Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:(Above)_(Left) Blood smear of dogs showing intraerythrocytic merozoites of
large Babesia piroplasms (Fig. 1, pag. 29); (Right) Tricocephalus vulpis, Ancylostoma/Uncinaria eggs (Fig. 1, pag. 25); (Bellow)_(Left) Eimeria spp. oocysts in fecal samples collected from domestic pigeon (Fig. 3, pag. 15); (Right) Pathologic changes in the upper gastrointestinal tract of a pigeon diagnosed with trichomonosis (Fig. 4, pag. 15)
Download PDF
S.A. BARROS (SRAA-DRAg-DSV – Laborator Regional Vinha Brava, Portugalia)
A.L. HOMEM (CIISA, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea din Lisabona, Portugalia)
G. ANTUNES (Clinica Veterinara Sao Pedro, Acores, Portugalia)
M. BARROS (SRAA-DRAg-DSV – Laborator Regional Vinha Brava, Portugalia)
L.M. MADEIRA DE CARVALHO (CIISA, Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea din Lisabona, Portugalia)
REZUMAT
Cisticercoza bovină este o boală parazitologică produsă de stadiile larvare, Cysticercus bovis, ale cestodului Taenia saginata ale cărui forme adulte se găsesc la oameni, fiind astfel o infecție zoonotică. Bovinele au rol de gazdă intermediară, gazdele finale ale parazitului fiind oamenii. C. bovis este deseori diagnosticat la bovinele de pe teritoriul continental al Portugaliei dar a fost frecvent raportat în ultimii ani și în arhipelagul Madeira. Acest studiu s-a bazat pe detectarea cisticercozei la bovinele provenite din Insulele Azore și sacrificate pe insula Madeira. Studiul acestui parazit este important nu doar din punctul de vedere al Siguranței Alimentare și al Sănătății Publice cât și datorită lipsei de cunoaștere a prevalenței acestuia în Regiunea Autonomă a Insulelor Azore, în special datorită faptului că multe din cazurile de cisticercoză bovină detectate în Madeira sunt regăsite la animalele provenite din regiunea Azore. Inițial, refuzurile de carne din registrele de igienă a cărnii provenite de la abatoarele din Regiunea Autonomă Madeira, din perioada 2007-2013 au relevat o prevalență totală (5.82% pozitive), un grup de prevalență la animalele crescute în Madeira și unul a celor crescute în Azore. În cadrul acestora, animalele care au stat mai puțin de 6 săptămâni în Madeira (0,8%), precum și cele care au rămas pe o perioada mai lungă de 6 săptămâni (9,73%) înainte să fie mutate în abatoare au prezentat cifre de prevalență diferite. Aceste rezultate au relevat faptul că animalele provenite din Azore sacrificate în 6 săptămâni după ce au fost aduse au prezentat o rată mai mică de infecție decât cele sacrificate după mai mult de 6 săptămâni de la transport, sau decât cele crescute în Madeira. Cazurile de cisticercoză bovină (CB) detectate în Madeira la animalele crescute în Azore precum și lipsa cazurilor de CB descrise în Regiunea Autonomă Azore au fost motto-ul celei de-a doua părți a acestui studiu care vizează acest parazit în zona arhipelagului Azore. În acest scop, au fost testați 70 de tauri folosind un test ELISA (kit ELISA (GENTAUR) cu anticorpi pentru cisticercoza bovină (CYT Ab)) pentru detectarea prezenței de anticorpi de tip IgG anti-Cysticercus bovis înainte de transportarea lor din Praia da Vitoria, Terceira (Azore) la Funchal (Madeira). Din totalul animalelor testate, 12,9 % (9/70) au prezentat concentrații mari de anticorpi (>300 ng/ml) iar din acestea, 44,4% (4/9) au fost pozitive la Controlul Cărnii pentru CB, in-diferent dacă acestea au fost trimise imediat la abatoarele din Madeira sau după ce au petrecut o perioadă de timp pe insulă. Astfel putem concluziona că animalele la care s-a detectat cisticercoza bovină, pe arhipelagul Madeira au fost fie de origine autohtonă, dar exista și posibilitatea dobândirii infecției pe insulele Azore înainte ca acestea să fie mutate pe primul arhipelag pentru sacrificare. Acest studiu a demonstrat că C. bovis este prevalent la bovinele din ambele arhipelaguri și poate constitui un risc important de infecție pentru oamenii care ingeră carne crudă sau insuficient preparată termic care conține acest parazit. Sunt necesare studii viitoare referitoare la prevalența T. saginata și la fermele mai predispuse să fie surse de infecție pentru bovine, de pe teritoriul acestor insule. Acestea trebuie să țintească obținerea unui status mai bun de sănătate publică și animală pe ambele arhipelaguri.
CYSTICERCUS BOVIS IN PORTUGUESE CATTLE: A TALE OF TWO ARCHIPELAGOS
ABSTRACT
Bovine cysticercosis is a parasitic disease caused by the young stages Cysticercus bovis of the tape-worm Taenia saginata, whose adult stages are found in humans, being a zoonotic infection. Cattle work as intermediary hosts, being humans the final hosts of this parasite. C. bovis is seldom diagnosed in cattle in Portugal mainland, but it has been reported frequently in recent years in Madeira archipelago. This study focused on the detection of bovine cysticercosis in cattle born in Azores and slaughtered in Madeira Island. The study of this parasite is important not only for Food Safety and Public Health purposes, but also because of the lack of knowledge of its prevalence in the Azores Autonomous Region (AAR), namely considering that many cases of bovine cysticercosis detected in Madeira are from Azorean animals. Initially, the rejections from meat hygiene records at Autonomous Region of Madeira (ARM) slaughterhouses between 2007 and 2013 showed a total prevalence (5.82% positive), and a group prevalence of animals born in ARM (9.56% positive) and those born in Azores (5.24%). And within these, those who spent less than 6 weeks in ARM (0.8%) and those who remained more than 6 weeks in ARM (9.73%) before being moved to abattoirs had different prevalence figures. These results showed that Azorean animals slaughtered in 6 weeks after arrival were less infected than those slaughtered more than 6 weeks after arrival, or than animals born in Madeira. Cases of bovine cysticercosis (BC) detected in Madeira in animals born in Azores and the lack of BC cases described at the AAR was the motto for the second part of this research concerning this parasite in Azores archipelago. For this purpose,70 bulls were tested with a competition ELISA test (“Bovine Cysticercosis anti-body (CYT Ab) ELISA kit®” (GENTAUR)) for the presence of IgG antibodies anti-Cysticercus bovis, before being shipped from Praia da Vitória, Terceira (Azores) to Funchal (Madeira). From the total tested animals, 12.9% (9/70) showed high antibody concentrations (> 300 ng/ml) and from these, 44.4% (4/9) were positive to BC at Meat Inspection, whether they were soon sent to Madeira abattoirs or after some months in this island. Therefore we can conclude that animals detected with bovine cysticercosis in Madeira Island may be autochthonous, but may also acquire the infection in Azores before moving to the first archipelago prior to slaughter. This study showed that C. bovis is prevalent in cattle in both archipelagos and may constitute a serious risk of infection for humans ingesting raw or under-cooked meat with this parasite. Further research is needed regarding human prevalence of T. saginata and farms more prone to be sources of bovine infection in these islands, aiming a better Animal and Public Health status in both archipelagos.
O. N. FLORINCAȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Mariana IONIȚĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. L. MITREA (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Trichomonoza aviară, boală parazitară produsă de protozoarul flagelat Trichomonas gallinae (ordin Trichomonadida), prezintă o largă răspândire la columbiforme şi galinacee. Parazitul se localizează în principal în partea anterioară a tractului digestiv al păsărilor, determinând pierderi importante şi mortalitate crescută în special la tineret. Columbiformele (porumbei) sunt cunoscute ca fiind principala gazdă a parazitului, în special porumbelul domestic, Columba livia, care este considerat responsabil pentru diseminarea lui T. gallinae. Parazitul se poate transmite atât pe cale orizontală, la sursele comune de apă şi hrană, iar la Columbidae şi vertical, de la părinţi la pui, prin intermediul secretiei ingluviale („lapte de porumbel”) cu care sunt hrăniţi puii. În această lucrare este prezentat un studiu clinic privind trichomonoza la porumbei domestici, dintr-o crescătorie de porumbei voiajori. Studiul a fost realizat pe un lot de 25 de porumbei (15 adulţi şi 10 pui) dintr-un efectiv în care boala evolua clinic. Principalele semne clinice constatate au fost: slăbire, apatie, anorexie, polidipsie, diaree verzuie şi exsudat sau depozite cazeoase în cavitatea bucală. La examenul microscopic al preparatelor efectuate din secreţiile bucale au fost identificate protozoare flagelate mobile cu morfologie caracteristică pentru T. gallinae, la 84.0% (21/25) dintre păsările examinate. Boala a înregistrat o evoluţie clinică severă şi cu mortalitate crescută la puii de porumbei (6/10). La examenul necropsic s-au observat leziuni caracteristice, respectiv depozite cazeoase la nivelul tractului digestiv anterior (cavitate bucală, faringe, esofag, ingluvium). Consecutiv diagnosticului, a fost efectuat tratament specific, aplicat la întregul efectiv de porumbei. Rezultatele studiului evidenţiază importanţa diagnosticului precoce al trichomonozei la porumbei şi instituirea unui protocol terapeutic specific, aplicat la debutul bolii, care pot influenţa major controlul bolii.
ABSTRACT
Avian trichomonosis is a worldwide parasitic disease caused by the flagellate protozoan Trichomonas gallinae (order Trichomonadida). Parasites inhabit mainly the anterior digestive tract of the birds leading to serious losses and high mortality especially in young birds. Columbiformes (pigeons and doves) are known as the main host of T. gallinae, particularly the domestic pigeon, Columba livia, which is considered to be responsible for the worldwide spread of the parasite. T. gallinae can be transmitted horizontally at shared food and water sources, but in Columbidae also vertically, through pigeon crop milk which is fed to their young nestlings. Here we present an outbreak of trichomonosis in domestic racing pigeons. In total, 25 birds, including 15 adults and 10 juvenile pigeons, were examined for trichomonosis at the Parasitology Clinic of Faculty of Veterinary Medicine in Bucharest. The pigeons were weak, with a history of apathy, anorexia, polydipsia, and greenish diarrhea. T. gallinae was microscopically diagnosed, using wet oropharyngeal swabs, in 84.0% (21/25) of the sampled birds. A severe clinical evolution and high mortality in juveniles was registered (6/10). The main lesions, observed by gross examination at necropsy, consisted of caseous ulcerative yellow lesions to the upper gastrointestinal tract. The outcome and treatment regimes are discussed. The findings emphasize that early diagnosis of trichomonosis could be critical for a successful treatment.
V. HERMAN (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela HOTEA (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina GREMA (USMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina PASCU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
C. MARIȘ (USMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
În această lucrare sunt prezentate rezultatele obținute în urma testării serologice prin tehnica ELISA pentru detectarea infecțiilor cu Toxoplasma gondii și cu Salmonella la mistreți. Probele de sânge au fost recoltate de la mistreți în sezonul de vânătoare din iarna anului 2014 din două județe din vestul României. Toxoplasmoza a avut o seroprevalență de 56,6% și salmoneloza de 55,4% în probele de sânge testate. Infecțiile mixte au fost întâlnite în ambele județe, în proporții variabile. Rezultatele obținute demostrează faptul că mistreții pot fi vectori, contibuind la diseminarea toxoplasmei și a salmonelelor la porcii domestici.
ABSTRACT
In this paper are presented the serological investigations results, obtained by ELISA, regarding infection with Toxoplasma gondi and Salmonella in wild boars. The blood samples were collected from wild boars shot in the hunting season in winter of 2014 from two countries from Western Romania. Toxoplasmosis had a seroprevalence of 56.6% and salmonelosis 55.4% in tested samples. Mixed infections were found in both counties in variable proportion. The obtained results demonstrate the role of wild boars as vectors in dissemination of Toxoplasma and Salmonella in domestic pigs.
O. MEDERLE (UMF „Victor Babeş”, Facultatea de Medicină Timişoara)
S. MORARIU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
I. OPRESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Rodica LIGHEZAN (Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara)
Narcisa MEDERLE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
F. Ş. HORA(USAMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Bolile produse de paraziţi cu potenţial zoonotic (ex. Toxocara canis, Echinococcus sp.) reprezintă o reală preocupare pentru medicul uman şi cel veterinar, deopotrivă. Pentru om, posibilităţile de infestare sunt multiple, contactul direct cu câinii infectaţi care elimină ouăle prin fecale, reprezentând calea majoră. Dar distribuţia elementelor parazitare în natură nu este limitată la locurile de depunere a fecalelor, ele fiind găsite în parcuri, în locurile de joacă ale copiilor, în grădini, în gropile cu nisip. Scopul studiului a fost identificarea prin metode coprologice a elementelor parazitare cu potenţial zoonotic din probele de sol/nisip/fecale recoltate din parcuri şi locuri de joacă pentru copii din oraşul Timişoara şi aprecierea riscului contaminării umane. Au fost recoltate un număr 287 de probe de sol/ nisip şi un număr de 82 probe coprologice din 25 de parcuri publice (www.primariatimisoara.ro) şi 16 locuri de joacă pentru copii din oraşul Timişoara. Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de un an, iar probele au fost examinate prin metoda flotaţiei şi prin examenul direct (colorare cu soluţia Lugol). Examenele parazitologice au relevat prezenţa elementelor parazitare aparţinând genurilor Toxocara, Ancylostoma, Trichocephalus în 88% din parcuri (22/ 25) şi 100% din locurile de joacă (16/16). Examenele coproparazitologice au relevat prezenţa elementelor parazitare în 31 probe (37,80%). Elementele parazitare identificate în probele de fecale au fost: chisturi de Giardia spp., oochisturi de Eimeria/Isospora, oncosfere de Taenia spp., ouă de Toxocara canis, ouă de Ancylostoma/Uncinaria, ouă de Tricocephalus vulpis. Contaminarea parcurilor şi a locurilor de joacă pentru copii cu elemente parazitare potenţial zoonotice provenite de la câini reprezintă o problemă de sănătate publică. Reglementarea circulaţiei câinilor fără stăpân, sursă permanentă de contaminare a mediului, educaţia proprietarilor cu privire la deparazitarea câinilor şi colectarea fecalelor, informarea populaţiei privind pericolul infestării sunt verigi importante ale implementării unui plan de control parazitologic al cărui scop este reducerea în mod semnificativ al riscului infestării umane.
ABSTRACT
The diseases caused by parasites with zoonotic potential (ex. Toxocara canis, Echinococcus spp.) is a real problem for physicians and veterinarians, also. For humans, the infestation possibilities are multiple, the major route being by direct contact with infected dogs which remove eggs in faeces. However, the distribution of parasitic elements in nature is not limited to places to deposit faeces, such as: parks, children playgrounds, gardens, sand pits. The aim of this study is to identify potentially zoonotic parasitic elements by coprologic methods in samples of soil /sand /faeces collected from parks and playgrounds for children in Timişoara and to assess the risk of human contamination. The study was conducted over a period of one year, and the samples were examined by flotation method and by direct examination (staining with Lugol solution). Parasitological examinations revealed the presence of parasitic elements belonging to the genera Toxocara, Ancylostoma, Trichocephalus in 88% of parks (22/25) and 100% in playgrounds (16/16). Coproparasitological examinations revealed the presence of parasitic elements in 31 samples (37.80 %). The parasitic elements identified in fecal samples were: cyst Giardia spp., Eimeria /Isospora oocysts, Taenia spp. oncospheres, Toxocara canis eggs, Ancylostoma/ Uncinaria eggs, Tricocephalus vulpis eggs. The contamination of parks and playgrounds for children with potential zoonotic parasitic elements from dogs is a public health problem. The enforcing of regulations regarding the movement of stray dogs which are a permanent source of environmental contamination, the education of dog owners about deworming dogs and feces collection, the information of the population about the danger of infestation are important links in the parasitological control implementation whose aim is to reduce significantly the risk of human infestation.
Download PDF
Mariana Ioniţă (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. L. Mitrea (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Roxana Georgiana Anghel (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Bolile transmise de vectori la câine ȋnregistrează o prevalenţă din ce ȋn ce mai crescută la nivel global. Aceste boli sunt cauzate de o paletă largă de agenți patogeni şi sunt transmise de artropode vectori precum căpuşe, insecte; unele dintre aceste boli au caracter zoonotic, ceea ce le face şi mai importante. Scopul prezentului studiu a fost de a stabili prevalenţa bolilor transmise de vectori la cȃini originari din Bucureşti şi zone limitrofe. Pentru aceasta, a fost efectuat un studiu retrospectiv pe un număr total de 356 de cȃini care s-au prezentat la Clinica Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti în perioada ianuarie 2015 – aprilie 2016. Ȋn studiu au fost incluşi cȃini cu semne clinice de suspiciune pentru boli transmise de vectori, precum febră, anemie, inapetenţă, granulocitoză, trombocitopenie. De la aceştia au fost colectate probe de sȃnge recoltate pe EDTA care au fost apoi testate prin metoda frotiului de sânge colorat panoptic (May-Grunwald Giemsa) pentru diagnosticul babesiozei şi prin metode de diagnostic serologic cu teste rapide imunocromatografice (SNAP®4Dx® Plus, Idexx Laboratories) pentru detectarea Ag de Dirofilaria immitis și anticorpi specifici pentru Ehrlichia canis, Anaplasma spp., Borrelia burgdorferi. Rezultatele au evidențiat faptul că 22,47% (80/356) dintre cȃinii investigați au fost diagnosticați cu babesioză şi 26,10% (93/356) au fost serologic pozitivi la unul sau mai mulţi dintre patogenii selectaţi pentru studiu, cu următoarele valori de seroprevalenţă: D. immitis -23,03%, urmată de E. canis -2,25%, Anaplasma spp. -2,25% şi Borrelia burgdorferi -0,56%. Au fost de asemenea diagnosticate infecţii mixte precum: D. immitis + Anaplasma spp. (3 cȃini; 0,84%), D. immitis + E. canis (2 cȃini; 0,56%), E. canis + B. burgdorferi (1 cȃine; 0,28%) şi E. canis + Anaplasma spp. (1 cȃine; 0,28%). Analiza rezulatelor obţinute subliniază o expunere crescută a cȃinilor din zona studiului la bolile transmise de vectori, unele reprezentȃnd zoonoze, ceea ce indică un potenţial crescut de risc atât pentru sănătatea animală, cât și pentru cea umană.
ABSTRACT
Canine vector-borne diseases (CVBDs) register an increasing prevalence around the world. These diseases are caused by a diverse range of pathogens, which are transmitted by different arthropod vectors, such as ticks and insects. Some of them have a zoonotic character which make them even more important. The aim of this study was to establish the prevalence of CVBDs in dogs originated form urban and periurban areas of Bucharest. For this, a retrospective study was performed on 356 dogs presented in the Veterinary Clinic, Faculty of Veterinary Medicine of Bucharest, during of January 2015 – April 2016. In the study were included dogs showing clinical signs compatible for VBDs, such as: fever, anemia, anorexy, granulocytosis, trombocytopaenia. Whole blood EDTA samples were collected from dogs and further tested for CVBDs using blood smears and serological tests (SNAP®4Dx® Plus from Idexx Laboratories). Overall, 22.47% (80/356) of the dogs were positive for large piroplasms (Babesia spp.) and 26.10% (93/356) were serologically-positive to one or more of the tested pathogens. Of the last ones, the highest seroprevalence was registered for Dirofilaria immitis (23.03%), followed by Ehrlichia canis (2.25%), Anaplasma spp. (2.25%), and Borrelia burgdorferi (0.56%). Mixed infections with D. immitis + Anaplasma spp. (3 dogs; 0.84%), D. immitis + E. canis (2 dogs; 0.56%), E. canis + B. burgdorferi (1 dog; 0.28 %) and E. canis + Anaplasma spp. (1 dog; 0.28%) were detected. The findings emphasize high exposure of dogs to VBDs in the study area, some of zoonotic concern, and indicate potentially high risks for the both dogs and human health.
K. IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Olimpia COLIBAR (USMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela HOTEA (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. ILIE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Narcisa MEDERLE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Toxoplasmoza este o protozooză generală produsă de coccidii ce aparţin familiei Toxoplasmidae. Parazitează în diverse organe şi ţesuturi la peste 350 specii de vertebrate. Pierderile economice sunt importante datorită reducerii natalităţii şi producerii avorturilor la animalele de interes economic, în special la ovine. Scopul acestui studiu a fost stabilirea seroprevalenţei toxoplasmozei la gazda definitivă pentru T. Gondii, pisica, şi la cea mai receptivă dintre gazdele intermediare, oaia. Probele de sânge au fost prelevate de la 300 de oi adulte, din 10 localităţi ale judeţului Timiș. Din fiecare turmă s-au recoltat câte 30 de probe. De la pisici, au fost recoltate 65 de probe serologice. Pisicile testate au provenit de pe toată raza judeţului. Probele de ser au fost prelucrate prin ELISA indirectă, pentru determinarea imunoglobulinelor G rezultate ca urmare a unei infecţii mai vechi cu Toxoplasma gondii. S-a folosit kit-ul ID-VET Screen Multispecies (ID-VET Innovative Diagnostics, France), probele pozitive fiind evidenţiate printr-o reacţie de culoare. Seroprevalenţa obţinută a fost de 39,33% (118/ 300) la ovine, cu variaţii cuprinse între 14 şi 69%, iar la pisici, de 63,07% (41/65) din care două puternic pozitive, 23 – negative şi o probă incertă. Creşterea la comun, în aceleaşi ferme, a mai multor specii de animale, printre care şi pisici, precum şi amplasarea depozitelor de furaje în preajma adăposturilor animalelor, cu accesul felinelor în interiorul lor au reprezentat factorii favorizanţi pentru infecţia cu Toxoplasma gondii, la rumegătoarele mici din județul Timiș. Infecţia toxoplasmică a ovinelor prezintă importanţă atât datorită pierderilor de miei care pot să apară în urma avorturilor, cât şi datorită posibilităţilor de transmitere a bolii la oameni, prin carne insuficient preparată termic sau prin lapte.
ABSTRACT
Toxoplasmosis is a general protozoosis caused by parasites belonging Toxoplasmidae family. It parasitize in various organs and tissues to over 350 species of vertebrates. Economic losses are important due to declining birth rates and producing economic abortions in farm animals, especially in sheep. The aim of this study was to determine the seroprevalence of toxoplasmosis in the definitive host for T. gondii, cat, and of most receptive intermediate host, sheep. So, blood samples were taken from 300 adult sheep, from 10 localities of the Timis county. Blood was collected individually by the research team. From each herd were harvested 30 samples. From cats were harvested 65 serological samples. Cats tested were from all over the county. Serum samples were processed by indirect ELISA for the determination of immunoglobulin G resulting from an older infection with Toxoplasma gondii. It used the ID-VET kit Screen Multispecies (ID-VET Innovative Diagnostics, France) and positive samples are highlighted by a color reaction. Seroprevalence obtained was 39.33% (118/300) in sheep, with variations between 14 and 69% and in cats 63.07% (41/65) with two strongly positive samples, 23 – negative and an uncertain sample. Increasing shared in the same farm, several species of animals, including cats, and placing forage deposits around animals shelters with feline access inside them were predisposing factors for infection with Toxoplasma gondii for small ruminants in Timiș county. Toxoplasma infection of sheep is important because of lambs losses that may occur by abortions and because of the possibilities of disease transmission to people through poorly cooked meat or raw milk.
A CLINICAL AND SEROLOGICAL FOLLOW-UP ON CATS WITH NEUROLOGICAL DISORDERS SUSPECTED FOR TOXOPLASMOSIS
Your Content Goes Here Download PDF
Cristina FERNOAGĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Mariana IONIȚĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
E. MATEI (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. L. MITREA (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Toxoplasma gondii este un parazit protozoar dixen cu răspândire globală, cu un risc zoonotic major. Felinele reprezintă gazda definitvă a protozoarului și singurele animale care excretă oochiști prin fecale. Gazda intermediară este reprezentată virtual de toate speciile cu sânge cald, mamifere, inclusiv pisica, și păsări, la care se dezvoltă chisturile tisulare infectante. La pisică, toxoplasmoza este în general subclinică, dar poate determina frecvent semne nervoase (schimbări de comportament, stupoare, incoordonare, crize psihomotorii, convulsii de tip epileptiform), semne oculare (uveită, midriază, anizocorie, reflex pupilar scăzut) și semne pulmonare (pneumonie). Prezentul studiu descrie monitorizarea clinică a 15 pisici cu suspiciune de toxoplasmoză. Pisicile incluse în studiu au prezentat semne nervoase, predominant convulsii de tip epileptiform (46,66%) și schimbări comportamentale. Au fost recoltate probe de sânge pentru decelarea prezenței anticorpilor IgG anti-T. gondii, folosind o metodă serologică imunocromatografică. Toate cele 15 pisici au fost seropozitive. Consecutiv, a fost instituit un protocol terapeutic specific pentru o perioadă de 28 de zile, urmat de o nouă determinare serologică la 14 zile p.t. La finalul tratamentului, tabloul clinic s-a ameliorat semnificativ, cu dispariția crizelor epileptiforme, dar serologic trei animale au fost pozitive. Studiul reflectă importanța monitorizării serologice și supravegherea clinică a pisicilor cu suspiciune de toxoplasmoză, evidențiind necesitatea studiilor epidemiologice avansate datorită caracterului zoonotic al bolii.
ABSTRACT
Toxoplasma gondii is a widespread dixen protozoan parasite, with a high zoonotic risk. Cats are the definitive host for Toxoplasma gondii and the only animals that pass oocyst in feces. The intermediate hosts represented by different species of birds and mammals, including cats, can develop infective tissue cyst (after ingestion of oocytes with T.gondii). In cats, toxoplasmosis is generally subclinical; however, it can generate frequent neural disorders, behavior changes, stupor, incoordination, atypical cry, seizures, but also ocular (uveitis, mydriasis, anisocoria, slow pupillary light reflex) and pulmonary (pneumonitis) pathology. The present study describes a clinical follow-up of 15 owned cats originated from Bucharest area, suspected for toxoplasmosis. All cats included in the study presented different neurological disorders, mainly epileptic seizures (46.66%) and behavioral changes. Blood samples were collected and tested for the presence of T. gondii IgG antibodies using serological immuno-chromatographic method. All 15 cats were serological positive for T. gondii at the beginning of the follow-up. A specific therapeutic protocol was applied for a period of 28 days and a new serological assay post treatment (p.t.) was performed. The clinical signs stopped after treatment in all cats; however three cats were still positive for IgG p.t. The study reveals the importance of serologic diagnosis and clinical management of cats suspected for toxoplasmosis and highlights the need for further epidemiological studies, considering the potential zoonotic risk factor.
Corina BADEA (USMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. ILIE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Narcisa MEDERLE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Cristina POPA (Clinica Veterinară RainbowVet, Arad)
F. Ş. HORA (USAMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Scopul acestei lucrări a fost identificarea paraziților cu caracter zoonotic întâlniți la vulpe. În perioada decembrie 2012 – decembrie 2015 au fost necropsiate 39 cadavre de vulpi, provenite din 11 fonduri de vânătoare ale judeţului Caraş-Severin. Din cele 39 cadavre, 20 au fost masculi şi 19 femele. Pentru determinarea endoparaziților au fost recoltate probe de fecale şi masa gastrointestinală a tuturor cadavrelor. Ulterior s-au examinat fecalele prin metoda flotației (Willis). Prezența endoparaziților a fost detectată în 31 din 39 de probe, iar prevalența totală a fost de 79.48%. Zoonozele parazitare identificate la vulpi au fost produse de Toxocara canis găsit în 15 probe (38.47%), Ancylostoma caninum în 7 probe (17.94 %), Uncinaria stenocephala în 4 probe (10.25%). Alţi paraziți identificați au fost: Eimeria spp. a fost găsit în 15 probe (38.46%), Mezocestoides lineatus în 12 probe (30.76%), Dipylidium caninum în 6 probe (15.39%), Taenia pisiformis în 10 probe (25.61%), Pterygodermatites affinis în 2 probe (5.12%) și Trichocephalus vulpis în 8 probe (20.51%).
ABSTRACT
The aim of this study was to identify the parasites with zoonotic character spread in red fox. During the period December 2012 – December 2015, 39 dead red foxes belonging to 11 hunting sites from Caraș-Severin county were necropsied. Out of 39 dead red foxes, 20 were males and 19 females. To identify the endoparasites, faeces samples and gastrointestinal tract from all the dead red foxes were collected and macro- and microscopically examined. The faeces samples were also examined by flotation method (Willis). The endoparasites presence in 31 of 39 samples was identified and the overall prevalence was 79.48%. The zoonotic endoparasites species found in red foxes from Caraș-Severin county were Toxocara canis in 15 samples (38.47%), Ancylostoma caninum in 7 samples (17.94%) and Uncinaria stenocephala in 4 samples (10.25%). Other identified parasites were: Eimeria spp. in 15 samples (38.46%), Mezocestoides lineatus in 12 samples (30.76%), Dipylidium caninum in 6 samples (15.39%), Taenia pisiformis in 10 samples (25.61%), Pterygodermatites affinis in 2 samples (5.12%) and Trichocephalus vulpis in 8 samples (20.51%).
K. IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
S. MORARIU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
I. OPRESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina BADEA (USMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. ILIE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Claudia TOBĂ (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj)
Narcisa MEDERLE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
F. Ş. HORA (USAMVB, Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Trichineloza este o boală cosmopolită transmisibilă prin alimente, produsă de specii de nematode din genul Trichinella, recunoscute ca importanți patogeni zoonotici în Estul Europei, transmise prin ingestia de carne infestată crudă sau insuficient gătită de la porci, cai sau vânat (mistreți și urși). Scopul studiului a fost de a furniza date cu privire la prevalența Trichinella spp. la porci din județul Gorj, precum și pentru a identifica agenți etiologici la porcii domestici și mistreți. Probele reprezentate de musculatura striată de la nivel intercostal, pilier diafragmatic și sublingual, au fost examinate prin trichineloscopie și metoda digestiei artificiale. Identificarea speciei și caracterizarea moleculară a larvelor, la nivelul speciei, a fost realizată prin tehnica PCR multiplex după protocolul descris de Pozio și La Rosa (2003). Infestația a fost identificată la unul din 24000 porci domestici sacrificați și examinați (0.0041%) și patru din 216 (1.8518 %) mistreți vânați. Larvele izolate de Trichinella au fost identificate ca T. spiralis.
ABSTRACT
Trichinellosis is a cosmopolitan foodborne disease caused by nematode species of the genus Trichinella recognized as important zoonotic pathogens in Eastern Europe, transmitted by the ingestion of raw or undercooked infected meat from pigs, horses and game (wild boars and bears). The aim of the study was to provide data on the prevalence of Trichinella spp. in pigs from Gorj county, and to identify etiological agents presents in domestic pigs and wild boars. Samples represented by striated intercostal, diaphragm and sublingual muscle were examined by trichineloscopy and larvae digestion method. Identification and molecular characterization of larvae at the species level was conducted by multiplex PCR technique according to the methodology described by Pozio and La Rosa (2003). Infections were detected in one out of 24000 (0.0041%) slaughtered and examined domestic pigs and four out of 216 (1.8518%) hunted wild boars. The Trichinella larvae isolates were identified as T. spiralis.
K. IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
O. MEDERLE (UMF „Victor Babeş”, Facultatea de Medicină Timişoara)
Denisa SORESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela HOTEA (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
R. T. OLARIU (Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Narcisa MEDERLE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
În România, pe baza prevalenţei, în ordine descrescătoare, cele mai importante protozoonoze, dintre cele studiate, sunt: toxoplasmoza, giardioza, criptosporidioza şi sarcocistioza. Prevalenţa acestora este una ridicată la aproape toate speciile de animale, dependent de specie, rasă, varstă, sex, mediu de viaţă/ sistem de creştere, hrană, zonă geografică. Prevalenţa ridicată la animale poate fi datorată şi faptului că diagnosticul acestor protozooze nu este unul de rutină pentru medicul veterinar, iar măsurile aplicate animalelor sunt aproape inexistente. Cercetările de epidemiologie moleculară, care ar putea lămuri unele lucruri privind aspectele zoonotice, sunt în România la început de drum. La oameni, prevalenţa este foarte mare pentru toxoplasmoză, sursele de infecţie fiind numeroase şi greu de contracarat. Giardioza are o prevalenţă mai mică, dar totuşi ridicată în raport cu alte ţări europene. Criptosporidioza este greu de cuantificat, studiile la oameni fiind sporadice, multe din simptomele generate de criptosporidii fiind atribuite, din ignoranţă, altor cauze. Sarcocistioza este puţin studiată la animale şi aproape deloc la oameni. Concluzionăm că în România este necesar să se elaboreze un Plan naţional de cercetare şi un Plan naţional de control al acestor zoonoze, cu implicarea medicilor umani şi veterinari.
ABSTRACT
In Romania, based on prevalence, the most important protozoosis studied are, downwards: toxoplasmosis, giardiasis, cryptosporidiosis and sarcocystosis. Their prevalence is high in almost all animal species, dependent on species, breed, age, gender, living environment/growth system, nutrition, geographic area. The high prevalence in animals may be caused by difficult diagnosis, not routinely effectuated by veterinarians and lack of measures applied in animals. Molecular epidemiology research that could clarify some zoonotic aspects is in early stages in Romania. In humans, the prevalence for toxoplasmosis is very high, the infection sources are numerous and difficult to counteract. Giardiasis has a lower prevalence, but still high compared with other European countries. Cryptosporidiosis is difficult to quantify, studies in humans are sporadic, and many of the symptoms of cryptosporidiosis are attributed to other causes. Sarcocystosis is less studied in animals and almost unstudied in humans. We conclude that in Romania a National Research and Control Plan of these zoonoses involving physicians and veterinarians, is needed to be elaborated.
Download PDF
C. GENCHI(Università degli Studi di Milano, Italia)
ABSTRACT
Some major differences have to be kept in mind
considering Dirofilaria repens and D. immitis infections
in dogs. For heartworm infections, several rapid,
easy, in clinic serological kits are available that detect
the circulating antigens of female worms. It allows veterinarians
to a prompt diagnosis while no serological
diagnostic is available for D. repens, and this hamper
both a rapid screening in dog population or a rapid and
easy diagnosis. Blood examination for circulating microfilariae
is strongly suggested for both Dirofilaria infections,
but this is the only way of D. repens dagnosis.
However, Knott test that allows the visualization and
the identification of microfilariae is not always familiar
to veterinarians, mainly in areas of recent introduction
of the parasite. Melarsomine dihydrochloride, currently
used against D. immitis infections, has no efficacy
against D. repens and only moxidectin has shown to be
able to kill most of adult worms in experimental studies.
Most of macrocyclic lactones currently used for
dirofilarial infections (ivermectin, milbemycin oxime
and selamectin) are not fully efficacious against D.
repens microfilariae and only moxidectin has been
shown to be fully effective after four monthly administrations
decreasing the risk of microfilariae transmission
to mosquito vectors. Finally, while all the macrocyclic
lactone preventatives available on the veterinarian
market are fully effective against D. immitis patent
infections at least in Europe (some case of resistance
have been reported from the USA), not all have
the same potency against D. repens and only moxidectin
has shown a full efficacy to prevent subcutaneous
D. repens infections. Keeping in mind all the above
considerations, D. repens infection is much more
difficult to be diagnosed and controlled in the reservoir
population (microfilaraemic dogs), and its spreading
will continue with the risk of increasing the public
health concerns. Medical doctors and veterinarians
must strictly collaborate for a better control and surveillance
of this infection. Guidelines for the control
and treatment of Dirofilaria infections can be found in
ESCCAP Guideline 5.
REZUMAT
Trebuie să se țină cont de câteva diferențe majore
când se vorbește despre infestațiile cu Dirofilaria repens
și D. immitis la câini. Pentru infestațiile cu Dirofilaria
spp. se găsesc kituri clinice serologice rapide și
ușoare, ce identifică antigenele circulante ale femelei
de nematod. Aceste teste ajută veterinarii în diagnosticarea
rapidă, însă nu sunt valabile și pentru D. repens,
iar acest lucru împiedică depistarea rapidă a populației
de câini infestată.
Examenul sângelui este recomandat pentru detecția
microfilariilor circulante pentru ambele specii de
Dirofilaria, fiind singura modalitate de diagnosticare a
D. repens. Cu toate acestea, testul Knott ce permite o
vizualizare și o identificare a microfilariilor nu este familiar
veterinarilor, mai ales în zonele în care parazitul
este recent introdus. Melarsomine dihydrochloride,
administrat contra infestațiilor cu D. immitis, nu are
nicio eficacitate împotriva D. repens și doar moxidectin
este eficace în distrugerea majorității adulților paraziți,
după cum arată studiile experimentale.
Majoritatea lactonelor macrociclice utilizate recent
pentru infestațiile cu dirofilarii (ivermectină, milbemycin
oxime și selamectin) nu sunt eficace în totalitate
împotriva microfilariilor de D. repens și doar moxidectin
este pe deplin eficace după patru administrări
lunare, scăzând riscul transmiterii microfilariilor prin
vectorii țânțari. În timp ce toate lactonele macrociclice
ce se găsesc pe piața antiparazitarelor de uz veterinar
sunt eficace împotriva lui D. immitis cel puțin în Europa
(în S.U.A. a fost raportată prezența chimiorezistenței),
nu toate au aceeași potență contra D. repens și doar
moxidectinul are o eficacitate crescută și poate preveni
infestațiile subcutanate cu D. repens.
Ținând cont de toate aceste considerații, infestațiile
cu D. repens sunt mult mai dificil de diagnosticat și
controlat în rezervorul populației (câinii cu microfilarii),
iar răspândirea lor va continua cu riscul creșterii
preocupărilor de sănătate publică.
Medicii umani și cei veterinari trebuie să colaboreze
strâns pentru un mai bun control și supraveghere
ale acestei infestații. Instrucțiunile pentru controlul și
tratamentul infestațiilor cu Dirofilaria pot fi găsite în
ESCCAP Guideline 5.