, investigațiile de laborator realizate în cadrul Laboratorului Național de Referință pentru Arboviroze din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală și în rețeaua laboratoarelor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene au identificat infecția cu serotipul 4 de virus bluetongue la 401 bovine, 334 ovine, 7 caprine, 7 zimbri și 1 muflon din 1006 cazuri testate în 2014 și la 34 de bovine și 3 ovine din 54104 cazuri testate în anul 2015.

Download PDF

A. BARUT (Spitalul “Petcode” Ankara, Turcia)
Iuliana IONAȘCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
C. VLĂGIOIU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Cătălina Anca CUCOȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
R. CONSTANTINESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

ABSTRACT

Magnetic Resonance Investigation (MRI) procedure is a high performance diagnostic imaging, which uses a magnetic field and radio frequency pulses which generate images of various organs and tissues investigated. In most of the cases, MRI complements the information obtained by X-ray, ultrasonography or computed tomography. Represents a minimally invasive and non-irradiated method. Chiari-like malformation and syringomyelia represents a common condition in brachycephalic dogs, especially seen in Cavalier King Charles Spaniel and Griffon Bruxellois. Before the appearance of the magnetic resonance imaging, diagnosis of Chiari-like malformation and/or syringomyelia has been frequently confused with various skin problems, especially allergic skin disorders, ear infections, epilepsy or discopathies. Thus, MRI is essential in diagnoses of Chiari-like malformation and/ or syringomyelia, as well as of the extension of lesions and the occurrence of secondary complications.

REZUMAT

Investigaţia prin Rezonanţă Magnetică (IRM) este o procedură de diagnostic imagistic de înaltă performanţă ce folosește un câmp magnetic si pulsuri de radiofrecvență ce generează imagini ale diferitelor organe și țesuturi investigate. În cele mai multe cazuri, IRM completează informațiile obținute prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată şi reprezintă o metodă minim invazivă şi neiradiantă. Malformația de tip Chiari și Siringomielia reprezintă afecțiuni întâlnite la rasele brahicefalice, fiind în special diagnosticate la rasele Cavalier King Charles Spaniel și Griffon Bruxellois. Înainte de apariția imagisticii prin rezonanță magnetică, diagnosticul de Malformație de tip Chiari și/sau siringomielie a fost frecvent confundat cu diverse afecţiuni dermatologice, in special alergii şi afecţiuni cutanate, otite, epilepsie sau discopatii. Astfel, IRM este esențială în stabilirea dignosticului de Malformație de tip Chiari și/sau siringomielie, precum și a extinderii leziunilor și apariția complicațiilor secundare.

Download PDF

M. MUSTEAȚĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Raluca ŞTEFĂNESCU (Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi)
G. SOLCAN (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Gabriela Dumitriţa STANCIU (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
I. S. BEȘCHEA CHIRIAC (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

ABSTRACT

The purpose of the current study was to describe electrophysiological tests applied in masticatory muscle myositis and analysis of the electrodiagnostic abnormalities recorded in dogs with those conditions, because neuroelectrophysiology has a crucial role in the diagnosis of diseases, being noninvasive. 5 dogs with muscular signs presented in Internal Medicine Clinic of Faculty of Veterinary Medicine Iaşi were included in the study. Electric biopotentials were recorded using the Electromyography (EMG) program of a Neuropack S, MEB 9400 K (Nihon Kohden) electric diagnosis device. The examined areas were shaven, degreased using alcohol and Skine Pure (Nihon Kohden) abrasive paste, and the surface electrodes were applied using Elefix gel. The electrophysiological tests, which revealed defects in masticatory muscles supported the prognosis and guided the therapy. Thus, the electroneuromyography revealed high insertion activity, fibrillation potentials, positive slow waves and high frequency discharges. The electric activity in the appendicular muscles consisted of electric silentium. The electroneurogram revealed normal amplitudes and nerve conduction velocities for the sciatic/tibial nerves in all of the patients. In conclusion, masticatory muscle myositis diagnosis was set by corroborating various data collected by anamnesis, neurological examination, conventional and advanced imaging techniques and electrodiagnosis tests. Electroneuromyography was used for the periodic assessment of the clinical status of these patients, and for therapy guidance and support.

REZUMAT

Studiul curent are drept scop descrierea testelor de electrofiziologice aplicate în miozita muşchilor masticatori şi analiza aspectelor electrodiagnostice înregistrate la câinii cu aceste tulburări, neuroelectrofiziologia aplicată având rol crucial în stabilirea diagnosticului de boală. Au fost incluşi ȋn studiu 5 câini prezentaţi la Clinica Medicală a FMV Iaşi, care la examenul neurologic au prezentat semne ale afectării musculare. Achiziţia biopotenţialelor electrice s-a realizat cu ajutorul sistemului de electrodiagnostic Neuropack S, MEB 9400 K (Nihon Kohden), în programul Electromiography (EMG). Ariile investigate au fost tunse, rase, degresate cu alcool şi pastă abrazivă Skine Pure (Nihon Kohden) iar electrozii de suprafaţă au fost aplicaţi cu gel Elefix. Testele de electrofiziologie au relevat anomalii care obiectivează afectarea muşchilor masticatori. Astfel, electroneuromiografic, s-a ȋnregistrat o activitate de inserţie crescută, potenţiale de fibrilaţie, unde lente pozitive şi descărcări cu frecvenţă înaltă. Activitatea electrică în muşchii apendiculari a prezentat silenţium electric. Electroneurograma a relevat amplitudini şi viteze de conducere motorii normale pentru nervii sciatic/tibial la toţi pacienţii. În concluzie, diagnosticul miozitei muşchilor masticatori a fost pus prin coroborarea datelor anamnetice, a examenului neurologic, tehnicilor convenţionale şi avansate de imagistică şi a testelor de electrodiagnostic. Cu ajutorul electroneuromiogramei s-a putut evalua periodic statusul clinic al acestor pacienţi, ghida şi justifica tratamentul.

Download PDF

I. S. BEȘCHEA CHIRIAC (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

ABSTRACT

The aim of the present study is to identify the similarities and differences between the resistence of arteries belonging from various mammal species that are involved in veterinary practice: cats, dogs and horses. The arterial fragments were sampled from animals dead due to various clinical and traumatic conditions, unrelated to vascular pathology and normalized using a newly-introduced system of quantification, the force index system. This has been calculated using the wet-weight parameter and the force generated after administration of various pharmacological agents that cause vasoconstriction. The artery fragments were fitted in organ baths using the Krebs-Henseleit saline, kept in the thermostat at 37° C and bubbled with a mixture of 95% O2 and 5% CO2. Vascular endothelium was either kept or removed using gentle rubbing with moist filter paper. Control of endothelial removal was made both functionally, using carbachol (synthetic derivative of acetylcholine) and microscopically, after testing. The force generated was measured using isometric force transducers coupled to a computerized acquisition system. The pharmacological vasoconstrictor agents used were: phenylephrine (synthetic derivative of epinephrine), potassium chloride (KCl 40-80 mM, as depolarizing agent) angiotensin II and vasopressin. The results were statistically investigated using the t-test and ANOVA testing. The preliminary results show a dependence of the force generated an the amount of muscle present in the various species from which the arteries were taken, a specifically increased response of feline-derived arteries to angiotensin and a specifically increased response of canine-derived arteries to vasopressin. These results will be used as controls for further testing in various pathological conditions and for various other pharmacological agents used in the therapy of vascular-induced pathological states.

REZUMAT

Scopul studiului de faţă este de a identifica similitudini şi diferenţe între rezistenţele arterelor diferitelor specii de mamifere implicate în practica medicală veterinară: pisici, câini şi cai. Fragmentele arteriale prelevate de la animale decedate în urma a diferite stări clinice şi traumatice neaparţinând patologiei vasculare au fost normalizate în urma sistemului nou introdus de cuantificare, sistemul indicelui de forţă. Acesta a fost calculat folosind parametrul greutăţii umede şi forţa generată după administrarea a diferiţi agenţi farmacologici vasoconstrictori. Fragmentele arterelor au fost plasate în băi de organ pe bază de soluţie salină Krebs-Henseleit, termostatate la 37° C şi îmbogăţite cu un amestec de 95% O2 şi 5% CO2. Endoteliul vascular a fost păstrat sau îndepărtat prin frecare uşoară cu hârtie de filtru umezită. Controlul îndepărtării endoteliului a fost făcut atât funcţional, cu carbacol (derivat sintetic al acetilcolinei) cât şi microscopic, după testare. Forţa generată a fost măsurată prin transductori de forţă izometrică, cuplaţi la un sistem electronic de obţinere a datelor. Agenţii farmacologici vasoconstrictori au fost reprezentaţi de fenilefrină (derivat sintetic al epinefrinei), clorură de potasiu (KCl 40-80 mM, agent depolarizant) angiotensină II şi vasopresină. Prelucrarea statistică a rezultatelor s-a făcut prin testul t şi testul ANOVA. Rezultatele preliminare indică o dependenţă a forţei generate de proporţia de muşchi prezentă la diferitele specii de la care s-au prelevat arterele, un răspuns crescut la angiotensină specific felinelor şi un răspuns crescut la vasopresină specific canidelor. Aceste rezultate vor fi folosite drept control în alte teste efectuate în diferite stări patologice şi pentru alţi agenţi farmacologici utilizaţi în terapia stărilor patologice induse pe cale vasculară.

Download PDF

N. MATEȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. MUREȘAN (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
F. BETEG (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)

ABSTRACT

This study summarizes the research results in cattle papillomatosis and also the research of our pathology and clinical surgery department due to the fact that there is a rich casuistry. The first part includes ethiopathogenic and morphoclinical data, since early 1822 Lubke’s research and 1902 Rayere’s experimental reproduction. Since then, it’s viral origin was suspected, but only after 25 years was it demonstrated through reproducing the disease by inoculation of the filtered cell, and also acquired immunity of the animal passes through illness or after administration of the papilloma vaccine preparation. The disease affects predominantly undernourished and animals in poor condition. The study presents data related to encountered clinical forms, papilloma size and spread on the body surface, skin papillomas being found in all body regions like head, neck, thorax, abdomen, mammary gland, and generally having an affinity for delicate skin. Mucosal papillomatosis is usually localized into the oral cavity and on the galactophore sinus or nipple’s papillary channel.

REZUMAT

Se sintetizează rezultatele cercetărilor din papilomatoza la bovine dar şi din activitatea de cercetare a disciplinei de patologie şi Clinică Chirurgicală, având în vedere că a existat o cazuistică bogată. În prima parte sunt cuprinse datele etiopatogenice şi morfoclinice a papilomatozei începând cu primele cercetări ale lui Lubke din 1822 şi reproducerea experimentală a lui Rayere din 1902. Încă de atunci se presupunea originea ei virală, dar abia după 25 de ani s-a reuşit şi s-a demonstrat prin reproducerea bolii prin inoculare de filtrat celular, dar şi imunitatea dobândită de animalul care trece prin boală sau după administrarea de vaccin preparat din papilomi. Afectează mai mult animalele subnutrite şi rău îngrijite. Sunt prezentate date legate de formele clinice întâlnite, mărimea papilomilor şi răspândirea lor pe suprafaţa corpului, putând fi întâlniţi papilomi cutanaţi pe toate regiunile corporale începând cu capul, gâtul, toracele, abdomenul, glanda mamară, în general având afinitate pentru pielea fină. Papilomatoza localizată pe mucoase: bucală şi pe sinusul galoctofor, mamelonar sau chiar pe canalul papilar al mamelonului.

Download PDF

S. BĂRĂITĂREANU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
K. ADWAN (Department of Biology and Biotechnology, An-Najah National University, Nablus, Palestine)
Elena AWWAD (General Directorate of Veterinary Services and Animal Health, Central Veterinary Laboratory, Ramallah, Palestine)
A. MANASRA (General Directorate of Veterinary Services and Animal Health, Central Veterinary Laboratory, Ramallah, Palestine)
Maria Rodica GURĂU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
D. COBZARIU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
T. ESSAWI (MCLS Birzeit University, Birzeit, Palestine)
M. FARAJ (MCLS Birzeit University, Birzeit, Palestine)
M.V. CÎMPEANU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

ABSTRACT

The risk of laboratory-acquired brucellosis is increased in areas where brucellosis is still endemic. Brucella specimen is highly contagious when handled in laboratory. Despite the enforcement of infection control measures including the use of the biological safety cabinet, brucellosis is still very dangerous when the structure of the whole laboratory do not met the security requirements. Main reason of laboratory-acquired brucellosis in these reported cases was the inappropriate working flow design of the veterinary laboratory. The unit for samples reception is not properly located in the workflow and the implemented workflow ignores the right sense of the airflow: the open doors allow airflow to cross over all sections. In this report, we present three cases of laboratory-acquired brucellosis in veterinary laboratory. Based on the results of this study, the bacteriological investigations, mainly Brucella spp. cultures, should be performed only after refurbishment or reconstruction of the veterinary laboratory according to OIE, WHO and ISO requirements. Palestinian authorities, mainly the Ministry of Agriculture, should invest more resources for the infrastructure of the veterinary services and should provide adequate resources in order to enhance the requested capability and capacity of the veterinary laboratory to cover the disease surveillance needs and also the field investigations. Therefore, reducing of the occupational brucellosis and/or laboratory-acquired rely on the improvement of the facilities dedicated to the veterinary services in Palestine and the decrease of the brucellosis prevalence.

REZUMAT

Riscul de bruceloză dobândită în laborator este crescut în zonele în care aceasta este încă endemică. Probele de Brucella sunt foarte contagioase chiar și când sunt manipulate în condiții de laborator. În ciuda aplicării măsurilor de control, inclusiv a utilizării hotelor cu flux laminar, bruceloza este încă foarte periculoasă atunci când infrastructura laboratorului nu întrunește cerințele de securitate. În cazurile raportate, cauza principală a brucelozei dobândite în laborator a fost proiectarea inadecvată a fluxului de lucru în spațiile disponibile. Unitatea de recepție a probelor nu este localizată în mod corespunzător în cadrul instituției și fluxul de lucru implementat ignoră sensul corect al ventilației: ușile deschise permit fluxului de aer să traverseze toate încăperile laboratorului. Sunt prezentate trei cazuri de bruceloză dobândite în laboratorul veterinar. În urma acestui studiu, s-a recomandat efectuarea examenelor bacteriologice, mai ales cultivarea Brucella spp, numai după renovarea sau reconstrucția laboratorului veterinar în conformitate cu cerințele OIE, OMS și ISO. Autoritățile palestiniene, în principal Ministerul Agriculturii, ar trebui să investească mai multe resurse pentru infrastructura serviciilor veterinare și ar trebui să asigure resurse adecvate pentru a spori capabilitatea și capacitatea solicitată laboratorului veterinar pentru a acoperi nevoile de supraveghere a bolilor și investigațiile de teren. Prin urmare, reducerea bolilor profesionale de laborator în Palestina, se bazează pe îmbunătățirea infrastructurii dedicate serviciilor veterinare și pe scăderea prevalenței brucelozei în exploatații.

Download PDF

Sabina GHERGARIU (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)

ABSTRACT

The organized veterinary medicine teaching, institutionalized, exists distinctly in 1787, in Cluj, in Facultatis medicae pars, as a Department, Veterinary Therapy (Maizner, 1890), after only 25 years from the establishment of the first Ecole Royale Veterinaire, Lyon -1762. This information reflects that the art of curing is unique, regardless the species it is exercised on, the art of curing the animals, indissoluble, is part of the Medicine. In 1787, Petrus FUHRMANN, Head of the Therapy Department; initially the duration of the studies was 1 year, than it was extended for 2 years and in 1834, for 3 years. In 1794 were 3 Professors and 1 Teaching Assistant. Andreas ETIENNE, Medicinae Doctor: Chemiae, Minerologiae, Pathologiae, Physiqiae, Chirurgiae Professor. Josephus LAFFER, Anatomiae, Chirurgiae et Obstetriciae Professor. Joannes MOLNAR DE MULLERSHEIM, De morbis et medicina ocularum Professor, was Ioan MOLNAR-PIUARIU – the famous Romanian oculist. Ioan PIUARIU, whose name spelled in a certain latin-hungarian-german could become past recognition; published in 1792, “Economia stupilor, acum întîi izvorită și dată de Ioan Molnar, Doctorul de ochi în marele principat al Ardealului. Cu privilegismul împărăteștii și crăieștii măriri”; later he published “Povățuire cu praxis către sporirea stupilor, Sibiu 1808”. A more remarkable fact is that Ioan Piuariu published, in 1788, in Vienna, a German-Romanian dictionary. Franciscus HORWATH, Adjunctus Chirurgiae. Petrus FUHRMANN, Veterinariae Professor, was for many years the head of the Veterinary Therapy Department. Alexius BRUST, Fuhrmann successor, is Surgery and Obstetrics Teacher; he led the Veterinary Therapy Department for 37 years, until 1853. The Veterinary Therapy Department, was successively led by Dr. Gyorgy WERZAR (Gh. Vărzaru); Dr. Gustav SZOMBATHELY; Dr. Franz ZAHN; Janos MINA (Ioan Minea), which was decorated, in 1869, with the Cross of Merit, for combating the severe Cattle Plague, on Cluj territory. From the few words about the Hystory of Veterinary Medicine in Cluj, results the mutual origin of medicine, confirming what we call today „One Health, One Medicine”.

REZUMAT

Învăţământul veterinar organizat, instituţionalizat, în Cluj, exista distinct în 1787, în Facultatis medicae pars, ca o catedră, Terapia veterinară (Maizner 1890), la numai 25 de ani de la înfiinţarea primei Ecole Royale Veterinaire din Lyon -1762. Aceste date reflectă faptul că arta vindecării este unică, indiferent de specia pe care se exercită şi că arta vindecării animalelor face parte indisolubilă din Medicină. Din 1787, catedra de Terapia veterinară îl are ca titular pe Petrus FUHRMANN; iniţial durata studiilor era doar de un an, apoi ea se extinde pe 2 ani, iar din 1834 pe 3 ani. În 1794 existau 4 profesori şi 1 asistent. Andreas ETIENNE, Medicinae Doctor: Chemiae, Mineralogie, Pathologiae, Physiqiae, Chirurgicae Professor. Josephus LAFFER, Anatomiae, Chirurgiae et Obstetriciae Professor. Joannes MOLNAR DE MULLERSHEIM, De morbis et medicina ocularum Professor, era celebrul oculist român Ioan MOLNAR-PIUARIU. Ioan PIUARIU, al cărui nume ortografiat intr-o latino-maghiară-germană ar putea deveni de nerecunoscut; a publicat, în 1792, „Economia stupilor, acum întâi izvorită şi dată de Ioan Molnar, Doctorul de ochi în marele principat al Ardealului. Cu privilegismul împărăteştii şi crăieştii măriri”, mai târziu publică „Povăţuire cu praxis către sporirea stupilor, Sibiu 1808”. Este remarcabil faptul că Ioan Piuariu a publicat, în 1788 la Viena, un dicţionar german-român. Franciscus HORVATH, Adjunctus Chirurgiae. Petrus FUHRMANN, Veterinariae Professor, mulţi ani titularul catedrei de Terapie Veterinară. Alexius BRUST, urmaşul lui FUHRMANN, era magistru în chirurgie şi obstetrică, a condus catedra de Terapie veterinară 37 de ani, până în 1853. Catedra de Terapie Veterinară a fost condusă succesiv de Dr. Gyorgy WERZAR (Gheorghe Vărzaru); Dr. Gustav SZOMBATHELY; Dr. Franz ZAHN; Janos MINA (Ioan Minea). In 1869, I. Minea este decorat cu Crucea de merit de aur cu coroană, pentru combaterea epidemiei grave de pestă bovină pe teritoriul Clujului. Doctorul I. Minea a fost Profesor onorific de zootehnie şi terapeutică animală la Institutul Agronomic din Cluj-Mănăştur, între 1870-1879. Din puţinele rânduri despre istoricul învăţământului medical veterinar din Cluj, rezultă, fără de tăgadă, originea comună a medicinei, confirmând ceea ce astăzi numim „O singură sănătate, O singură medicină”.

Download PDF

H. OLARU (Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România)

ABSTRACT

This article presents the creation of “East-West Veterinary Cooperation and Exchanges” (Coopération et Échanges Vétérinaires Est-Ouest: CEVEO), as well as its structure and members, celebrating now 25 years of existence (1992-2017). The paper also emphasizes some aspects of the role that Romania played as a founding member of CEVEO.

REZUMAT

Acest articol prezintă momentul creării asociaţiei profesionale întitulată „Cooperare şi Schimburi Veterinare Est-Vest” (Coopération et Échanges Vétérinaires Est-Ouest: CEVEO), structura şi membrii săi fondatori, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţare (1992-2017). De asemenea, sunt evidenţiate câteva aspecte privind rolul României ca membru fondator al CEVEO.

Download PDF


V. NICORESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Alina Karina DRĂGHICI(Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar Bucureşti)
Maria CRIVINEANU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Simona STURZU (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar )

ABSTRACT

Antibiotic resistance is a matter of great interest worldwide, more and more international organizations and state authorities getting involved actively in the campaign to reduce the risk on the occurrence and spread of this phenomenon. The concept of microbial resistance defines the ability of pathogens to survive and multiply in the presence of antibiotics. The resistant microorganisms are or become “tolerant” to antibiotics, thereby circumventing by various ways the antibacterial effect. The causes that led to this unprecedented situation are multiple: releasing antimicrobials without prescription, unjustified prescription, failure to comply with the dosage, the use of antimicrobials with broad spectrum, prophylactic administration of antimicrobials, non-compliance with withdrawal periods after their administration to animals of economic interest, etc. Bacteria have the ability to develop resistance to antibiotics through a variety of mechanisms, which depend on the species and the chemical peculiarities of the antibiotic. In the same time, microorganisms have the enormous capacity to mutate and to exchange genetic material. The mechanisms of resistance occurrence are: enzymatic inactivation, alteration or over-expression of the drug target, modification of metabolic pathways, reduced permeability or uptake, enhanced efflux. International organizations such as OIE, WHO, FVO, HMA, EMA developed guidelines that are meant to help national authorities of each state to develop its own strategies and measures, leading to reducing the incidence of occurrence and spread of bacterial resistance. By knowing the causes and ways of occurrence of this phenomenon, as well as the reassessment of the modalities and correct situations for antibiotics use, it can be a starting point in the fight against antibiotic resistance, for every practitioner.

REZUMAT

Antibiorezistenţa este o problemă de mare actualitate la nivel global, tot mai multe organizaţii internaţionale şi autorităţi ale statelor implicându-se în mod activ în campania de reducere a riscului privind apariţia şi răspândirea acestui fenomen. Conceptul de rezistenţă microbiană defineşte capacitatea unor germeni patogeni de a supravieţui şi a se multiplica în prezenţa unor antibiotice. Microorganismele rezistente sunt sau devin “tolerante” la antibiotice, sustrăgându-se prin modalităţi diverse efectului antibacterian. Cauzele care au dus la apariţia acestei situaţii fără precedent sunt multiple: eliberarea fără prescripţie medicală a antimicrobienelor, prescrierea nejustificată a lor, nerespectarea posologiei, utilizarea antimicrobienelor cu spectru larg de acţiune, administrarea antimicrobienelor în scop preventiv, nerespectarea perioadelor de aşteptare după administrarea lor la animalele de interes economic, etc. Bacteriile au abilitatea de a dezvolta rezistenţă la antibiotice printr-o multitudine de mecanisme, care depind de specie, dar şi de particularităţile chimice ale antibioticului. În acelaşi timp, microorganismele au uriaşa capacitate de a suferi mutaţii şi de a face schimburi de material genetic. Mecanismele producerii antibiorezistenţei constau în: inactivarea enzimatică a antibioticului, modificarea sau supraexpresia ţintei pentru medicament, modificarea căilor metabolice, permeabilitatea redusă a învelişului bacterian, efluxul sporit al antibioticului din celula bacteriană, etc. Organizaţii internaţionale precum OIE, WHO, FVO, HMA, EMA au elaborat strategii şi ghiduri care au menirea de a ajuta autorităţile naţionale ale fiecărui stat să îşi elaboreze propriile strategii şi măsuri care să ducă la reducerea incidenţei apariţiei şi răspândirii antibiorezistenţei. Cunoaşterea cauzelor şi modului de apariţie a acestui fenomen, precum şi reevaluarea situaţiilor şi modurilor corecte de utilizare a antibioticelor pot constitui un punct de plecare în lupta împotriva antibiorezistenţei, pentru fiecare medic practician în parte.

Download PDF


A. STANCU (Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara)

ABSTRACT

Endocarditis is an inflammation of the endothelium surface of the heart, particularly the heart valves, due to the invasion by an infectious agent. The inflammation is usually caused by bacteria, although fungal endocarditis can occur as well on rare occasions. The first case of vegetative endocarditis was diagnosed in our clinic, post-mortem, in a 5-years old, German shepherd dog. At the necropsy, specific lesions were represented by the presence of clots in mitral and aortic valves. At the microscopic examination, it is observed the coagulation necrosis of endocardium, fibrin and leukocyte infiltration, erythrocytes and many bacteria imbedded in a fibrin – platelet matrix.

REZUMAT

Endocardita este o inflamaţie a endocardului, în special la nivel valvular, determinată de invazia unui agent infecţios. Inflamaţia este de obicei cauzată de bacterii dar, cu toate acestea, endocardita de natură fungică se poate întâni şi ea în situaţii rare. Primul caz de endocardită vegetantă a fost diagnosticat în clinica noastră, la un câine de 5 ani, din rasa Ciobănesc german. La necropsie, s-au decelat leziunile specifice reprezentate de prezenţa trombilor în valvele mitrală şi aortică. La examenul microscopic s-a observat necroza de coagulare a endocardului, prezenţa fibrinei, a reacţiei leucocitare, a hematiilor şi a bacteriilor inclavate în matricea de fibrină şi trombocite.