Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:
Prof.Dr. A.I.Baba 1)
Prof.Dr. H.Cernescu 2)
Prof.Dr. N.Constantin 3)
Prof.Dr. ManuellaMilitaru 3)
Prof.Dr. AnetaPop 3)
Prof.Dr. I.Ţogoe 3)
1) Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca
2) Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara
3) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
V. Herman (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Luminiţa Coştinar (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina Pascu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Rezumat
Torque Teno virus a fost menţionat pentru prima dată în literatura de specialitate începând cu anul 1997. Este un membru al familieiCircoviridae, familie din care mai fac parte virusul anemiei infecţioase a păsărilor şi circovirusul porcin (3). După cum se ştie, circovirusul porcin tip 2 produce mari pierderi în industria creşterii suinelor, în mod deosebit prin Sindromul multisistemic caşectizant după Înţărcare (PMWS). Recent (2008), literatura de specialitate încadrează Torque Teno Virus în genul Anellovirus.
Genul Anellovirus cuprinde virusuri care infectează mai multe specii de vertebrate. Are genomul sub formă circulară, de dimensiuni mai mari de 2,5 kb. Virionii au formă icosaedrică, au ADN monocatenar cu diametrul de 19 – 27 nm şi sunt neanvelopaţi.
Abstract
Torque teno virus was first reported begining with 1997. It belongs to Circoviridae family, among chicken infectious anemia virus and porcine Circovirus (3). Torque Teno Virus has a single stranded circular DNA of approximately 3.8 kb. These viruses are extraordinarily diverse, spanning five groups including SANBAN and SEN viruses. Torque teno mini virus with approximately 2.9 kb genome also has wide variants. Recently, two related 2.2- and 2.6-kb species joined this community. Recombinations between variants are frequent. This extensive diversity remains unexplained; it is unclear how Torque Teno Viruses could be viable, and why they require such genetic variation.
Adriana Orăşanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Rezumat
Asistăm în ultima perioadă la o mutaţie de fond în conceptul de control al bolilor la animale. Astfel, dacă în trecut acesta era mai ales preventiv prin folosirea produselor biologice, tratarea animalelor cu medicamente şi chiar tăierea efectivelor, astăzi se are în vedere în plus, protecţia şi bunăstarea animalelor pentru siguranţa alimentelor de origine animală, ca element de bază al sănătăţii publice şi protecţiei mediului. Sintagma „bunăstarea animalelor” a fost aleasă pentru a desemna calitatea vieţii animalelor într-un mediu sănătos, ecologic, într-un cuvânt, ecosanogenezic. Introducerea conceptului de ecosanogeneză, mai ales în momente de criză economică când interesează aproape în exclusivitate cantitatea şi eficienţa cu care se realizează un anumit produs, nu este uşoară. Unul dintre obiectivele cele mai importante ale ecosanogenezei este acela de a impune un management adecvat şi de a avea un rol preventiv, de a evita spasmele şi evoluţiile ire¬versibile privind bunăstarea animalelor, sănătatea omului şi a mediului în secolul următor. În acest context, rolul medicinii veterinare creşte mai ales sub raportul protecţiei omului şi a mediului, fără însă a scădea responsabilitatea faţă de protecţia animalelor ca mijloc biologic de producţie, dar şi de bunăstarea lor, ca fiinţe cu anumite capacităţi emoţionale.
Abstract
Lately, we have been witnessing a background mutation in the concept of animal disease control. If in the past this was mainly preventive, using biological products, treating the animals with drugs and even cutting the workforce, today we also take into consideration additional protection and animal welfare for animal food safety, as a basic element of public health and protection of the environment. The term welfare was chosen to refer to the quality of animal life in a safety and ecological environment, in one word: ecosanogenesis. The introduction of ecosanogenesis is not easy especially in times of crisis when everybody is interested in the quantity and efficiency which is needed in making of a product. One of the most important objectives of ecosanogenesis is to requireproper management and having a preventive role, to avoid spasms and irreversible evolutions regarding animal welfare, human and environment health in the next century. In this context, the role of veterinary medicine is growing especially for human and environmental protection, without lowering the responsibility for animal welfare as a biological way of production, but also about their welfare as emotional beings with certain capacities.
Veronica Ciupescu (S. N. „Institutul Pasteur” S.A. Bucureşti)
A. Popovici (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
Nicoleta Miliţă (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
C. Laurenţiu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
C. Lupescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
R. Popa (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
Rezumat
Factorii de contaminare sunt acele organisme sau elemente purtătoare de agenţi microbiologici sau cu rol de vectori, care pot, odată cu atingerea sau pătrunderea în alimente, să le contamineze cu agentul infecţios pe care îl poartă. Consumatorii trebuie să aibă încrederea şi siguranţa că alimentele pe care le cumpără sunt ceea ce ei se aşteaptă să fie şi nu prezintă niciun pericol sau nu au efecte adverse. Alimentele sunt considerate ca „nesigure” dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate pentru consum. Odată cu identificarea unui pericol care poate face alimentul dăunător pentru sănătate, trebuie realizată o evaluare a riscului asociat acestuia.
Riscul, conform NACMF (National Advisory Committee on Microbiological Criteria Of Foods) reprezintă orice element de natură biologică, fizică sau chimică ce poate constitui o ameninţare la adresa sănătăţii consumatorului. Riscurile asociate produselor alimentare pot fi încadrate în trei categorii: biologice, chimice şi fizice.
Prelevarea de probe pentru analiză reprezintă recoltarea de probe de hrană pentru animale ori de alimente sau de orice alte substanţe reprezentative pentru producerea, prelucrarea şi distribuţia hranei pentru animale sau a alimentelor ori pentru sănătatea animalelor (inclusiv din mediul înconjurător), cu scopul de a se verifica prin analiză conformitatea cu legislaţia specifică. Metodele de prelevare de probe şi de analiză utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie conforme cu regulile Comunitare transpuse în legislaţia naţională. Probele trebuie să fie reprezentative, recoltate aleator şi adecvate examenului solicitat.
Abstract
The contaminants are those bodies or elements embodying the role of microbiological agents or vectors, which may contaminate them, with the infectious agent they carry, once touching or penetration into the food. Consumers must have confidence and assurance that the food they are buying is what they expect to be and there is no danger or adverse effects. Food is considered „unsafe” if it is: harmful to health or unfit for human consumption. Once a food hazard is identified as harmful to human health, a risk assessment must be carried out.
According to NACMF (National Advisory Committee on Microbiological Criteria Of Foods) the risk is any element of biological, physical or chemical which may pose a threat to consumer’s health.
Risks associated with food can be classified into three categories: biological, chemical and physical.
Sampling for analysis is the sampling of animal feed or food or any other representative substances for the production, processing and distribution of feed or food or animal health (including environmental) in order to verify by analysis the compliance with specific legislation. Sampling methods and analysis used during official controls must comply with EU rules transposed into national law. Samples must be representative, randomly collected and adequate to the required examination.
Handan Coste (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Petronela Roşu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Georgeta Diaconu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Adriana Orăşanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Anişoara Popescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Rezumat
Au fost analizate 31 probe de sânge recoltate pentru determinări biochimice şi hematologice de la 4 specii de păsări (găini, gâşte, curci, raţe), sănătoase clinic. S-au folosit tehnici de biochimie, hematologie şi biologie moleculară, tehnici acreditate, utilizate în Laboratoarele Naţionale de Referinţă pentru Bunăstare Animală şi Biologie Moleculară, din Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Bucureşti.
Valorile obţinute prin determinările biochimice şi hematologice (amilază, lipază, colesterol, lipide, glicemie, acid uric, număr de eritrocite, hemoglobină, hematocrit, indici eritrocitari derivaţi) se pot constitui întro bază de date pentru obţinerea de valori normale de referinţă pentru speciile analizate. De subliniat că activitatea enzimelor celulare care trec în plasmă scade rapid la acest nivel, timpul de înjumătăţire al acestora fiind de aproximativ 2-4 zile. Viteza de inactivare în plasmă a diferitelor enzime celulare are o importanţă diagnostică deosebită, de aceea este bine ca prelevarea probelor să se facă cât mai curând de la apariţia primelor semne de boală; în unele cazuri prelevările probelor de sânge pentru examenele de laborator se fac la interval mare de timp de la apariţia evenimentului patologic, interpretarea rezultatelor şi diagnosticul preliminar putând fi astfel eronate.
Abstract
Establishing an early diagnosis in pancreatic diseases in birds by analyzing blood enzyme activity and its correlation with biochemical parameters and hematological values was the primary purpose of this study, there were analyzed 31 blood samples collected specifically for biochemical and hematological determinations from 4 species of birds (chickens, geese, turkeys, ducks) clinically healthy. Combined techniques of biochemistry, hematology and molecular biology, techniques approved for use in national reference laboratories have been used. The values obtained by determining the biochemical and hematological analyses (amylase, lipase, cholesterol, lipids, blood sugar, uric acid, number of erythrocytes, hemoglobin, hematocrit, erythrocyte indices derived) can be in a database to obtain normal reference values for species analyzed. It is for note that passing cellular enzyme activity in plasma decreases rapidly at this level, their half-life is approximately 2-4 days. The speed of inactivation of various enzymes in plasma cell is a special diagnostic importance, in some cases blood sampling for laboratory tests are taken at intervals of time from the occurrence of acute pathological event, interpretation of results and the preliminary diagnosis can be so wrong.
V. Herman (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
B. Faur (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ioana Văduva (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Luminiţa Coştinar (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina Pascu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Rezumat
Lucrarea prezintă rezultatele investigaţiilor efectuate în intervalul 2008-2011, care au avut ca scop izolarea şi caracterizarea unor tulpini de A. pleuropneumoniae, izolate de la porci cu pleuropneumonie. Încadrarea în specie a celor 67 de tulpini de A. pleuropneumoniaeizolate s-a făcut prin coroborarea rezultatelor examenului morfopatologic, bacteriologic, bacterioscopic şi a proprietăţilor biochimice. Încadrarea în biotip s-a făcut pe baza dependenţei la cultivare de factorul de creştere V, din cele 67 de tulpini 35 au fost NAD dependente, iar 32 au fost NAD independente.
Abstract
The paper presents the results of the investigations carried out between 2008-2011, which had as purpose the isolation and characterization of A. pleuropneumoniae strains isolated from pigs with pleuropneumonia. Fitting into species of the 67 A. pleuropneumoniae isolates was done by collating the results of morphopathological, bacteriological, bacterioscopical examination and biochemical properties. Fitting into biotype was based on the growing dependence of growth factor V, 35 out of 67 strains being NAD dependent and 32 being NAD independent.
G. Săvuţa (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
V. Năstasă (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Ramona Moraru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Mariana Grecu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Ioana Burcoveanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
M. Mareş (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Rezumat
Determinarea comportării faţă de antibiotice a tulpinilor bacteriene care sunt izolate din produsele de origine animală, precum carnea și produsele lactate, reprezintă o problemă actuală globală. Astfel, scopul principal al studiului este reprezentat de detecția tulpinilor deEscherichia coli, Staphylococcus aureus, Enterococcus faecium și Enterococcus faecalis, rezistente lfaţă de antibioticele uzuale, precumși evaluarea riscului de transfer al acestora la om.
S-a colectat un număr total de 123 de probe (n=123), provenind din carne și produse lactate, din diferite puncte comerciale din Iași. Probele au fost însămânţate în bulion nutritiv și pe agar selectiv, specific fiecărui microorganism, apoi identificate. Astfel, din 90 de probe din produse lactate, s-au identificat 17 tulpini de E. coli, două tulpini de S. aureus, 11 tulpini de E. faecalis și 13 de E. faecium. Din cele 33 probe de carne s-au identificat două tulpini de E. coli, trei tulpini de S. aureus, patru tulpini de E. faecalis și trei de E. faecium. Procentul de sensibilitate la antimicrobiene s-a evaluat în cazul tulpinilor izolate după standardul CLSI, M100 S18, 2008. În cazul tulpinilor izolate din produse lactate, sensibilitatea la antimicrobiene atât pentru E. coli cât și pentru S. aureus a fost de 100% la toate antibioticele testate. Tulpinile de E. faecium au atins un procent de rezistență care a variat de la 8% pentru ciprofloxacină și vancomicină, până la 23% la penicilină și 85% la gentamicină. E. faecalis a prezentat un procent crescut de rezistență la gentamicină (100%) și penicilină (27%). În cazul celor izolate din carne, tulpinile de E. coli au prezentat un procent de rezistență de 50% pentru amoxicilină, cefazolin, cefotaxim, ciprofloxacină și 100% pentru amikacină. Tulpinile de S. aureus izolate din carne au prezentat un procentaj de rezistență de 33% pentru amoxicilină și ac. clavulanic, ciprofloxacină și 67% pentru penicilină, ampicilină, claritromicină. E. faecium izolat din carne a atins procente de rezistență care au variat de la 33,33% pentru penicilină și ciprofloxacină, până la 66,66% la gentamicină și vancomicină.
Abstract
It is an actual worldwide issue to determine the susceptibility of the bacterial strains that may be isolated from the animal origin products such as meat and dairy products. Thus, the main purpose of this study is to detect the resistant strains of Escherichia coli,Staphylococcus aureus, Enterococcus faecium and Enterococcus faecalis to usual antibiotics and risk assessment for its transfer on animal – food – human chain.
There was collected a total number of 123 (n=123), meat and dairy products samples from different commercial points from Iasi county. The samples were cultivated on enrichment broth and on selective agar, specific to each microorganism and identified. Thus, from the 90 dairy samples there were identified 17 strains of E. coli, two strains of S. aureus, 11 strains of E. faecalis and 13 of E. faecium. From the 33 meat samples there were identified two strains of E. coli, three strains of S. aureus, four strains of E. faecalis and three of E. faecium. Antimicrobial susceptibility degree was assessed for the isolated strains as recommended by CLSI, M100 S18, 2008standards. In the case of dairy samples, the antimicrobial susceptibility for both E. coli and S. aureus was 100% to all tested antibiotics.E. faecium strains isolated from dairy products presented a resistance ranging from 8% for ciprofloxacin and vancomycin, to 23% for penicillin and up to 85% to gentamicin. E. faecalis presented an increased resistance percentage for gentamicin (100%) and penicillin (27%).
As for the meat samples, the E. coli strains presented an antimicrobial resistance percentage of 50% for amoxicillin, cefazolin, cefotaxime, ciprofloxacin and 100% for amikacin. The S. aureus strains from meat presented a resistance percentage of 33% for amoxicillin and clavulanic acid, ciprofloxacin and 67% for penicillin, ampicillin, and clarythromycine. E. faecium from meat samples presented a resistance percentage ranging from 33,33% for penicillin and ciprofloxacin, to 66,66% for gentamicin and vancomycin.
Luminiţa Coştinar (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Corina Pascu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Rezumat
Numeroase studii au demonstrat că diverse specii ale genului Staphylococcus sunt izolate în mod obişnuit de pe pielea animalelor sănătoase şi a celor bolnave. Dintre aceste specii, S. pseudointermedius, comensal al pielii la câine, este principala specie bacteriană responsabilă pentru apariţia piodermitei canine. Alte specii de stafilococi implicaţi în dermatite sunt: S. aureus, S. epidermidis, S. haemolyticus, S. simulans, S. saprophyticus şi S. schleiferi. De pe pielea câinilor pot fi izolate speciile: Bacillus, Corynebacterium, Escherichia, Proteus, Pseudomonas.
Tratamentul care se aplică trebuie să conducă în final la vindecarea animalului, nu doar la o ameliorare a simptomelor, urmată de cele mai multe ori de reapariţia bolii.
Scopul cercetărilor efectuate a fost acela de a evalua comportamentul tulpinilor izolate şi identificate de la câini cu dermatite bacteriene faţă de unele substanţele antimicrobiene.
Abstract
Many studies demonstrate that different species of the Staphylococcus genus are commonly isolates on health and sick animal’s skin. From these species, S. pseudointermedius a commensally bacteria is the specie response from pyoderma in dogs. Other Staphylococcus species involved in pyoderma re: S. aureus, S. epidermidis, S. haemolyticus, S. simulans, S. saprophyticus and S. schleiferi. Another bacteria involved in dog pyoderma are: Bacillus sp., Corynebacterium sp., Escherichia coli, Proteus mirabilis, Pseudomonas sp.
Treatment must be finished by healing of the animal, not only an improvement of the symptoms, usually followed by diseases` recurrence. The aim of this study was to evaluate the strains` comportment to some antimicrobials used in the dermatitis treatment.
R. Condruţ (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Elvira Gubceac (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Manuella Militaru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Emilia Ciobotaru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Rezumat
Acest sudiu şi-a propus evaluarea epidemiologică a celor mai frecvente leziuni ale ţesutului adipos subcutanat la câine, precum şi ilustrarea distribuţiei principalelor tipuri de leziuni. Studiul s-a desfăşurat pe parcursul a 4 ani, începând cu anul 2007 şi până în 2010, la disciplina de Anatomie patologică a Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti. Probele au fost supuse examenului citologic (coloraţia May-Grünwald Giemsa) şi examenului histopatologic (coloraţia tricromică Masson). În perioada studiului au fost înregistrate 3101 cazuri de câini cu diverse leziuni, dintre care 114 (3,67%) au prezentat leziuni ale ţesutului adipos subcutanat. O frecvenţă crescută a leziunilor ţesutului adipos subcutanat s-a înregistrat la metişi (26.25%), iar rasele cu cea mai mică frecvenţă au fost Setterul irlandez, Basset Hound, Pittbul ( 2.2%). Femelele au fost mai afectate (60.5%) decât masculii (39.5%), iar incidenţa – mai crescută peste vârsta de 5 ani (86.85%). Cea mai frecventă leziune diagnosticată la nivelul ţesutului adipos subcutanat a fost lipomul (77%), liposarcomul fiind cel mai rar diagnosticat (8%). Examenul citologic s-a dovedit a fi o metodă de investigaţie eficientă pentru diagnosticarea leziunilor ţesutului adipos, atunci când se face corelaţie cu aspectul macroscopic al formaţiunii.
Abstract
This study aims the epidemiological assessment of the most common lesions of subcutaneous adipose tissue in dogs and illustrate the distribution of the main types of injuries. The study was investigated over 4 years, starting in 2007 until 2010 in the Laboratory of Veterinary Anatomical Pathology, of Faculty of Veterinary Medicine Bucharest. Samples were subjected to cytological examination (May-Grünwald Giemsa stain) and histological examination (trichrome Masson stain). During the present study 3101 cases were registered, of which 114 (3.67%) had lesions of subcutaneous adipose tissue. The highest frequency of adipose tissue lesions was recorded in mongrels (26.25%); Irish Setter, Basset Hound and Pitbull were the least affected (2.2%). Frequency was higher in females (60.5%) compared to males (39.5%), and the incidence was the highest for subjects over 5 years (86.85%). Lipoma was diagnosed most frequently (77%) and liposarcoma was rarely diagnosed (8%). Cytological examination proved to be an effective method for diagnosingthe lesions of adipose tissue, when is associated with the gross morphology of the tumor.
L. Leonardi (College of Veterinary Medicine, University of Perugia, Italy)
Georgeta Dinescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Selda Curtseit (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Manuella Militaru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Rezumat
Mastocitoamele cutanate reprezintă tumori cutanate relativ frecvente la pisică, reprezentând până la 21% din neoplasmele cutanate la această specie. Histopatologic, mastocitoamele cutanate la pisică sunt clasificate în trei categorii ce prezintă valoare de prognostic: bine diferențiate, slab diferențiate și de tip histiocitic. Prezentul studiu are drept scop evaluarea mastocitoamelor cutanate la feline, din punct de vedere morfologic și al indexului mitotic al numărului de granule intracitoplasmatice, al infiltrării cu eozinofile și limfocite. Cele opt mastocitoame cutanate provenite de la șase pisici au fost prelucrate după metoda standard de prelucrare histopatologică și colorate după metoda tricrom Masson și cu albastru de toluidină. Mastocitoamele cutanate apar în special la pisicile în vârstă (media de vârstă, 9 ani). Infiltratul cu eozinofile și limfocite este frecvent la această categorie de tumori. Colorația cu albastru de toluidină este obligatorie pentru diagnosticul de certitudine al mastocitoamelor cutanate, în special pentru subtipul histiocitic. În contradicție cu literatura de specialitate, în acest studiu au fost găsite excepții de index mitotic, mic pentru mastocitoamele cutanate slab diferențiate și mare pentru subtipul histiocitic. În mastocitoamele cutanate bine diferențiate s-au pus în evidență celule binucleate și trinucleate.
Abstract
Cutaneous mast cell tumors (CMCTs) are among the most common skin tumors of cats, accounting for up to 21% of all feline cutaneous neoplasms. Histopathologically, CMCTs of cats are classified into 3 categories that have prognostic significance: well differentiated, poorly differentiated and hystiocytic mast cell tumor. The aim of the present study was to evaluate the feline CMCTs for morphological features and mitotic index, cytoplasmic granularity, eosinophilic and lymphocytic infiltration. Eight CMCTs from six cats were routinely processed and stained with trichrome Masson and toluidine blue. Feline CMCTs occurred mostly in older cats (mean age, 9 years). Eosinophilic and lymphocytic infiltrations were common for feline CMCTs. Toluidine blue stain was mandatory for the final diagnosis of CMCTs, especially for the histiocytic subtype. Contradicting the mainstream data regarding feline CMCTs, we found exceptions of low mitotic index (MI) for poorly differentiated mast cell tumor and high MI for atypical mast cell tumor. Binucleated and trinucleated cells were observed in the well-differentiated mast cell tumors.
Download PDF
Mihaela Niculae (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Florina Alexandra Krupaci (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Marina Spînu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Timea Kiss (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Armela Diana Bordeanu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Rezumat
Evaluarea seroprevalenţei anticorpilor anti-Borrelia burgdorferi sensu lato în populaţiile canine dintr-o anumită regiune oferă date valoroase pentru estimarea riscului pentru om. Scopul acestei lucrări a fost stabilirea seroprevalenţei infecţiei cu B. burgdorferi s.l. la câini din mai multe judeţe din Transilvania, identificarea factorilor care o influenţează şi evaluarea specificităţii şi sensibilităţii testului rapid SNAP® 4DX, comparativ cu metoda clasică de diagnostic în doi paşi, folosită şi în medicina umană. Au fost testaţi 285 de câini provenind din 7 judeţe din Transilvania, pentru prezenţa anticorpilor anti-Borrelia, prin testul imunoenzimatic. S-a folosit un kit ELISA comercial, rezultatele pozitive şi cele dubioase fiind retestate prin tehnica Western Blot, pe modelul diagnosticului în doi paşi folosit în medicina umană. Seroprevalenţa medie obţinută a fost de 4,21%, cu valori maxime obţinute în judeţele Bihor şi Hunedoara. Utilizarea câinilor testaţi a influenţat semnificativ valorile seroprevalenţei la câinii de lucru, comparativ cu cei de companie. Testarea unui număr de 14 seruri folosind testul rapid SNAP 4Dx® a permis stabilirea unei specificităţi de 100% şi a unei sensibilităţi de 62% a kitului utilizat.
Abstract
Evaluation of canine anti-Borrelia burgdorferi sensu lato seroprevalence in a certain area provides essential data for human risk evaluation. In this study, 285 dogs from 7 counties of Transylvania were tested using a commercial ELISA kit, with positive and doubtful results retested using the Western Blot technique, in accordance with the 2-step diaggnostic approach from human medicine. A mean seroprevalence of 4,21% was obtained, with statistically significant differences among counties. Service of dogs had a significant influence on seropositivity, working dogs having an increased prevalence compared to pets. Testing of 14 samples using SNAP 4Dx®rapid test allowed an estimated specificity of 100% and a sensibility of 62% to be calculated.
A. D. Farcău (Circumscripţia Sanitară Veterinară Tăşnad, jud. Cluj)
A. I. Baba (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
D. C. Farcău (Circumscripţia Sanitară Veterinară Tăşnad, jud. Cluj)
Rezumat
Studiul a fost efectuat în anul 2011, în două exploataţii de creştere a oilor Ţurcană, cu condiţii diferite şi anume: una dintre exploataţii dispunea de condiţii stimulative: păşune cultivată de calitate, umbrare ş.a., iar cealaltă, de condiţii extensive: pajişte naturală de calitate medie, fără umbrare în perioada caldă a zilei. În fiecare exploataţie s-a format, randomizat, cîte un lot de 40 de mioare de rasă Ţurcană (loturi experimentale). În extrasezon (la sfârşitul lunii mai), fiecărui individ i s-a inserat la baza urechii, un implant de tipul Melovin ce conţine 18 mg melatonină. Efectuând testarea semnificaţiei diferenţelor pentru indicii de reproducere postnatali la aceste mioare de rasă Ţurcană, între loturile experimentale şi loturile de control, s-a constatat că la mioarele din ambele loturi experimentale, toţi indicii de reproducere postnatali importanţi au fost semnificativ mai mari (p0,05) comparativ cu cei obţinuţi la mioarele din loturile de control. Comparând indicii de reproducere obţinuţi la loturile experimentale în cele două tipuri de exploataţii, s-a observat că în condiţii de întreţinere stimulative pentru mioare şi berbeci, indicii de reproducere postnatali sunt semnificativ (p0,001) mai mari cu50,0-57,5% faţă de mioarele întreţinute în condiţii extensive. Astfel studiul conduce la sugestia că utilizarea implantelor cu melatonină în extrasezon la mioarele de rasă Ţurcană întreţinute în condiţii bune este justificată se economic pentru creşterea procentului fătării, a prolificităţii şi a natalităţii.
Abstract
The current research was carried out during year 2011 in two commercial sheep farms, that were rearing Turcana breed under different production systems. One of the farms provided to the animals high quality cultivated pastures and shade access, while the other farm was rearing the animals under extensive production conditions, with the grazing of sheep on unimproved, natural pastures and no access to shade during summer. On each farm, two groups of Turcana yearling ewes were randomly chosen, experimental and control group, respectively. To the animals included in the experimental groups, one Melovin implant containing 18 mg of melatonin was inserted at the end of May 2011. Implants were inserted subcutaneously, in the peri-auricular area. After testing differences and their significances for the postnatal reproduction indices in Turcana yearling ewes, it was noticed that all reproduction indices were superior (p≤0.05) in the two experimental groups compared with the control groups from the two farms. By comparing results registered between the two farms, for the animal treated with melatonin implants, it can be noticed that under simulative rearing conditions for both yearling ewes as well as for rams, postnatal reproduction indices are significantly (p≤0.001) influenced by the production system, with 50.0-57.5% higher than those registered under extensive rearing conditions. Results suggest that throughout the usage of melatonin implants in Turcana yearling ewes, reared under semi-intensive conditions, during out of season breeding, there can be an economical positive response throughout the increase of the conception, prolificacy and birth rates.
M. Soare (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Georgeta Dinescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
N. Tudor (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
C. Vlăgioiu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Selda Curtseit (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Rezumat
Actualul studiu, realizat în perioada octombrie 2010 – mai 2011 în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, îşi propune urmărirea şi actualizarea datelor epidemiologice privind leziunile tumorale mamare la căţea (cea mai frecventă boală neoplazică), precum şi determinarea rolului informaţiilor anamnetice în stabilirea unui prognostic fiabil. În intervalul menţionat au fost examinate 31 de căţele (diverse rase) cu leziuni tumorale mamare, constatându-se că cele mai afectate au fost femelele metis, în număr de 7 (22,6%). Vârsta medie a femelelor cu tumori mamare a fost de 11½ ani, cu limite cuprinse între 7 şi 16 ani, iar cele mai multe cazuri au fost întâlnite în jurul vârstei de 14 ani. Animalele au fost supuse examenului clinic, completat cu examen radiografic pulmonar (incidenţa latero-laterală şi ventro-dorsală) şi cu examenul anatomopatologic (citologic şi histologic). In urma examinării clinice a fost identificat un numar de 65 de leziuni tumorale mamare din care, 16 (24,6%) au fost toracice (M1-6, M2-10), 34 (52,3%) abdominale (M3 -16, M4-18), iar 15 (23,1%) au fost mamele inghinale (M5). Ulceraţii tumorale au fost prezente la 5 căţele (16,12%), 3 (60%), unele dintre acestea fiind diagnosticate şi cu metastaze pulmonare. Ovariohisterectomia nu a mai avut un efect protector in cazurile examinate, deoarece a fost realizată tardiv (peste vârsta de 6 ani). In urma examinării radiografice a pulmonului s-a confirmat prezenţa metastazelor pulmonare la 8 căţele (25,8% ). Cea mai mare prevalenţă a metastazelor pulmonare a fost înregistrată la rasa Caniche (25%). Toate cazurile luate în studiu au fost diagnosticate anatomopatologic cu diferite tipuri morfologice de carcinoame.
Abstract
The present study has been carried out between October 2010 and May 2011 at the Faculty of Veterinary Medicine – Bucharest tries to follow and update the epidemiologic data regarding mammary tumor lesions in bitches (the most frequent neoplasm disease) as well as to determinate the role of anamnesis in setting up a reliable prognosis. During the mentioned period of time 31 bitches (of different breeds) with mammary tumor lesions were investigated and was found out that 7 (22.6%) mixed breeds females were the most affected ones.
The medium age of the females with mammary tumor was 111/2 years, age ranging from 7 to 16 years and most of the cases were around 14 years old. The animals were clinically investigated adding a pulmonary X-ray (lateral and ventrodorsal view) and pathological examination (cytological and histological examinations). After the clinical investigation 65 mammary tumor lesions were identified, 16 (24.6%) of them were thoracic (M1 – 6, M2 – 10), 34 (52.3%) abdominal (M3 – 16, M4 – 18) and 15 (23.1%) were inguinal mammas (M5). Tumor ulcerations were present in 5 bitches (16.12%) and 3 (60%) of them had with pulmonary metastases. Ovariohysterectomy did not protect in the examined cases because it was done late (over the age of 6 years). The presence of pulmonary metastases was confirmed in 8 (25.8%) bitches after the X-ray investigation. The highest prevalence of pulmonary metastases was recorded in the Caniche breed (25%). All cases were diagnosed with various morphological types of carcinoma.
Maria Trăsnea (Cabinet Medical Veterinar Individual com. Schitu, jud. Olt)
Christina Mihaela Dumitrel (Direcţia de Sănătate Publică Olt)
D. Bălănescu (Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Olt)
I. Nicolae (S.C. ROMVAC Company S.A.)
Rezumat
Ascaris lumbricoides este un parazit nematod din familia Ascaridae, care parazitează intestinul omului şi al mai multor specii de animale. Bolile produse de aceşti paraziţi sunt geohelmintoze cosmopolite care afectează oamenii şi celelalte mamiferele, păsările şi peştii.
In prezentul studiu au fost efectuate investigţii coproparazitologice pe un lot de 488 de copii, selecţionat din cinci localităţi rurale din judeţul Olt, dintre care, 202 au fost depistaţi ca purtători de diferite infecţii parazitare. Copiii invesatigaţi provin din localităţi cu condiţii de mediu deosebit de favorabile evoluţiei parazitozelor cu transmisiune directă, unde principala ocupaţie a localnicilor este legumicultura.
In paralel au fost investigaţi diferiţi parametri fizico–chimici ai solului, cunoscut fiind faptul că nematodele din genurile Ascaris, Trichuris, Strongyloides sunt geohelminţi.
Au fost stabilite corelaţii între prezenţa helmintiozelor intestinale, factorii pedoclimatici şi nivelul de educaţie al populatiei.
Abstract
Ascaris lumbricoides is an intestinal parasite from Ascaridae fam., with very large spreading, that affects humans and animals.
In order to establish the presence of the intestinal parasites, especially nematodes, 488 children from five rural localities of the Olt county have been studied. The investigated children come from villages with environmental conditions favourable to the evolution of the parasitosis with direct transmission, areas inhore the main occupation of the people is vegetable growing.
A number of 202 children have been found as bearers of different parasitary diseases. Simultaneously, there were investigated various physical and chemical parameters of the soil as it is known that nematodes like Ascaris, Trichuris, Strongyloides are geohelmints.
Some correlations have been established between the presence of the intestinal helmintoses, pedoclimatic factors and the level of the population’ s education.
D. Crânganu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Iuliana Ionaşcu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Mariana Dochiţa (Cabinet Medical Veterinar „Vetconcept Praxis” Bucureşti)
A. Feghiu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Manuella Militaru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Rezumat
Tumora veneriană transmisibilă este o tumoră malignă de origine mezenchimală întâlnită în rândul populaţiei de câini domestici, care se transmite prin transplant de celule tumorale. Speciile receptive la această tumoră sunt reprezentate în primul rând de câinele domestic (Canis familiaris) precum şi de alte canide: coiotul (Canis latrans), vulpea (Vulpes vulpes) şi lupul (Canis lupus). Este transmisă în timpul actului sexual, dezvoltând forma genitală de boală, dar poate afecta şi ţesuturi din afara sferei genitale precum pielea, mucoasa bucală şi nazală. Studiul s-a efectuat în perioada 2000-2010 pe 85 de cazuri diagnosticate. Diagnosticul a fost stabilit în cadrul laboratorului de Anatomie Patologică al Facultaţii de Medicină Veterinară Bucureşti prin examen citologic realizat fie prin puncţie aspirativă cu ac fin, fie prin raclat sau amprentă din piesele operate (frotiuri colorate prin metoda May Grunwald Giemsa); examenul histopatologic s-a efectuat pe piese operate fixate în soluţie de formaldehidă 10%, apoi incluse în parafină şi secţionate 4-6 µm. Pentru colorare s-au utlilizat metodele tricromică Masson (HEA) sau Hematoxilină Eozină (HE). Ancheta epidemiologică a urmărit aspecte legate de: rasă, sex, vârstă, momentul stabilirii diagnosticului, localizări, metastaze. În urma acestui studiu receptivitatea a fost crescută la câinii metişi (38.8%) şi Boxer (8.2%), afectând ambele sexe. Dinamica evoluţiei tumorilor veneriene transmisibile a avut un caracter sezonier (februarie, martie şi octombrie). Au fost întâlnite localizări genitale (63.95%) şi extragenitale (36.05%). În cadrul localizărilor genitale 40.74% din cazuri au fost masculi şi 59.26% din cazuri au fost femele. Au fost diagnosticate următoarele localizări extragenitale: cutanate (54.88%), nazale (29%), perianale (6.45%), bucale (6.45%) şi oculare (3.22%). Procesul de metastazare a fost rar (10.57%): limfocentrii regionali (77%) şi cavitatea abdominală (23%).
Abstract
Transmissible venereal tumor (TVT) is a malignant mesenchymal tumor affecting the domestic dog (Canis familiaris) and transmitted by transplantation of the tumor cells. Other susceptible species include the coyote (Canis latrans), the foxe (Vulpes vulpes) and the wolf (Canis lupus). The genital form of TVT is transmitted during copulation. The neoplasm can also involve oral and nasal mucosa. The study was conducted during 2000 and 2010 on 85 cases diagnosed with TVT. The diagnosis was established in the Department of Veterinary Pathology of the Faculty of Veterinary Medicine Bucharest by cytological and histopathological examination. The sampling for cytological examination was done by fine needle aspiration or scraping and imprints of the surgical samples. The smears were May Grϋnwald Giemsa stained. For histological examination, the excised tumors were fixed in 10% formaldehyde solution, embedded in paraffin and sectioned at 4-6 µm. The sections were hematoxylin-eosin or trichrome Masson stained. The selected criteria for the epidemiological investigation included the sex and age of the dogs, the season, body sites and the presence of metastases. The mongrels were the most affected (38.8%), followed by Boxer (8.2%). TVT evolved mostly during spring and autumn. Genital (63.95%) and extragenital (36.05%) locations were noted. The genital implication occurred in 40.74% of the males and 59.26% of the females. The extragenital locations occurred in 67.74% of the males and 32.26% of the males. The extragenital locations were the following: skin (54.88%), nose (29%), perianal region (6.45%), oral cavity (6.45%) and eye (3.22%). The metastases were rare (10.57%) and involved the regional lymph nodes (77%) and abdominal cavity (23%).
Ş. Nicolae (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Florica Bărbuceanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Ioana Constantinescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Handan Coste (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Raluca Cioranu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
G. Bărboi (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
M. D. Codreanu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
M. A. Turcitu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Carmen Crivineanu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Iuliana Codreanu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Florica Bărbuceanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Lavinia Pricop (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Rezumat
Identificarea originii constituenţilor unui anumit produs alimentar reprezintă o necesitate reală in condiţiile actuale, în special în domeniul medicinii veterinare legale şi al controlului sanitar veterinar al produselor de origine animală. Există o diversitate de situaţii în care aceste tehnici îşi găsesc utilitatea şi anume: verificarea primară (apartenenţa la o anumită specie) a materialului supus prelucrării, substituirea unei specii cu o alta care nu se regăseşte in lista de ingrediente, lipsa uneia dintre specii, eventual substituită prin utilizarea aromelor artificiale pentru păstrarea caracteristicilor organoleptice ale produsului original, introducerea cu sau fără intenţie a unui anumit tip de specie din cauza măsurilor neadecvate de salubritate (şoarece, şobolan) sau utilizarea de produse ce provin de la specii care nu sunt considerate a fi utilizate în consumul uman etc. Prezenta lucrare descrie metodologia de lucru şi rezultatele preliminare obţinute pentru identificarea principalelor specii de mamifere domestice utilizate în industria alimentară, alături de două dintre speciile interzise consumului.
Abstract
Accurate identification of ingredients origin for a particular product represent a real necessity nowadays, especially in fields like legal veterinary medicine and veterinary inspection of animal products, due to the increasing number and diversity of situations where such techniques are required: preliminary inspection (species origin) of raw material, species substitution, missing of one species from the ingredients, including substitution of that particular species with artificial flavours in order to keep the original organoleptic features, introduction with or without intention of certain species, due to inadequate hygienic measures (mice, rat) or banned from human consumption etc. Present paper describes the methodology and preliminary results obtain for main mammals species used in human consumption, along with two species that are banned to use.
A. Coman (Universitatea „Babeş Bolyai” Cluj-Napoca)
Monica Vanghele (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. N. Maftei (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea)
P. C. Bria (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea)
C. M. Dragnea (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea)
Rezumat
Un test multiplex PCR pentru detecţia genei care codifică rezistenţa la meticilină (gena mecA) a fost evaluat prin testarea tulpinilor de referinţă Staphylococcus aureus MRSA, S. aureus MSSA şi S. epidermidis (control negativ) în diferite condiţii de amplificare. Protocolul furnizat de EURL pentru rezistenţa la antimicrobiene (Copenhaga, Danemarca), a fost optimizat prin introducera etapei de liza enzimatică, testarea comparativă a două enzime de amplificare, precum şi prin stabilirea parametrilor PCR corespunzători. Au fost utilizaţi primeri specifici pentru gena mecA, gena nuc (gena care codifică nucleaza) şi gena pentru ARNr 16S. Dimensiunile produşilor de amplificare au fost următoarele: nuc 255 pb, mecA 527 pb şi 16S 886 pb. Amplificarea genei ARNr 16S la toate cele trei tulpini studiate reprezintă un control al extracţiei ADN, iar prezenţa ampliconilor nuc confirmă tulpinile de S. aureus. Nu s-a detectat nici o amplificare mecA pe ADN de la tulpinile sensibile la meticilină (S. aureus sensibil la meticilină şi S. epidermidis). Produşii PCR obţinuţi din 1 pg de ADN ţintă au putut fi evidenţiaţi cu uşurinţă pe gelul de agaroză standard, la Ta = 55C şi o concentraţie MgCl2 de 3 mM. Rezultatele au demonstrat potenţialul tehnicii PCR ca test de confirmare a tulpinilor de S. aureus rezistente la meticilină.
Abstract
A multiplex PCR test for the detection of the gene coding for the methicillin resistance (mecA gene) was evaluated by testing of the reference strains Staphylococcus aureus MRSA, S. aureus MSSA and S. epidermidis (negative control) in different amplification conditions. The protocol provided by EURL-antimicrobial resistance (Copenhaga, Danemarca) was optimized by entering the enzymatic lysis step, comparative testing of two amplification enzymes and setting of appropriate PCR parameters. The specific primers for mecAgene, nuc gene (the gene coding nuclease) and 16S rRNA gene were used. The sizes of amplification products were as follows: nuc 255 bp, mecA 527 bp şi 16S 886 bp. The amplification of 16S rRNA gene in all three studied strains is a DNA extraction control and the presence of the nuc amplicons confirm S.aureus strains. No mecA amplification were detected with DNA from the methicillin susceptible strains (S. aureus MSSA and S. epidermidis). The PCR products obtained from 1 pg of target DNA could easily be detected on an standard agarose gel at Ta = 55C and a concentration of 3 mM MgCl2. The results demonstrated the potential of the PCR technique as a confirmatory test for the methicillin resistant S. aureus (MRSA) strains.
I. Surdu (SIAT)
A. T. Bogdan (Academia Română, INCE „Costin Chiriţescu”)
Iudith Ipate (Academia Română, INCE „Costin Chiriţescu”)
Claudia Mihăilă (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale)
Rezumat
Într-un experiment desfăşurat pe 5 loturi de purcei înţărcaţi, Marele Alb x Landrace, s-a urmărit stabilirea nivelului optim de cupru (Cu), adăugat în hrană în calitate de biostimulator şi ca alternativă la antibioticele folosite în prevenirea enteritelor postînţărcare. S-a administrat în furaj Cu sub formă de sulfat de cupru (CuSO45H2O ) astfel:10 ppm, 75 ppm, 150 ppm, 300 ppm. Hrănirea s-a făcut ad libitum, cu o raţie structurată pe porumb, şrot de soia, şrot de floarea soarelui şi făină de peşte. S-a determinat compoziţia chimică a materiilor prime şi a nutreţurilor combinate. S-au determinat: Cu şi Fierul (Fe) din sânge, la începutul şi la încheierea experimentului când s-au sacrificat 6 purcei/lot. La sacrificare s-au recoltat probe de ficat, splină şi rinichi din care s-a determinat Cu şi Fe prin metode AES-ICP. Concluziile experienţei au arătat că greutatea corporală a crescut liniar cu creşterea dozei de Cu din furaj, fiind mai mare în primele trei luni după înţărcare. Nivele mari de Cu din furaje au determinat creşterea concentraţiei de Cu şi Fe din sânge. Suplimentarea în hrana purceilor după înţărcare cu 100-300 ppm Cu a determinat creşterea rezervelor de cupru în toate organele, mai ales în ficat.
Abstract
An experiment conducted on 5 groups of Large White x Landrace piglets aimed to determine the optimal dietary Copper (Cu) level, assed as growth promoter and as alternative to antibiotics used to prevent post-weaning enteritis. Cu was added as CuSO4 5 H2O in the following amounts: 10ppm, 75 ppm, 150 ppm and 300 ppm. The animals had free acces to the feed and water. The main dietary ingredients were corn, soybean meal, sunflower meal and fish meal. The chemical composition of the raw ingredients and of the copaund feeds was assessed. The serum Cu and Fe level were determined in the beginning and end of the experiment when 6 piglets per group were slaughtered. Samples of liver, spleen and kydney were collected from the slaughtered animals. Cu and Fe levels were determined by AES-ICP from these samples. The experimental results have shown that the body weight increased linearly with the increasing dosr of dietary Cu, being higher in the first three months after weaning. Higher dietary Cu and Fe levels resulted in higher Cu and Fe levels in blood. The 100 – 300 ppm Cu supplements increased Cu retention in all organs, particularly in liver.
N. Marin (Cabinet Medical Veterinar Individual Albeşti, jud. Constanţa)
Marilena Munteanu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa)
Daniela Lipoveanu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa)
Nicoleta Marin (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa)
M. Palade (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa)
Rezumat
Studiul a fost efectuat pe delfinii eşuaţi de-a lungul coastei Mării Negre în perioada 2007-2010, în laboratorul de metale grele din cadrul Secţiei Zonale pentru Controlul Reziduurilor, a Laboratorului Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa şi reprezintă o investigaţie a concentraţiilor de mercur efectuată pe un eşantion de 31 de exemplare. Concentraţia cea mai mare de mercur s-a înregistrat în ficat, atât la masculi cât şi la femele, variind în funcţie de categoria de vârstă, la masculi fiind cuprinsă între 0,401-3,762mg/Kg, iar la femele între 0,357- 2,421mg/Kg.
Abstract
This study was performed on dolphins stranded along the Black Sea coast in 2007-2010, in the laboratory of heavy metals in the ArealVeterinary Laboratory for Residue Control within the Sanitary Veterinary and for Food Safty Laboratory, Constanţa and is an investigation of mercury concentrations in a sample of 31 exemplars. The highest concentration of mercury was recorded in the liver,both in males and females, varying according to age, in males being between 0.401 to 3.762 mg / kg and in females – from 0.357 to 2.421 mg / Kg.
Graziela Neagoe (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
C. Diaconu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. Donescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. V. Hristescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Maria Ionescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Viorica Vlaicu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Rezumat
Scopul acestui studiu a fost de a evalua eficienţa sterilizării prin acţiunea gazelor, în spaţiul destinat sterilizării din Unitatatea de Inaltă Biosecuritate (UIB) a Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA) utilizând ca produs microbicid formaldehida în două concentraţii – 7g/m3 şi respectiv 3g/m3, în vederea utilizării atât pentru sterilizarea echipamentelor, cât şi ca mijloc alternativ de sterilizare a deşeurilor infecţioase rezultate din activitatea UIB ( Evaluarea s-a efectuat comparativ, prin utilizarea simultană a indicatorilor biologici de sterilizare ce conţin spori ai unei specii bacteriene (B. atrophaeus), cât şi prin evidenţierea prezenţei sau absenţei virusului bolii veziculoase a porcului. În acest scop, a fost utilizată inocularea pe culturi celulare (linia IBRS2) după recuperarea virusului de pe obiecte -test de sticlă în urma proceselor de uscare şi tratare cu vapori de formaldehidă urmată de metoda de detecţie de antigen pentru boala veziculoasă a porcului prin ELISA – tehnica indirectă sandwich. Metoda reprezintă adaptarea unui protocol de lucru conceput de Karen M. Ramm în 2009 – „Virucidal Efficacity of a Disinfectant for Use on Inanimate Environmental Surfaces”, precum şi utilizarea procedurii standard operaţionale din cadrul Serviciului Viroze Majore, UIB. Modificările nu au avut impact asupra sensibilităţii metodei, având doar rolul adaptării ei în vederea realizării acestui studiu şi au constat în: utilizarea virusului bolii veziculoase a porcului ca tulpină standard datorită rezistenţei la factorii chimici şi pentru validarea acestei metode de sterilizare, efectuarea pasajului doi din probele negative pentru evidenţierea virusului şi utilizarea ELISA sandwich ca metodă de confirmare a prezenţei sau absenţei virusului.
Abstract
In the laboratories with high level of biorisk there are applied the sterilization methodologies appropriate of all equipment and materials used. Chemical sterilization by gases and vapors (formaldehyde, hydrogen peroxide) is used especially for rooms or heat-sensitive equipment. The effectiveness of such actions is determined by biological indicators containing spores of bacterial specie (B. atrophaeus), but is also important to assess the effect directly on the biological material. Thus was chosen swine vesicular disease virus, one of the most resistant viruses to environmental conditions. In this purpose has been used the viral suspensions which were subjected to the action with formaldehyde, and further were inoculated on cell lines to determine the degree of inactivation. Parameters of sterilization process, refers to the amount per unit volume of chemical agent, contact time, loading with organic matter, moisture and temperature.
Simona Zaharia (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Argeş)
Rezumat
Obiectivul acestui studiu a fost să se investigheze efectul adăugării de enzime exogene în caşcaval asupra procesului de lipoliză. În acest sens s-a determinat compoziţia în acizi graşi a unor probe de brânzeturi cu pastă filată obţinute prin utilizarea a 3 tipuri diferite de enzime proteolitice şi lipolitice (Accelase® AM250 M, PromodTM215P and LipomodTM166P), în comparaţie cu o probă martor la care nu s-au adăugat enzime şi cu lapte crud cunoscut a conţine aproximativ 400 de acizi graşi diferiţi.
Utilizând tehnica gaz cromatografică (GC), au putut fi apreciate schimbările lipolitice în brânzeturile cu pastă filată, prin determinarea acizilor graşi din cele patru probe de caşcaval, după 30 de zile de maturare precum şi din lapte materie primă.
Analiza acizilor graşi a constat în extracţia şi prelucrarea lor prin transesterificare şi analiză gaz-cromatografică. Etapele principale sunt următoarele:
Extracţia grăsimii
Prepararea esterilor metilici ai acizilor graşi
Separarea şi identificare esterilor metilici ai acizilor graşi prin cromatografie în faza gazoasă
Analiza gaz-cromatografică
S-a constatat că aproape 65% din grăsimea laptelui este saturată, din care 12% este formată din acizi graşi cu catenă scurtă şi medie iar dintre aceştia, acidul butiric reprezintă un sfert. Aproximativ 25% din acizii graşi din lapte sunt mononesaturaţi şi 3,7% sunt polinesaturaţi (omega 6, omega 3).
În brânzeturi 66,5% din grăsime este saturată, în jur de 25% este mononesaturată şi 2,8% sunt acizi graşi polinesaturaţi. Această reducere a conţinutului de acizi graşi esenţiali este datorată pierderilor în zer şi în saramura de opărire. Comparând brânzeturile obţinute din acelaşi tip de lapte şi prin aceeaşi tehnologie dar prin adăugarea diferitelor tipuri de enzime, s-au constatat câteva diferenţe în profilul acizilor graşi, probabil datorită gradului diferit de lipoliză în brânzeturi. Nu au fost găsite diferenţe semnificative în conţinutul de acizi graşi saturaţi şi mononesaturaţi nu s-au găsit; aceasta sugerează faptul că factorii implicaţi în procesul de fabricare a brânzeturilor în general nu afectează conţinutul acestora în grăsimea laptelui.
Abstract
The objective of this study was to evaluate the consequences of adding exogenous enzymes in pasta filata cheese on the lipolysis process. The composition in fatty acids of some pasta filata cheese samples obtained by adding three different commercial proteolytic and lipolytic enzymes (Accelase® AM250 M, PromodTM215P and LipomodTM166P) has been determined, in comparison with a control sample in which exogenous enzymes have nod been added and with raw milk.
Using the gas chromatography (GC technique), an appreciation of the lipolytic changes in pasta filata cheese was possible, by determining the fatty acids from each four samples after 30 days of ripening and from the raw milk.
The analysis of fatty acids consists in their extraction and preparation by transesterification and than their analysis by gas chromatography. The main steps are:
Lipids extraction.
Obtaining the methyl- esters of fatty acids.
Separation and identification of fatty acids methyl-esters by gas-chromatography(GC).
Gas-chromatographic analysis.
It has been observed that almost 65% of the fat in milk is saturated, and around 12% of this amount comprises short and medium chain fatty acids, almost quarter of which is butyric acid. Approximately 25% of the fatty acids in milk are mono-unsaturated and 3.7% are poly-unsaturated, omega-6 and omega-3.
In cheese 66,5% of the fat is saturated, around 25% of fatty acids are monounsaturated and 2,8% are poly-unsaturated. This decrease in the essential fatty acids takes place due to the whey and streching salt solution loss. By comparing the cheeses obtained from the same cow milk and through the same technologies too, but by adding different enzymes, some differences in the fatty acid profile has been reported, differences that could have occured due to a different degree of lipolysis in the chesses compoud. Nevertheless, significant differences in saturated and monounsaturated fatty acids concentration were not found; this suggests that the factors involved in the cheesemaking process do not generally change the fatty acids’ content in milk fat.
I. Bratu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
S. Voia (Facultatea de Ştiinţe Animale şi Biotehnologii Timişoara)
H. Cernescu (Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara)
D. Gavojdian (Facultatea de Ştiinţe Animale şi Biotehnologii Timişoara)
C. Mircu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
I. Pădeanu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Rezumat
Studiul a fost efectuat în anul 2011, în două exploataţii de creştere a oilor Ţurcană, cu condiţii diferite şi anume: una dintre exploataţii dispunea de condiţii stimulative: păşune cultivată de calitate, umbrare ş.a., iar cealaltă, de condiţii extensive: pajişte naturală de calitate medie, fără umbrare în perioada caldă a zilei. În fiecare exploataţie s-a format, randomizat, cîte un lot de 40 de mioare de rasă Ţurcană (loturi experimentale). În extrasezon (la sfârşitul lunii mai), fiecărui individ i s-a inserat la baza urechii, un implant de tipul Melovin ce conţine 18 mg melatonină. Efectuând testarea semnificaţiei diferenţelor pentru indicii de reproducere postnatali la aceste mioare de rasă Ţurcană, între loturile experimentale şi loturile de control, s-a constatat că la mioarele din ambele loturi experimentale, toţi indicii de reproducere postnatali importanţi au fost semnificativ mai mari (p0,05) comparativ cu cei obţinuţi la mioarele din loturile de control. Comparând indicii de reproducere obţinuţi la loturile experimentale în cele două tipuri de exploataţii, s-a observat că în condiţii de întreţinere stimulative pentru mioare şi berbeci, indicii de reproducere postnatali sunt semnificativ (p0,001) mai mari cu50,0-57,5% faţă de mioarele întreţinute în condiţii extensive. Astfel studiul conduce la sugestia că utilizarea implantelor cu melatonină în extrasezon la mioarele de rasă Ţurcană întreţinute în condiţii bune este justificată se economic pentru creşterea procentului fătării, a prolificităţii şi a natalităţii.
Abstract
The current research was carried out during year 2011 in two commercial sheep farms, that were rearing Turcana breed under different production systems. One of the farms provided to the animals high quality cultivated pastures and shade access, while the other farm was rearing the animals under extensive production conditions, with the grazing of sheep on unimproved, natural pastures and no access to shade during summer. On each farm, two groups of Turcana yearling ewes were randomly chosen, experimental and control group, respectively. To the animals included in the experimental groups, one Melovin implant containing 18 mg of melatonin was inserted at the end of May 2011. Implants were inserted subcutaneously, in the peri-auricular area. After testing differences and their significances for the postnatal reproduction indices in Turcana yearling ewes, it was noticed that all reproduction indices were superior (p≤0.05) in the two experimental groups compared with the control groups from the two farms. By comparing results registered between the two farms, for the animal treated with melatonin implants, it can be noticed that under simulative rearing conditions for both yearling ewes as well as for rams, postnatal reproduction indices are significantly (p≤0.001) influenced by the production system, with 50.0-57.5% higher than those registered under extensive rearing conditions. Results suggest that throughout the usage of melatonin implants in Turcana yearling ewes, reared under semi-intensive conditions, during out of season breeding, there can be an economical positive response throughout the increase of the conception, prolificacy and birth rates.