Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:(Left)_Isolation of the arterioportal fistula and cutting between the two ligatures, separating the arteriovenous communication (Fig. 15, 17, pag. 16); (Right)_Cardiac and non-cardiac thoracic ultrasound investigation in dogs (Fig. 12, 15, pag. 11).
Download PDFC. ŞERDEAN (Spitalul Veterinar „Dr. Şerdean” Timişoara)
Raluca NAE (Facultatea de Medicină Vdeterinară Bucureşti)
M. D. CODREANU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Andreea ŢUGUI (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Maria CEIVINEANU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
ABSTRACT
The thoracic ultrasound investigation is an important method for the pre-diaphragmatic diseases (pulmonary, pleural or pericardial effusions). The guided ultrasound intervention during the thoraco-centhesys or the tracheal-stoma seems to be the safest method, with minimal complications. The thoracic ultrasound investigation is most often performed for examining the heart and lungs or identifying the affected areas of the lung and/or pleura, or for a specific disease. This examination can be performed and recommended of first intention for cardiac evaluation, and when the facilities are inexistent or improper for non-cardiac evaluation, prior the pulmonary Rx, CT or MRI. The main advantages of this method are the non-invasive character (can be performed for many times during the disease’s evolution and for evaluation of the treatment efficacy) and the accuracy of the results.
REZUMAT
Investigaţiile ultrasonografice toracice reprezintă o metodă importantă de diagnosticare a afecţiunilor prediafragmatice (efuziunile pulmonare, pleurale sau pericardice). Intervenţia ultrasonografică ghidată din timpul toracocentezei sau traheostomei reprezintă cea mai sigură metodă de investigaţie, având complicaţii minime. Investigaţiile ultrasonografice toracice sunt, de cele mai multe ori, efectuate prin examinarea cordului şi pulmonilor sau prin identificarea zonelor pulmonară şi/sau pleurală sau pentru identificarea unei afecţiuni specifice. Examinarea se poate realiza şi recomanda ca evaluare cardiacă de primă intenţie şi, în cazul în care această manoperă nu se poate realiza sau nu este o metodă potrivită de evaluare non-cardiacă, se efectuează înaintea examenului radiografic pulmonar, com-puter tomografului sau examenului RMN. Principalele avantaje ale acestei metode sunt caracterul noninvaziv (poate fi efectuată de mai multe ori pe timpul evoluţiei bolii şi pentru evaluarea eficacităţii tratamentului) şi acurateţea rezultatelor.
Ruxandra COSTEA (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Şt. OLARU (Clinica Veterinară Praxis Vetlife, Bucureşti)
Fl. DUMITRESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Ş. ZAMFIRESCU (Clinica Veterinară Innovet, Bucureşti)
A. DIACONESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Această lucrare prezintă metodele de diagnostic şi control în caz de fistulă arterioportală la câine. Pacientul a fost adus la doctor cu semne de hipertensiune portală, transaminaze crescute şi hipoproteinemie. Examenul ecografic a pus în evidenţă asimetria lobară hepatică şi contur neregulat, ascită şi o comunicare între artera hepatică şi vena portă. Intervenţia chirurgicală a constat în ligaturarea comunicării arteriovenoase cu material sintetic neresorbabil. Evoluţia post-operatorie a fost favorabilă.
ABSTRACT
This paper presents the methods of diagnostic and management in a case of a canine arterioportal fistula. The patient was submitted to the physician with signs of portal hypertension, elevated transaminases and hypoproteinemia. The ultrasound exam revealed hepatic lobar asymmetry and irregular contour, ascites and a communication between the hepatic artery and the portal vein. The surgery consisted in the ligation of the arterio-venous communication with non absorbable synthetic matherial. The post-surgical evolution was favorable.
Mariana IONIȚĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Andreea RIZEA (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. L. MITREA(Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Eimerioza este o boală parazitară a iepurilor, întâlnită frecvent în întreaga lume, care poate influența negativ sporul de creștere și consumul specific. Boala este produsă de paraziți din genul Eimeria, care sunt protozoare din grupul coccidiilor, paraziți intracelular obligatoriu. Dintre speciile de Eimeria care afectează iepurii, Eimeria stiedae este singura care afectează ficatul, dezvoltându-se la nivelul canalelor biliare, și care determină forme de boală severe, inclusiv mortalitate. Celelalte specii de eimerii întâlnite la iepure parazitează diferite segmente ale intestinului, determinând eimerioza intestinală. Transmiterea ambelor forme de eimerioză are loc prin ingestia de oochisturi sporulate odată cu apa sau furajele.
In această lucrare este descris un focar de eimerioză la iepuri domestici (Oryctolagus cuniculus) crescuți într-o fermă în Sudul României. Din punct de vedere clinic, iepurii prezentau anorexie, incostant diaree, slăbire, nerealizarea sporului de creștere, ocazional moarte subită. Consecutiv examenelor clinice, anatomo-patologice și parazitologice a fost stabilit diagnosticul de eimerioză mixtă, hepatică și intestinală. Examenul parazitologic a evidențiat prezența oochisturilor de Eimeria specifice. Sunt prezentate, de asemenea, măsurile terapeutice aplicate și rezultatele obținute. Studiul confirmă faptul că eimeriile pot provoca stări de boală severă la iepuri, inclusiv mortalitate, mai ales la iepurii tineri, evidențiind importanța administrării timpurii de anticoccidiene.
ABSTRACT
Eimeriosis is a common protozoal disease of rabbits seriously impairing their growth and food utilization. It is caused by parasites of the genus Eimeria, which are obligatory intracellular coccidian pathogens. Of the Eimeria species known to infect rabbits, Eimeria stiedae is the only one that invades the liver and the biliary tract causing severe disease and mortality. The other rabbit coccidia parasitize distinct parts of the intestinal tract and in different depths of the mucosa. Transmission of both, hepatic and intestinal coccidiosis is by ingestion of the sporulated oocysts, usually with contaminated feed or water.
In this paper, we present an outbreak of eimeriosis in domestic rabbits (Oryctolagus cuniculus) residing in a small, noncommercial rabbit farm (in Southern Romania) with a history of weakening, anorexia, inconstant diarrhea, failure to gain weight; occasionally, sudden death. Concurrent infections involving hepatic and intestinal Eimeria species were diagnosed based on microscopically identifying of the specific oocysts. The clinical presentation, diagnosis (based on fecal flotation, necropsy, impression smears of lesions in the liver) and therapeutic actions are discussed. The findings confirm that coccidian protozoans may cause severe coccidiosis and mortality, particular in young rabbits. Therefore, it is important the early use of coccidiostats.
Silvia Cornelia ANTONIU (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
REZUMAT
Dezinfecţia reprezintă una dintre cele mai importante, eficiente şi ieftine componente ale complexului de măsuri necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile, menţinerea nivelului adecvat de producţie şi obţinerea produselor de origine animală salubre. Verificarea eficienţei dezinfecţiei suprafeţelor din adăposturile de animale constă în determinarea gradului de supravieţuire a microorganismelor din mediul de viaţă al animalelor, în urma contactului cu dezinfectantele. Bacteriile din Genul Staphylococcus sunt considerate indicatori deoarece prezintă însuşiri de rezistenţă faţă de dezinfectantele foarte asemănătoare cu cele ale agenţilor patogeni.
Scopul acestei lucrări a fost acela de a prezenta o metodă de detecţie a bacteriilor din Genul Staphylococcus în probele de sanitaţie recoltate de pe suprafeţele dezinfectate din adăposturile de animale. Metoda se bazează pe inocularea în/pe medii de cultură selective (bulion Giolitti-Cantoni modificat, agar Baird-Parker/ agar Chapman) şi confirmarea coloniilor tipice/atipice prin examen microscopic şi teste biochimice (testul catalazei şi testul oxidazei). Bacteriile din Genul Staphylococcus sunt coci, GRAM-pozitivi, izolaţi sau grupaţi „staphylo” (cu aspect de ciorchine de strugure), care dau o reacţie pozitivă pentru catalază şi negativă pentru oxidază. Un rezultat pozitiv înseamnă prezenţa bacteriilor din Genul Staphylococcus/100 cm2 suprafaţă decontaminată sau tampon şi un rezultat negativ este corelat cu absenţa acestora. Dezinfecţia fiecărui obiectiv este considerată corespunzătoare atunci când toate probele recoltate din obiectiv au avut rezultat negativ şi necorespunzătoare – atunci când cel puţin o probă a avut un rezultat pozitiv.
Metoda prezentată pentru verificarea eficienţei decontaminării suprafeţelor din adăposturile de animale este o metodă calitativă, în care analitul este reprezentat de detecţia, fără numărare, a stafilococilor în general, element ce-i conferă simplitate în comparaţie cu metodele de numărare a stafilococilor coagulazo-pozitivi (specii patogene pentru om şi animale prin consum de alimente/furaje), aplicabile în microbiologia alimentelor şi furajelor. Monitorizarea dezinfecţiei suprafeţelor în adăposturile de animale profilactice sau de necesitate trebuie să fie un obiectiv major al economiei sanitare veterinare pentru a menţine starea de sănătate şi de producţie a animalelor, a preveni extinderea bolilor transmisibile de la animale la om, a proteja mediul şi nu în ultimul rând pentru a asigura şi proteja sănătatea publică, prin elaborarea unui act normativ privind decontaminarea în fermele de animale.
ABSTRACT
The disinfection is one of the most important, efficient and inexpensive component of the complex of measures for prevention and control of transmissible diseases, maintaining the appropriate level of production and getting salubrious animal products. The checking of surface disinfection from animal shelters consists of determining the degree of survival of microorganisms from environment of animals after contact with agents of disinfection. The bacteria from Staphylococcus Genus are the indicators because they have very similar resistance properties to the agents of decontamination as well as pathogens.
The scope of this paper is to present a method of detection of bacteria from Staphylococcus Genus in the samples of sanitation taken on disinfected surfaces from animal shelters. The method is based on inoculation on/in the selective culture media (modified Giolitti-Cantoni bullion, Baird-Parker agar/ Chapman agar) and confirmation of typical and atypical colonies by microscopic exam and biochemical tests (catalase and oxidase tests). Bacteria from Staphylococcus Genus are cocci, GRAM-positive, isolated or grouped “staphylo” (as bunch of grape), giving a positive reaction for catalase and negative reaction for oxidase. A positive result means the presence of bacteria from Staphylococcus Genus /decontaminated surface of 100 cm2 or swab and a negative result is correlated with the absence of them. The disinfection of each objective was considered suitable when all the samples collected from objective had a negative result or inadequate – when at least one sample had a positive result.
The method presented is qualitative (the analyte is represented by the detection without enumeration of staphylococci in generally) and more simple in comparison with the methods for the enumeration of coagulase-positive staphylococci (pathogenic species for human and animals by consumption), applicable in food and feed microbiology. The monitoring of preliminary or targeted surface disinfection in animal shelters must be a major objective of sanitary veterinary “economy” in order to maintain animal health and production status, prevent the occurrence of transmissible diseases from animal to human, protect the environment and, not at least, ensure and protect public health, by elaboration of norm concerning disinfection in animal farms.
F. TĂBĂRAN (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
M. TĂULESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. B. MARCUS (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
A. I. BABA (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Amalia Marina NEAGU (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. CĂTOI (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
A. F. GAL (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Sarcoamele postvaccinale au primit tot mai multă atenție din partea medicilor veterinari, deoarece numărul pisicilor care suferă de această boală este în continuă creștere. Pe plan mondial există o serie de studii care au în vedere investigarea mecanismelor care duc la apariția sarcoamelor postvaccinale la pisică. Scopul studiului de față este acela de a evalua incidența sarcomului postvaccinal de la pisică pe o perioadă de 10 ani (iunie 2004-iunie 2015) la Disciplina de Anatomie Patologică de la Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca (România). Acest studiu descrie aspecte privind distribuția anatomică, modul de diagnosticare și respectiv tipurile histologice de sarcom postvaccinal. Materialul luat în studiu a fost reprezentat fie de cadavre de pisică aduse pentru examen necropsic, fie de biopsii tumorale prelevate de la această specie în vederea realizării examenului histopatologic. Secțiunile histologice au fost colorate prin metodele clasice (hematoxilină-eozină și tricrom Masson). Examinarea histopatologică s-a realizat cu ajutorul microscopului Olympus BX51 conectat la camera foto digitală Olimpus DP-25. Sarcomul postvaccinal a fost diagnosticat mai frecvent la subiecții din rasa Europeană. Vârsta medie de apariție a tumorii a fost de 7.91 ani, cu limite de la 4 ani la 15 ani. În studiul de față, sarcomul postvaccinal a fost mai frecvent diagnosticat la subiecții de sex masculin, iar zona cea mai afectată a fost regiunea suprascapulară, urmată de regiunea dorso-lombară. Din totalul sarcoamelor postvaccinale identificate în perioada menționată, în jur de 33% din cazuri au fost fibrosarcoame, 27% din cazuri au fost osteosarcoame, fiind diagnosticate și alte tipuri histologice de sarcoame postvaccinale (rabdomiosarcoame, sarcoame,un leiomiosarcom și un histiocitom fibros malign).
ABSTRACT
Recently, postvaccinal sarcomas received an increased consideration from the veterinarians because the number of cats who suffer from this type of disorder is increasingly growing. A number of studies are dealing with the mechanisms that lead to the emergence of postvaccinal sarcomas. The aim of this study is to assess de incidence of the postvaccinal sarcomas in cats, in a period of 10 years (June 2004-June 2015) in the Department of Pathological Anatomy from Faculty of Veterinary Medicine Cluj-Napoca (Romania). This study describes aspects regarding the anatomic distribution of the postvaccinal sarcomas, their diagnostic mode and the histological types of these sarcomas. The assessed material consisted of corpses brought for necropsy examination and of feline biopsies brought for histopathology examination. The histological sections were stained with Hematoxylin-Eosin and Tricrom Masson methods. Histopathological examination was performed using Olympus BX51 microscope connected to a digital camera Olympus DP-25. The postvaccinal sarcomas occurred mostly in the European catbreed. The mean age of cats diagnosed with this condition was 7.91 years with limits ranging from 4 to 15 years. In the present study, PVSC (postvaccinal sarcomas in cats) was diagnosed more frequently in male subjects, and the most affected region was the supra scapular region, followed by the lumbar region. Of all postvaccinal sarcomas identified during the above mentioned time frame, around 33% of cases were diagnosed with postvaccinal fibrosarcoma, 27% of cases were diagnosed with osteosarcoma, some other histological types being diagnosed as well (e.g., rhabdomyoscaromas, sarcomas, a leiomyosarcoma and one malignant fibrous histiocytomas).
B. GEORGESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Mala Maria STAVRESCU-BEDIAN (Facultatea de Agricultură Bucureşti)
P. B. MATEI(Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Bucureşti)
REZUMAT
Scopul acestui articol este acela de a prezenta unele aspecte de biologie şi etologie privind veveriţa marocană crescută în captivitate pentru studiu. Două perechi de Atlantoxerus getulus (Linnaeus, 1758) au fost achiziţionate dintr-un petshop din Rabat, Maroc, la sfârşitul expediţiei ştiinţifice Merzouga (aprilie-mai 2013), de către al doilea autor al prezentului studiu, o persoană cu o bogată experienţă în creşterea animalelor. Cele patru veveriţe au fost crescute ca animale de companie într-un spaţiu ce respectă, întocmai ca un laborator, toate normativele tehnice, bioetice şi sanitare impuse pentru creşterea animalelor în captivitate. Au fost observate tipurile comportamentale definitorii (de exemplu, hrănire, odihnă, grooming), pentru alcătuirea etogramei la veveriţa marocană. În acest scop, am făcut uz de înregistrarea video a animalelor, cu vizionarea ulterioară a înregistrărilor şi cronometrarea fiecărui tip comportamental caracteristic. Hrana preferată a veveriţelor captive a inclus pâine uscată cu seminţe, cuburi uscate de sfeclă roşie rehidratate, fructe şi legume proaspete. Sindromul metabolic osos a reprezentat cauza morţii unuia dintre cei doi indivizi masculi, la sfârşitul lunii martie a anului 2014, consumul de seminţe de floarea soarelui şi arahide fiind incriminat. Sunt de asemenea discutate recomandări generale pentru prevenirea şi tratamentul acestei afecţiuni. Până acum, nicio activitate de împerechere sau reproducere nu a fost observată la subiecţii pe care i-am observat în condiţii de captivitate.
ABSTRACT
The aim of this article is to present some biological and ethological aspects regarding the Barbary ground squirrel held in captivity for study. Two pairs of Atlantoxerus getulus (Linnaeus, 1758) were bought from a petshop in Rabat, Morrocco to the end of the scientific expedition Merzouga (April-May 2013), by the second author of the present study, a person with a rich background in animal keeping. The four squirreles were habituated as pets in a space which respects, in accordance to a laboratory, all technical, bioethical and sanitary standards required for raising animals in captivity. There were observed the defining behavioral patterns (e.g. feeding, resting, grooming), for constructing the ethogram in Barbary ground squirrel. For that purpose, we used at video shooting of the animals, with later viewing records and running time for each characteristic behavior pattern. The food for captive squirrels included dry bread with seeds sortiment, rehidrated dried cubes of red beet, fresh fruits and vegetables. Metabolic bone disease represented the cause of the death for one of the two males individuals, at the end of March 2014, the consumption of sunflower seeds and peanuts being incriminated. General recommendations for prevention and treatment of this disease are also discussed. So far, no mating or breeding activities were noticed at our subjects kept in captivity.
A. BARUT (Spitalul „Petcode” Ankara, Turcia)
Iuliana IONAȘCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Cătălina Anca CUCOȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
R. CONSTANTINESCU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Manuella MILITARU (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Siringomielia reprezintă o afecţiune complexă a măduvei spinării, caracterizată de prezenţa uneia sau a mai multor cavităţi medulare, care prin compresia ţesutului nervos adiacent duce la apariţia simptomatologiei clinice variate – durere neuropatică, plâns /ţipăt din senin, pseudoscărpinat, ataxie, sindrom vestibular. Cea mai comună cauză determinantă a siringomieliei la câine este malformaţia de tip Chiari, anomalie caracterizată prin volumul redus al fosei craniene posterioare în comparaţie cu ţesutul nervos, ce are ca urmare hernierea cerebelului, deseori şi a trunchiului cerebral, prin foramen magnum (comunicarea fosei craniene cu canalul spinal). În acest fel circulaţia lichidului cefalorahidian este perturbată, apărând leziunile secundare şi simptomatologia clinică. Malformaţia de tip Chiari este o afecţiune analogă malformaţiei Arnold-Chiari din medicina umană. Siringomielia şi malformaţia de tip Chiari apar frecvent la câinii din rasa Cavalier King Charles Spaniel, cât şi la unele rase brahicefalice de tipul toy. În România, rasa de câini Cavalier King Charles Spaniel este relativ nou introdusă, iar popularitatea acesteia este în continuă creştere în ultimul timp. Din păcate, această rasă are o predispoziţie crescută a malformaţiei de tipul Chiari şi a siringomieliei, afecţiuni grave neurologice, fiind din ce în ce mai frecvent diagnosticate, graţie instrumentelor imagistice de nouă generaţie, aşa cum este tomografia computerizată, cât mai ales prin imagistica obţinută prin rezonanţă magnetică nucleară. Malformaţia de tip Chiari şi siringomielia reprezintă un subiect de actualitate şi de real interes al neuropatologiei canine, reprezentând tema a numeroase cercetări, datorită numeroaselor necunoscute ale evoluţiei afecţiunii, cât şi a faptului că în momentul de faţă nu există un tratament eficace.
ABSTRACT
Syringomyelia is a complex disorder of the spinal cord characterized by the presence of one or more fluid filled cavities within the spinal cord, which by compressing the adjacent nervous tissue leads to various clinical signs – neuropathic pain, sudden yelping, „phantom scratching”, ataxia, vestibular dysfunction. The most common predisposing cause of syringomyelia in dogs is Chiari-like malformation, an anomaly characterized by a small posterior cranial fossa compared to the brain tissue, which often leads to herniation of the cerebellum, and sometimes also the brainstem, into or through the foramen magnum (cranial fossa communicates with the spinal canal through the foramen magnum). In this way, the circulation of cerebrospinal fluid is disrupted, leading to secondary lesions and clinical symptomatology. Chiari-like malformation represents a condition analogue to Arnold-Chiari malformation in humans. Chiari-like malformation and syringomyelia it is a common condition in dogs, especially in Cavalier King Charles Spaniel dogs and brachycephalic toy breeds. Cavalier King Charles Spaniel breed is a relatively new introduced in Romania, with a recently increase in popularity. Unfortunately, this breed has a high predisposition to develop Chiari-like malformation and Syringomyelia, a severe neurological condition, more frequent diagnosed lately, thanks to the new generation imaging instruments, such as computer tomography and magnetic resonance imaging. Chiari-like malformation and syringomyelia are a topic of real interest in canine neuropathology, being a subject of current research due to the fact that in the evolution of the disease are multiple unknowns and due the fact that currently there is no effective treatment.
K. IMRE(Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
A. MORAR (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. ILIE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
C. SALA (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. DĂRĂBUȘ (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. IMRE (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Scopul acestui studiu bibliografic a fost evaluarea situaţiei actuale cu privire la apariţia unor specii de Cryptosporidium, genotipuri şi subtipuri familiale (alele) de C. parvum şi C. hominis, în apele de suprafaţă din Europa. În acest sens, au fost selectate şi prelucrate 26 de lucrări ştiinţifice relevante (din arhiva bazei de date PubMed) din 18 ţări, publicate în ultimii 10 ani. Studiile epidemiologice, bazate pe investigaţii de biologie moleculară, evidenţiază că toate tipurile de probe de apă analizate (apă potabilă, ape reziduale, de agrement, de râu şi ape de canalizare) pot găzdui specii de Cryptosporidium cu potenţial zoonotic. În 23 dintre studiile selectate (88,5%) a fost semnalată prezenţa speciilor zoonotice de C. parvum şi/sau C. hominis. Alte specii semnalate, recunoscute ca fiind patogene pentru om, au fost C. meleagridis, C. cuniculus, C. ubiquitum şi C. canis. Informaţiile limitate în ceea ce priveşte prezenţa în apele de suprafaţă a subtipurilor familiale de C. parvum / C. hominis (numai 9 subtipuri, incluzând IIdA20G3T5, IIaA15G2R1, IIaA16G2 R1 şi IIdA17G1 pentru C. parvum şi IdA15, IbA10G2, IeA11G3T3, IbA10G2, pentru C. hominis, raportate în cinci studii) subliniază necesitatea unor studii suplimentare, bazate pe metode şi tehnici de biologie moleculară bazate pe subtipizări, cu scopul de a identifica originea contaminărilor pentru sursele de apă potabilă, în fiecare ţară, de către serviciile publice de alimentare cu apă şi autorităţile de sănătate publică.
ABSTRACT
The aim of this short review was to assess the current situation regarding the occurrence of Cryptosporidium species, C. parvum and C. hominis genotypes and subtype families (alleles) in European surface waters. In this regard, a total of 26 Pub Med retrieved relevant scientific papers from 18 countries, published over the last 10 years, were selected and processed. The epidemiological studies based on molecular tools highlight that all type of investigated water samples (drinking, waste, recreational, river and sewage) can harborCryptosporidium species with zoonotic potential. Twenty three out of the selected studies (88.5%) reported the water presence of C. parvum and C.hominis. Other found species, known to be also infective for humans, were C. meleagridis, C. cuniculus, C. ubiquitum or C. canis. The limited available information regarding the surface water occurrence of C. parvum / C. hominis subtype families (only 9 subtypes, including IIdA20G3T5, IIaA15G2R1, IIaA16G2R1 and IIdA17G1 for C. parvum and IdA15, IbA10G2, IeA11G3T3, IbA10G2 forC. hominis, respectively, reported in five studies) underlined the need of additional studies based on subtyping tools, especially to define the precise contamination sources of drinking water supply in each country by water and public health authorities.
V. MUNTEAN (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. B. MARCUS (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
sănătate la animale. Aceste investigaţii sunt efectuate cu ajutorul analizoarelor hematologice automate sau prin tehnici manuale clasice. În cazul specilor de animale cu morfologie particulară a celulelor sanguine, utilizarea tehnicilor automate este limitată. Pentru a corecta aceste neajunsuri au fost dezvoltate tehnici de lucru adaptate pentru investigarea parametrilor hematologici la peşti.
Scopul lucrării îl constituie prezentarea principalelor tehnici de anestezie şi de recoltare a probelor de sânge la peşti: 1) metodele de contenţie a peştilor şi câteva aspecte privind protecţia împotriva riscurilor pe care le presupune manipularea peştilor; 2) tehnicile de anestezie utilizate, respectiv situaţia în care se impune utilizarea acesteia; criteriile care stau la baza alegerii anestezicului în relaţie cu tipul şi scopul experimentului; cele mai utilizate metode de anestezie; prezentarea substanţelor anestezice şi sistematizarea acestora în funcţie de modul de administrare; stadiile de instalare a anesteziei şi semnele clinice aferente; 3) prelevarea probelor de sânge, cu accent deosebit pe tehnicile de recoltare, locurile de elecţie şi anticoagulantele utilizate cel mai frecvent. Operatorii trebuie să cunoască şi să stăpânească tehnicile de contenţie şi de recoltare a sângelui, precum şi indicaţiile acestora, pentru a fi aplicate în concordanţă cu scopul şi specificul determinărilor. Tipul de anestezie, tehnica de recoltare a sângelui, anticoagulantul folosit şi cantitatea de sânge prelevată, trebuie selectate în funcţie de criterii bine definite pentru scopul fiecărei investigaţii hematologice.
ABSTRACT
Hematological determinations provide essential information regarding the animal health status. However, the investigation of the hematological parameters in fish is not used as a routine diagnosis technique. Normally, the blood cells examination is used every time when are suspected pathological conditions which affect the blood cellular components.
The aim of this paper is to present the main anesthesia and blood sampling techniques used in fishes: 1) The safety issues for staff and animals during the fishes handling, as well as the main contention techniques are presented and discussed; 2) the particular cases that require anesthesia, the drugs used more frequently, the anesthetics properties, the dose and the clinical stages and symptoms of anesthesia; 3) The main blood sampling techniques in fishes are also discussed, as well as the anatomical sites used. Blood can be drowned from a number of sites and the most common and accessible are caudal tail vessels. Other sites include dorsal aorta or the direct junction of the heart, used frequently for obtaining large blood samples. This procedure is traumatic and should be performed only after deep anesthesia or euthanasia. Sectioning tail is used for small fishes, but in this case one the most important disadvantage is represented by the risk of blood sample contamination with cells or fluids from other tissues.
Alexandra Iulia DREANCĂ (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. B. MARCUS (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Extractul obţinut din lapte de vacă (lactoser) este un produs natural care are în compoziţia lui numeroase substanţe bioactive cu potenţial curativ confirmat de literatura de specialitate. În componenţa lactoserului intră aproximativ 93% apă şi 6,5 % substanţă uscată, dintre care mai importante sunt lactoza, proteinele, diferite vitamine, micro/macrominerale şi grăsimi în cantitate relativ mică. Componentele biochimice oferă lactoserului un grad mare de digestibilitate, datorat în principal conţinutului în aminoacizi cu catenă ramificată. Printre efectele fiziologice mai studiate se află rolul antioxidant puternic dezvoltat la nivel celular şi tisular, în principal prin stimularea formării de glutation. Conţinutul ridicat în lactoferină, o glicoproteină cu rol în metabolismul fierului, conferă acestui extract obţinut din lapte de vacă multiple alte efecte fiziologice benefice, cum ar fi acţiunea antiinflamatoare, antimicrobiană, antivirală şi antifungică. Scopul lucrării îl constituie prezentarea efectelor biologice ale lactoserului obţinut din lapte de vacă, în diverse categorii de boli degenerative cronice, cum sunt obezitatea, diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, hepatopatiile, neoplaziile, respectiv în regenerarea tisulară care urmează unor injurii mecanice sau de altă natură. Investigarea efectelor fiziologice benefice ale lactoserului poate fi realizată şi cu ajutorul unor modele experimentale de boală realizate pe animale de laborator (ex: şoareci, şobolani, porci de Guinea).
ABSTRACT
The extract obtained from the bovine milk (whey) is a natural product that has in its composition numerous bioactive compounds with curative potential, confirmed by the literature. The milk extract consists of about 93% water and 6.5% dry matter, from which the most important are lactose, proteins, numerous vitamins, micro/macro minerals, and fats in small quantity. The biochemical components offer to the extract a high degree of digestibility, mainly due to the content of branched chain amino acids. Among the most studied physiological effects of the milk extract is the antioxidant effect developed at the cellular, tissue and systemic level, mainly by stimulating the formation of the glutathione. The high content of milk extract in lactoferrin, a glycoprotein involved in the metabolism of iron, gives it numerous other beneficial physiological effects, such as antiinflammatory, antimicrobial, antiviral and antifungal activity. The purpose of this paper is to present the biological effects of the whey obtained from the bovine milk in different categories of chronic degenerative diseases, such as obesity, diabetes mellitus, cardiovascular diseases, hepatopathies, cancer, respectively in tissue regeneration following some mechanical or other injuries. Investigation of the beneficial physiological effects of the whey can be performed also by using some experimental models of disease performed on the laboratory animals (e.g.: mice, rats, Guinea pigs).
R. IFTIMOVICI (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Acest articol este rezultatul unei cercetări bibliografice efectuată în arhiva Institului Pasteur din Paris. Textul se bazează pe documente inedite, în special scrisori trimise de către profesorul Constantin Levaditi (1874–1953) unor personalităţi marcante ale medicinei veterinare. Constantin Levaditi, medic român, care a lucrat în Franţa la Institutul Pasteur, este considerat a fi fost unul dintre fondatorii virusologiei şi chimioterapiei antiinfecţioase pe plan mondial. A fost iniţial (1896–1903) discipol a lui Victor Babeş, Paul Ehrlich la Frankfurt /M., I.I Mecinikov şi Emile Roux la Paris. Împreună cu Karl Landsteiner, laureat Nobel (cel care a evidenţiat cele 4 grupe sanguine şi factorul Rh la om), Levaditi a descoperit în 1909 virusul poliomielitei. Ulterior, în 1912, a precizat căile de răspândire ale acestui virus (cu C. Kling) şi a introdus primul diagnostic de laborator al paraliziei infantile (1913). Pasteurianul român a reuşit să cultive în premieră, in vitro, virusul polio (1913) deschizând, principial, drumul vaccinării împotriva acestei teribile maladii. Într-o epocă în care terapia sifilisului cu preparate arsenicale (Salvarsan, Neosalvarsan) era depăşită, Levaditi, R. Sazerac şi Şt. S. Nicolau, pornind de la studii de chimioterapie a spirilozei găinilor au extrapolat tratamentul cu săruri de bismut la bolnavii de sifilis, obţinând rezultate excelente (1925–1931). Descoperind împreună cu un alt pasteurian român, Ştefan S. Nicolau, două dintre caracterele generale ale virusurilor (ultrafiltrabilitatea şi imunitatea predominat celulară în viroze) Levaditi a semnalat şi tropismul special al unor virusuri pentru ţesuturile cancerizate (oncoliza virală), proprietate care rafinată de cercetările moderne, reprezintă o promisiune pentru tratamentul cancerului în următorii 10–15 ani. Relaţiile lui C. Levaditi cu medici veterinari, relevate de noi, constau în primul rând dintr-o serie de scrisori, nepublicate până în prezent, în care sunt exprimate idei de lucru şi chiar protocoale experimentale. Unul din principalii adresanţi este profesorul veterinar Camille Guérin (1872-1961) coautor alături de A. Calmette al primului vaccin împotriva tuberculozei (BCG). Scrisori primite de Levaditi poartă semnătura lui Gaston Ramon, iar “Arhiva veterinară”, revistă ce apărea la Bucureşti, îi este cerută de către Levaditi profesorului bucureştean Paul Riegler, fondatorul microbiologiei veterinare româneşti. O pleiadă de tineri medici veterinari din mai multe ţări ale Europei au fost elevi şi colaboratori ai lui Levaditi în Institutul Pasteur din Paris: englezul Ian Galloway, francezii J. Verge şi P. Goret, românii Alexandru Ciucă, Nicolae Stamatin, Ioan Borcilă ş.a. Interesul lui C. Levaditi pentru medicina veterinară apare pregnant mai ales atunci când a coordonat şi elaborat texte de patologie specifică în monumentalul său tratat „Les ultravirus des maladies animales”, apărut la Paris în 1943, lucrare care, cel puţin 30 de ani, a fost cartea de căpătâi a medicilor veterinari infecţionişti de pe toate continentele.
ABSTRACT
This article is the fruit of bibliographical research I conducted in the archives of the Pasteur Institute in Paris. The text is based on unpublished documents, especially letters sent by professor Constantin Levaditi (1874-1953) to prominent figures of veterinary medicine. Constantin Levaditi, a Romanian physician who worked in France, at the Pasteur Institute, is considered to be one of the founders of virology and antiinfectious chemotherapy. He was initially (1896-1903) a disciple of Victor Babeş, Paul Ehrlich (in Frankfurt /M.), I.I. Metchnikov and Emile Roux (in Paris). With Nobel Prize winner Karl Landsteiner (who distinguished the four blood groups and the Rh factor in man), Levaditi discovered the polio virus in 1909. Three years later he described (with C. Kling) the ways the virus is transmitted, and introduced the first laboratory diagnosis of infantile paralysis (1913). Levaditi, a Pasteurian, was the first to cultivate the polio virus in vitro (1913), paving the way for vaccination against this terrible disease. At a time when syphilis treatment with arsenic-based drugs (Salvarsan, Neosalvarsan) was outdated, Levaditi, R. Sazerac and Şt. S. Nicolau extrapolated the bismuth-salt therapy for syphilis patients (starting from chemotherapy studies on chicken spirillosis) and obtained remarkable results (1925-1931). After discovering with yet another Romanian Pasteurian, Ştefan S. Nicolau, two of the general characteristics of viruses (ultrafiltrability and predominantly cell-mediated immunity in viral infections), Levaditi also described the special tropism of certain viruses for cancerised tissues (viral oncolysis) which, developed by modern research, stands out as a major promise for cancer treatment in the next 10 to 15 years. Levaditi’s relationship with veterinary physicians, which we are going to highlight, first of all consists of a number of letters setting forth research ideas and experimental protocols. One of the main addresses was veterinary professor Camille Guérin (1872-1961), co-author with A. Calmette of the first vaccine for tuberculosis (BCG). Levaditi in his turn received letters from Gaston Ramon, while Bucharest professor Paul Riegler, the founder of Romanian Veterinary Microbiology, is the one who used to send Levaditi “The Veterinary Archives”, a magazine published in Bucharest. Levaditi’s pupils and associates at the Pasteur Institute included a number of young vets from several European countries. Among them we should mention Ian Galloway (UK), J. Verge et P. Goret (France), Al. Ciucă, N. Stamatin, I. Borcilă (Romania). Levaditi’s interest in veterinary medicine showed out when he coordinated and wrote articles devoted to specific pathology for his monumental treaty „Les ultravirus des maladies animales”, published in Paris in 1943. For at least 30 years, this was the reference book for infectionist veterinarians on all continents.
C. CÂRSTEAN (Rădăuţi, jud. Suceava)
REZUMAT
Articolul prezintă succint originea genealogică a Calului Huţul, începând cu liniile sale genealogice din perioada austriacă a Hergheliei Lucina până la liniile autohtone crescute în prezent. Sunt prezentate caracteristicile zootehnice ale genitorilor şi ale produşilor rezultaţi, precum şi criteriile specifice ale programului de selecţie şi consolidare a acestei rase de patrimoniu. O atenţie specială este acordată preocupărilor actuale din Herghelia Lucina consacrate programului de formare a Calului de Bucovina. Sunt prezentate, de asemenea, principalele etape istorice ale evoluţiei Hergheliei Lucina şi perspectivele ei de dezvoltare, inclusiv sub aspect turistic.
ABSTRACT
The article presents briefly the genealogic origin of the Huţul horse, beginning with its genealogic lines from austrian period of Lucina horse farm until the aborigine branches grown in the present. The zootechnic features of genitors and colts and specific criteria of program of selection and consolidation of this patrimony breed are mentioned. A special attention is given to the actual preoccupations from Lucina horse farm for program of formatting of the Bucovina horse. The main historical steps of evolution of Lucina horse farm and its perspectives for develop, inclusive from touristic point of view, are also noted.