Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:
Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:
Prof. univ. Dr. Nicolae Constantin1)
Prof. univ. Dr. Gabriel Predoi1)
Prof. univ. Dr. Gheorghe Solcan2)
1) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
2) Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi
Download PDFE. Şuteu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
In luna ianuarie 1915 a apărut cel de al VI-lea volum al TRATATULUI DE MEDICINĂ VETERINARĂ coordonat de Prof. Univ. Dr. Nicolae Constantin. Acest volum este consacrat în exclusivitate PARAZITOLOGIEI VETERINARE şi a fost elaborat de un colectiv de 21 de parazitologi-cadre didactice universitare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi din Universitatea James Cook (Australia).
In contextul preocupărilor extinse ale medicinii veterinare contemporane, volumul recent apărut constituie un unicat al parazitologiei româneşti, fiind o lucrare de referinţă în domeniu.
Operă dimensionată pe 1340 de pagini şi 97 planşe full-color cu cele mai relevante imagini de ultrastructuri, biocicluri şi aspecte lezionale, ilustrează stadiul actual al cunoştinţelor referitoare la parazitozele speciilor de animale de rentă şi de companie, precum şi ale reptilelor, peştilor, albinelor şi viermilor de mătase.
Volumul cuprinde Secţiunea a XII-a a tratatului, secţiune structurată pe 7 mari capitole, fiecare cu surse bibliografice din literatura mondială şi indigenă, la care se adaugă paginaţia cu planşe.
Acest articol se referă la operă, cu sublinieri asupra fiecărui capitol.
A. T. Bogdan (Academia Română, INCE “Costin Chiriţescu”)
Magdalena Gonciarov (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
ABSTRACT
Last years research showed that organically produced food show low levels of pesticide and veterinary drug residues and nitrates cases. The methods of feeding the animals used in organic livestock breeding have also led to a reduction in the contamination of foodstuffs of animal origin. In addition, label “organic” gives consumers assurance that any food ingredient has not been subjected to irradiation and genetically modified organisms are excluded. In addition toprofitability and quality, organic farming also presents the advantage that the plants are healthier and stronger, and the animals are grown under conditions consistent with their physiological needs and their natural way of life. As for the chemicals, organic farming differs from conventional farming with very limited useas synthetic agricultural components such as pesticides, herbicides, fertilizers and synthetic fungicides, veterinary drugs (antibiotics, growth hormones) auxiliariesand synthetic conservants.
REZUMAT
Cercetările ultimilor ani au arătat că alimentele produse organic prezintă nivele reduse de pesticide şi reziduuri de medicamente de uz veterinar şi în multe cazuri de nitraţi. Metodele de hrănire a animalelor, aplicate în creşterea şeptelului organic au condus, de asemenea, la reducerea contaminării produselor alimentare de origine animală. În plus, eticheta ,,organic’’ oferă consumatorilor garanţia că nici un ingredient alimentar nu a fost supus iradierii şi că sunt excluse organismele modificate genetic. Pe lângă rentabilitate şi calitatea produselor, agricultura biologică mai prezintă avantajul că plantele sunt mai sănătoase şi mai rezistente, iar animalele sunt crescute în condiţii conforme cu nevoile lor fiziologice şi cu modul lor natural de viaţă. În ceea ce priveşte substanţele chimice, agricultura organică se deosebeşte de agricultura convenţională prin utilizarea în măsură foarte restrânsă a componentelor agricole sintetice, cum ar fi: pesticide, ierbicide, fertilizatori, fungicide sintetice, medicamente de uz veterinar (antibiotice, hormoni de creştere), substanţe auxiliare şi conservanţi sintetici.
Florica Bărbuceanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
C. Belu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
I. Dumitrescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
B. Georgescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
N. Tudor (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
G. Predoi (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Letiția Purdoiu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Ștefania Raita (Facultatea de Medicină Veterinară București)
M. L. Ciobanu (Facultatea de Medicină Veterinară București)
ABSTRACT
This study aims to analyze objectively the skull morphology in one of the big cats – the tiger (Panthera tigris) – hoping that this informations will be useful in practice for veterinary surgeons and biologists working in zoological gardens, parks and protected areas, as well as for the customs authoritieS, given that it may be discovered copies illegally hunted and transited.
The study material was represented by four tiger skulls (Panthera tigris) in which two adult tiger skulls found in the collection of discipline Anatomy of domestic animals from the Faculty of Veterinary Medicine, Bucharest, and two skulls from the collection of the National Museum of Natural History “Grigore Antipa” in Bucharest (a skull from a specimen aged approximately 6-12 months and a skull from an adult specimen). It is not known which subspecies the skulls belong too.
For physical measurements were used livestock compass, ruler and caliper, and for radiological measurements was used DICOM Viewer Program. Linear measurements were used to calculate the cephalic index, the volume of the whole skull bone and cranial cavity. Description, identification and approval was done according to Nomina Anatomia Veterinaria (N.A.V.) 2005.
In tiger, the dorsal face of the skull is characterized by its convexity in every sense. In young animals there is a more pronounced sphericity of the neurocranium and the external sagittal crest is missing. The external occipital protuberance and nuchal crests are more raised at tiger compared with domestic cat (Felis catus). The nasal region is longer at tiger compared with domestic cat. The rostral nasal extremity ends with one lower edge disposed in extension of their side edges and joined incisive bone. On the side of the tiger skull, in the auriculo-mastoid region protrudeS the tympanic bubble, whose ventral contour is convex and very long. The external auditory canal at tiger is reduced to a simple hole, wide and elliptical. The posterior palate hole is narrow, and medial and aboral to it is the sfeno-palatin hole which is perfectly circular. The ventral face of the tiger on the basilar portion of the occipital bone iS more Stretched than in domeStic cat. The canal of hypoglossal nerve opens on the aboral side of jugular hole.The nuchal face of the tiger skull is flatter than in the dog. The external occipital crest is embossed on tiger, meanwhile the domesic cat has this ridge slightly sketched. The occipital hole is very large. The paranasal sinuses of the tiger are more developed, especially the frontal and maxillary sinuses, compared to the domestic cat. The sinuses could be visualized only on radiological images. The frontal sinus tiger is represented by a trilobite cavity carved into each frontal bone, like the dog’s frontal sinus (Canis familiaris). The maxillary sinus is more developed at the tiger, compared with the domestic cat where is reduced to a simple excavation in the side walls of the nasal cavity.
REZUMAT
Studiul îşi propune să analizeze caracterele morfologice ale craniului, la una dintre felidele de talie mare – tigrul (Panthera tigris) – considerând că acesteinformaţii vor fi utile în practică pentru medicii veterinari şi biologii care lucrează în grădini zoologice, parcuri şi în zonele protejate, precum şi pentru autorităţile vamale, având în vedere că unele exemplare pot fi vânate şi tranzitate ilegal. Cercetările sunt justificate şi de preocupările multor autori de a cunoaşte aspectele referitoare la morfologia scheletului felinelor din grădinile zoologice, acest domeniu fiind mai puţin cunoscut.
Materialul de studiu a fost reprezentat de 4 cranii de tigru (Panthera tigris): 2 cranii aflate în colecţia disciplinei de Anatomia animalelor domestice din Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti, donate în scop didactic de către Grădina Zoologică Bucureşti Băneasa şi respectiv de Circul N&Variete Globus Bucureşti şi 2 cranii provenite din colecţia Muzeului Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din Bucureşti. Nu se cunoaşte subspecia căreia aparţin aceste cranii.
Pentru măsurătorile fizice au fost utilizate compasul zootehnic, rigla şi şublerul, iar pentru măsurătorile pe imagine radiologică s-a folosit programul DICOM Viewer. În calcularea indicelui cefalic al volumului craniului osos şi al cavităţii craniene în ansamblu au fost utilizate măsurători liniare. Descrierea, identificarea şi omologarea au fost realizate conform cu Nomina Anatomica Veterinaria (N.A.V.) 2005.
Faţa dorsală a craniului la tigru se caracterizează prin convexitatea sa în toate sensurile. La animalele tinere se observă o mai accentuată sfericitate a neurocraniului şi lipsa crestei sagitale externe. Protuberanţa occipitală externă şi crestele nucale sunt mult mai reliefate, iar regiunea nazală este mai lungă la tigru comparativ cu pisica domestică (Felis catus). Extremităţile rostrale ale nazalelor se termină cu câte un vârf redus, dispus în prelungirea marginilor lor laterale şi alipit oaselor incisive. Pe faţa laterală a craniului în regiunea auriculo-mastoidiană proemină bula timpanică, al cărei contur ventral, convex, este foarte lung. Conductul auditiv extern, la tigru este redus la un simplu orificiu, larg şi eliptic. Gaura palatină posterioară este îngustă, iar medial şi aboral faţă de ea se află gaură sfeno-palatină, perfect circulară. Pe porţiunea bazilară a occipitalului, faţa ventrală este mult lăţită comparativ cu pisica domestică. Canalul nervului hipoglos se deschide pe marginea aborală a găurii jugulare. Faţa nucală a craniului la tigru eSte mai aplatizată decât la canide. Creasta occipitală externă este reliefată la tigru, la pisica domestică aceasta fiind puţin schiţată. Gaura occipitală este foarte largă. Cavitatea craniană la tigru este foarte dezvoltată, acesteia revenindu -i aproape 2/3 din secţiunea mediană a capului osos. Capacitatea craniană are dimeniunea de aproximativ 290 cm3 la adult şi 118 cm3 la juvenil. Sinusurile paranazale, mai ales cele frontale şi maxilare, sunt mai dezvoltate la tigru, comparativ cu pisica domestică. De menţionat că sinusurile au putut fi vizualizate numai pe imaginile radiologice. Sinusul frontal este reprezentat printr-o cavitate trilobată, sculptată în fiecare os frontal, asemănătoare sinusului frontal de la câine (Canis familiaris). Sinusul maxilar apare mai dezvoltat la tigru comparativ cu pisica domestică, la care este redus la o simplă excavaţie în pereţii laterali ai cavităţii nazale.
Geta Pavel (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
M. Musteaţă (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Mihaela Armaşu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
ABSTRACT
Cerebrospinal fluid analysis (CSF) as part of neurodiagnosis is considered equivalent to haematological analysis performed to determine health status. The aim of the study was to interpret and highlight the role of cerebrospinal fluid cytology for the diagnosis of various encephalopathies in dog. The CSF was performed in 15 dogs with various types of encephalic diseases. CSF sampling has been performed by cerebellomedulary cisternal puncture, after general anesthesia with medetomidine (Domitor ®) -0.03 mg / kg iv associated with ketamine 0.3 mg/kg iv. CSF cell count was performed on Burker Türk chamber and morphological examination of the sample was carried out after liquid citocentrifugation and May-Grünwald Giemsa staining. The cytology indicated a total number of nucleated cells( NTCN)/ μl CSF in 6 dogs within normal limits, while 9 cases, were placed in the low (8 cases) or medium (1 case) range of pleiocytosis. Depending on the prevalence of the different cell types, pleiocytosis was: lymphocytic (3 cases), monocytic (one case), mononuclear (2 cases), neutrophilic (2 cases) and mixed (one case). The study concludes that CSF cells are not specific to a particular brain disease, allowing only the orientation to the diagnosis of an encephalopathy category.
REZUMAT
Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) ca parte integrantă a neurodiagnosticului este considerată echivalentă cu analiza hematologică efectuată pentru determinarea stării de sănătate a organismului. Scopul studiului a fost interpretarea şi sublinierea rolului examenului citologic al lichidului cefalorahidian în diagnosticul diferitelor encefalopatii la câine. Examenul LCR a fost efectuat la 15 câini cu diferite tipuri de encefalopatii. Colectarea LCR s-a realizat de la nivelul cisternei occipitoatloidiene, după anestezia generală a animalului cu o combinaţie de medetomidină (Domitor ®) 0,03 mg/kg i.v. şi ketamină 0,3 mg/kg i.v. Numărarea celulelor din LCR s-a realizat cu ajutorul camerei Bürker Türk, iar examenul morfologic al acestora s-a efectuat după citocentrifugarea lichidului pe frotiuri colorate May-Grünwald-Giemsa. La examenul citologic s-a constatat că la 6 câini numărul total de celule nucleate (NTCN)/μl LCR se încadrează în limite normale, iar la 9 cazuri, probele au fost încadrate în gradul redus (8 cazuri) sau mediu (1 caz) de pleiocitoză. În funcţie de prevalenţa diferitelor tipuri de celule, pleiocitoza a fost de tip: limfocitar (3 cazuri), monocitar (un caz), mononuclear (2 cazuri), neutrofilică (2 cazuri) şi mixt (un caz). În urma studiului reiese că modificările compoziţiei LCR nu sunt specifice pentru o anumită afecţiune encefalică, permiţând doar orientarea diagnosticului către o categorie de encefalopatii.
M. Musteaţă (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Diana Mocanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Mihaela Armaşu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Gabriela Dumitriţa Stanciu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
ABSTRACT
The aim of the study was to evaluate the cardiac remodeling in all stages of heart failure and to observe the systolic function. In the study we have included 66 canine patients diagnosed with mitral valve insufficiency by echocardiography. All dogs were examined by the same investigator and we have evaluated the cardiac remodeling based on the left ventricle and left atrium measurements in systole and diastole. All the data were included in the data bases and statistically analyzed in specialized program IBM SPSS vs. 21. The left atrium enlargement was correlated with the evolution of the heart failure (p<0.001) and it can be used as a marker of the disease. Remodeling process of the left ventricle is characterized by eccentric hypertrophy with the increase of the end diastolic diameter. The shortening fraction doesn’t have changes in heart failure evolution, excepting the final stage, in which the systolic function is severe altered. Measurements of the cardiac remodeling improve the diagnosis of the disease and help us to establish more accurate the stage of the heart failure.
REZUMAT
Scopul studiul este de a evalua remodelarea cardiacă şi funcţia sistolică în toate stadiile de evoluţie ale insuficienţei cardiace secundară endocardiozei valvulare. Au fost incluşi în studiu 66 (şasezeci şi şase) de pacienţi canini, diagnosticaţi cu endocardioză valvulară mitrală pe baza leziunilor identificate ecocardiografic. Toţi câinii au fost evaluaţi de acelaşi examinator şi s-a apreciat remodelarea cardiacă pe baza dimensiunilor ventriculului stâng în sistolă şi diastolă şi a dilataţiei atriului stâng. Toate datele au fost incluse în baze de date şi analizate statistic în program specializat IBM SPSS vs. 21. Dilataţia atriului stâng s-a corelat cu evoluţia insuficienţei cardiace (p< 0,001) şi poate fi utilizată ca indicator al bolii. Remodelarea ventriculară este caracterizată de hipertrofia excentrică determinată de dilataţia progresivă a cavităţii ventriculare. Contractilitatea miocardică nu suferă modificări semnificative pe parcursul evoluţiei insuficienţei cardiace, cu excepţia stadiului final, în care contractilitatea şi funcţia sistolică scad semnificativ. Evaluarea remodelării cardiace îmbunătăţeşte diagnosticul şi permite stadializarea cu acurateţe a insuficienţei cardiace.
M. Musteaţă (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Gabriela Dumitriţa Stanciu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
ABSTRACT
Brainstem auditory evoked potential study (BAERs) is the most used electrophysiological test in veterinary medicine to determine morphofunctional integrity of the auditory system. When performing the BAERs test, the clinician is able to distinguish between a conductive and a sensorineural hearing loss. The goal of this study is to describe BAERs findings recorded with surface electrodes, clinical signs and causes of hearing loss in dogs. BAERs tests were recorded in 14 dogs with hearing deficits, for monoauricular and binauricular stimulation in response to stimulus intensities of 90 dBSPL, in the auditory brainstem response program (ABR). Examination was made under general anesthesia with medetomidine hydrochloride (Domitor, Pfizer, Finland) 0.03 mg kg, inj. i.m. The latencies, amplitudes and the intervals of the waves were calculated. The results were statistical analyzed in SPSS 20 with Wilcoxon Signed Ranks Test. The most common causes of BAERs abnormalities were congenital sensorineural deafness (CSD) (9/14), brain disease (3/14), and otitis media/interna (2/14). The BAERs morphological changes of waves I, II, III and V included: absence of BAER peaks, absence of peaks following I or II, abnormal prolongation of interpeak intervals (I–III, III–V, and I–V) and decreased amplitudes of all waves. Thus, BAERs testing classified auditory deficiencies in bilateral (28.57%), unilateral (35.71%) and conductive deafness (14.28%), and hearing loss (21.42%). In conclusion, auditory deficits should be regarded in conjunction with any altered behavior, brain disease, otitis, and certain coat and eye color patterns. When the patient is deaf, BAERs test is able to asses if the impairment of auditory system is uni- or bilateral.
REZUMAT
Studiul potenţialelor auditive evocate de trunchi cerebral (Brainstem auditory evoked potentials – BAERs) este cel mai utilizat test electrofiziologic în medicina veterinară pentru determinarea integrităţii morfofuncţionale a sistemului auditiv. Cu ajutorul testării BAERs, clinicianul poate să diferenţieze o pierdere de auz conductivă, faţă de una neurosenzorială. Studiul are drept scop descrierea aspectelor BAERs achiziţionate cu electrozi de suprafaţă, a semnelor clinice şi a cauzelor tulburărilor auditive, la câine. Testarea BAERs s-a realizat la 14 câini cu tulburări auditive, prin stimulare monoauriculară şi biauriculară, stimulul având o intensitate de 90 dBSPL (deciBell Sound Pressure Level), utilizând programul ABR (Auditory Brainstem Responses). Examinarea s-a realizat sub anestezie generală cu medetomidină (Domitor, Pfizer, Finland), 0.03 mg/kg, inj, i.m. Au fost calculate valorile latenţelor, amplitudinilor şi intervalelor dintre unde. Rezultatele au fost analizate statistic în programul SPSS 20 cu testul Wilcoxon Signed Ranks. Cele mai frecvente cauze ale anomaliilor BAERs au fost reprezentate de surditatea congenitală neurosenzorială (CDS) (9/14), bolile cerebrale (3/14) şi otitele internă/externă (2/14). Modificările BAERs în ceea ce priveşte morfologia undelor I, II, III şi V au inclus: absenţa tuturor undelor BAERs, absenţa undelor I şi II, prelungirea intervalelor undelor (I-III, III-V şi I-V) şi scăderea amplitudinii tuturor undelor. Astfel, testarea BAERs a clasificat deficienţele auditive în surditate: bilaterală (28.57%), unilaterală (35.71%), conductivă (14.28%)şi hipoacuzie (21.42%). În concluzie, deficitele auditive trebuie privite în conjuncţie cu orice alterare a comportamentului, boli cerebrale, otite, cu o anumită robă şi culoare a ochilor. Când un pacient este surd, testul BAERs este capabil să evalueze dacă deficitul sistemului auditiv este unilateral sau bilateral.
R. Iftimovici (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
ABSTRACT
The relationship between Louis Pasteur and veterinary doctors in his time is known in the medical historiography. In general, there are informations and opinions about some of his veterinary disciples that through their researches enhanced the prestige of the pasturian school of microbiology, parasitology and immunology as Edmond Et. Nocard, Camille Guerin or Gaston Ramon. There are, however, less studies which refer to the moral and social support that the veterinary doctors gave to Pasteur in an epoch in which, derogatory named „ the chemist lost in medicine”, Pasteur was repudiated and „the germs theory ” elaborated by him was rejected by the great coryphaeuses of medicine in the end of the XIX century. All the less are known those discoveries made by some veterinary doctors – H. Bouley, H. Toussaint and P.V. Galtier- that fundamentally influenced the thinking and practical achievements of Pasteur and his disciples. Thus, in text are commented problems of priority registrated by veterinary doctors in domains that subiectively and erroneous are attributed to Pasteur and his disciples: discovery of the avian cholera microbe (Pasteurella), the formula of vaccine anti-anthrax used in Pouilly le Fort in 1881, the strict neurotropism of rabies virus and the succesfull transmision of this virus from dog to rabbit ( the premise of preparation in 1884-1885 of antirabic vaccin for human and animals) a.s.o.
REZUMAT
Relaţia dintre Louis Pasteur şi medici veterinari din timpul său este cunoscută în istoriografia medicală. În general, circulă informaţii şi aprecieri despre unii dintre discipolii veterinari care prin cercetările lor au sporit prestigiul şcolii pasteuriene de microbiologie, parazitologie şi imunologie precum Edmond Et. Nocard, Camille Guerin sau Gaston Ramon. Sunt însă puţine studiile care se referă la sprijinul moral şi social pe care medicii veterinari l-au dat lui Pasteur într-o epocă în care, numit peiorativ „chimistul rătăcit în medicină”, Pasteur era repudiat, iar „teoria germenilor” elaborată de el era respinsă de marii corifei ai medicinii de la sfârşitul secolulului XIX. Cu atât mai puţin sunt cunoscute acele descoperiri făcute de câţiva medici veterinari – H. Bouley, H. Toussaint şi P.V. Galtier – care au influenţat esenţial gândirea şi realizările practice ale lui Pasteur şi ale discipolilor săi. Sunt comentate astfel în text probleme de prioritate înscrise de medicii veterinari în domenii care, în mod subiectiv şi eronat, sunt atribuite lui Pasteur şi discipolilor săi: descoperirea microbului holerei aviare (Pasteurella), formula de vaccin anticărbunos cu care s-a lucrat la Pouilly le Fort în 1881, neurotropismul strict al virusului rabic şi reuşita transmiterii acestui virus de la câine la iepure (premisa preparării, în 1884-1885, a vaccinului antirabic pentru om şi animale) ş.a.m.d.
N. Cornilă (Facultatea de Medicină Veterinară București)
C. Belu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
B. Georgescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
G. Predoi (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
ABSTRACT
Professor Robert Barone was one of the great figures of veterinary medicine and one of the greatest contemporary anatomists. His papers, including his treaties of Comparative Anatomy are consulted by all those who teach Anatomy, where ever in Europe, Australia or America. Professor Robert Barone worked for more than 60 years in the field of Comparative Anatomy, studying aspects linked to Animal Morphology, presenting the anatomic structures not only of domestic animals, but also of some prehistoric, wild and laboratory animals, as well as the Primates anatomy, including the human one. For us, the Romanian anatomists, Professor Barone’s visit at the Faculty of Veterinary Medicine Bucharest in 1972 (during communist period) represented the recognition of the Bucharester Anatomical School value and also the value of those two great figures – Professor Vasile Gheţie DVM DHC and Professor Eugeniu Paştea DVM. Professor Robert Barone passed away at a venerable age of 96 years, in Lyon, France.
REZUMAT
Profesorul Robert Barone a fost una dintre marile personaliăţi ale medicinei veterinare şi unul dintre cei mai mari anatomişti contemporani. Lucrările sale, inclusiv tratatele de anatomie comparată, sunt consultate de către toate cadrele universitare care predau anatomie, indiferent că este vorba de Europa, Australia sau America. Profesorul Robert Barone a activat pentru mai mult de 60 de ani în domeniul anatomiei comparate, studiind aspecte legate de morfologia animală, prezentând structura anatomică nu numai a mamiferelor domestice, ci şi a unor animale preistorice, animale sălbatice şi de laborator, precum şi anatomia primatelor, inclusiv cea umană. Pentru anatomiştii români, vizita din 1972 (în plină perioadă comunistă) a Prof. R. Barone la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti a reprezentat recunoaşterea valorii Şcolii bucureştene de anatomie şi a valorii celor două personalităţi care au reprezentat- o – Prof. dr. DHC Vasile Gheţie şi Prof. dr. doc. Eugeniu Paştea. Profesorul Robert Barone s-a stins din viaţă la 21 noembrie 2014 la domiciliul său din Lyon, Franţa, la venerabila vârstă de 96 de ani.
D. M. Constantinescu (INCDCB Baloteşti, jud. Ilfov)
REZUMAT
Motto: „ Cu vitele se scoate sărăcia din casă” !
Taurinele, sub formă sălbatică sau domestică, s-au aflat pe teritoriul ţării noastre cu multe mii de ani în urmă, datorită condiţiilor geoclimatice favorabile, surselor de hrană abundente tot timpul anului şi depozitelor de sare situate la suprafaţă în multe locuri deluroase intra şi extra carpatice (Gheorghe, G., 1992), (6). În tratatul de Zootehnie Generală al Profesorului G. K. Constantinescu apărut în 1930 (1) se aminteşte că după câine, tot în neolitic, adică între 6000 şi 2000 de ani înainte de Christos au fost domesticite capra, oaia, boul şi porcul.
Descoperirile arheologice anterioare, din deceniile 5, 6 şi 7 ale secolului trecut de la Tărtăria (pe Mureş) şi de la Vădastra (Oltenia), au demonstrat prin datare cu carbon radioactiv că în mileniile 5, 4 şi 3 î. Chr. în Transilvania se creşteau capre (ele fiind primele rumegătoare domesticite, profilele corpului unui ţap şi al unui cap de ied fiind încrustate pe două din cele trei tăbliţe, descoperite în 1961 de către N. Vlassa la Tărtăria), iar dincoace de Carpaţi, în osuarele de animale domestice, 60% erau de bovine, 20% de ovine, restul provenind de la capre, porc sau câine (9, 10). În plus, marele nostru anatomist şi savant Vasile Gheţie a stabilit prin cercetări minuţioase de mecanostructură că acele bovine au tras de tinere la jug. În Revista Română de Medicină Veterinară nr. 3 din 2006 (3, 4) s-a scris despre aceste cercetări prezentate la Congrese Mondiale, încă din 1966, cu ajutorul cărora arheologul Corneliu Mateescu a argumentat că bovinele respective îi ajutaseră pe locuitorii Câmpiei Romanaţiului la aratul pământului cu plugul de lemn şi cu brăzdar din corn de cerb, pentru cultivarea cerealelor, cu peste 1500 de ani înainte de folosirea forţei musculare animale de către locuitorii Mesopotamiei (din vechiul Summer, Irakul de azi).