Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:
Prof.Dr. H.Bârză 1)
Prof. Dr. H. Cernescu 2)
Prof.Dr. N.Constantin 1,3)
Dr. Veronica Constantinescu 3)
Prof.Dr. DoinaDaneş 1)
Prof. Dr. Gh. Dărăbuş 2)
Prof.Dr. D.Drugociu 4)
Prof. Dr. I. B. Marcus 5)
Prof. Dr. I. Ţogoe 1)
1) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
2) Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara
3) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România
4) Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi
5) Facultatea de Medicină Veterinară Cluj - Napoca
N. Al Hajjar (Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
C. Popa (Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
F. Pitu (Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
A. Iordache (Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
M. Tăulescu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. Toader (Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
Florina Pitu (Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca)
N. Fiţ (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Scopul acestui studiu a fost dezvoltarea unui model experimental de pancreatită acută severă cu necroze pancreatice şi peripancreatice infectate, complicaţie tardivă răspunzătoare de până la 70% din decesele cauzate de formele severe de pancreatită acută. Ca animal de experienţă a fost ales iepurele, un animal cu o bună rezistenţă la infecţii şi cu duct pancreatic care se deschide izolat în intestinul subţire. Pentru obţinerea pancreatitei s-au utilizat 6 iepuri din rasa Albul Belgian. Pancreatita acută a fost indusă prin injectarea taurocolatului sodic în ductul pancreatic principal, iar infecţia intraabdominalã a fost realizată prin crearea unei fistule cecale, după ligatura cecului. Animalele au fost urmărite timp de 6 zile. S-au recoltat probe biologice pentru analize hematologice şi biochimice, examen microbiologic şi histopatologic. Leziunile de pancreatită acută severă cu necroze pancreatice şi peripancreatice infectate au fost confirmate macroscopic prin prezenţa petelor de citosteatonecroză si a colecţiilor purulente intraperitoneale, biochimic - prin creşterea amilazei şi a lipazei serice şi histopatologic - prin evidenţierea focarelor de pancreatitã necrotico-purulentă, citosteatonecroză, congestie, edem şi infiltrat inflamator local cu neutrofile şi macrofage. Modelul experimental obţinut este reproductibil şi fezabil în studierea mecanismelor fiziopatologice şi în testarea unor noi modalităţi de tratament în pancreatitele acute severe.
Lidia Chiţimia (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Teofilia Banu (Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală Bucureşti)
C. Apostu (Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală Bucureşti)
Ana Maria Nălbaru (Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală Bucureşti)
REZUMAT
Toxoplasma gondii este un parazit intracelular ce poate infecta foarte multe specii de vertebrate, inclusiv omul. Infectiile cu T. gondii la ovine sunt frecvente, iar carnea de ovine este considerată una dintre cele mai importante surse de infectie pentru om.
Întrucât testele serologice sunt folosite în mod curent pentru a estima riscul contaminării oamenilor, pentru detectia anticorpilor anti-T. gondii (IgG) la ovine a fost dezvoltat testul de imunofluorescenţă indirectă.
Rezultatele preliminare folosind 200 de seruri recoltate de la ovine femele din cinci judeţe aflate în sudul României (40 de seruri/judeţ) au arătat o prevalenţă medie de 22% care se încadrează în valorile obţinute prin teste serologice pe plan naţional (1, 7, 8). Cu toate acestea, au fost înregistrate diferenţe evidente între judete. Astfel, în timp ce seroprevalenţa a fost de 35% şi respectiv 32,5% la ovinele din Ialomiţa şi Constanţa, la cele din Teleorman proporţia a fost 22,5% ,la Tulcea 20%, în timp ce toate probele din Călăraşi au fost negative.
REZUMAT
Pubertatea întârziată sau anestrul prepubertal prelungit este cea mai frecventă cauză a eliminării a aproximativ 25-30% dintre scrofiţele de înlocuire din circuitul reproductiv. Cel mai adesea se consideră că femelele cu pubertate întârziată au infantilism genital, astfel că sunt scoase de la reproducţie şi abatorizate. Din punct de vedere economic pierderile sunt semnificative, acestea putând fi reduse sau evitate printr-o mai bună organizare managerială a sectorului de reproducţie şi prin diminuarea sau anularea factorilor perturbatori ai ciclului reproductiv la scrofiţe.
Cauzele pubertăţii întârziate sunt multiple şi complexe şi ţin atât de individ (factori genetici, neuro-endocrini etc.) cât şi de mediu (sezon, microclimat, aglomeraţie, nutriţie etc.).
Unul dintre cele mai importante aspecte asociate tulburărilor de reproducţie la suine îl reprezintă infertilitatea sezonieră. Sezonul se regăseşte ca un important factor de mediu care influenţează fertilitatea scroafelor şi care continuă să reducă performanţele de reproducţie şi eficienţa economică în efectivele de porci pe plan mondial. Caracterul sezonier al reproducţiei este o reminiscenţă moştenită de la strămoşul sălbatic. Spre deosebire de porcul sălbatic, la care principala manifestare a caracterului sezonier al reproducţiei îl reprezintă anestrul prelungit, în creşterea industrială a porcului infertilitatea sezonieră se manifestă sub diferite aspecte: pubertate întârziată la scrofiţe, prelungirea intervalului dintre înţărcare şi reinstalarea căldurilor, reducerea ratei fătărilor şi întârzierea întoarcerilor după montă, precum şi reducerea mărimii lotului de purcei. Aceste aspecte sunt întâlnite mult mai frecvent la sfârşitul verii şi începutul toamnei, decât în sezonul iarnă – primăvară.
O altă cauză frecvent implicată în instalarea şi manifestarea anestrului prepubertal şi a pubertăţii întârziate la scrofiţe este Sindromul Estrogenic Micotoxic (SEM). De cele mai multe ori acesta este determinat de consumul unor plante infestate cu micotoxine cu efect estrogenic, zearalenona fiind cel mai adesea implicată. La scrofiţele impubere SEM se manifestă prin eritem şi edemaţiere vulvară şi mamelonară, prolaps vaginal, hipertrofie uterină, atrofie ovariană şi atrezie foliculară.
E. Lepri (College of Veterinary Medicine, University of Perugia, Italy)
L. Leonardi (College of Veterinary Medicine, University of Perugia, Italy)
L. Miron (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Doina Daneş (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Abstract
It is described the presence of Porcine circovirus 2 (PCV-2) in thirteen pigs necropsied in the Department of Biopathological Sciences and Hygiene of Animal Alimentary Products, College of Veterinary Medicine, Universitiy of Perugia, Italy.
Sistemic lymphadenopathy, sometimes haemorrhagic and necrotic, spleen enlarged, thymus atrophic, lungs collapse and consolidated, were the principal gross findings. The most consistent histological lesion was a moderate to severe lymphocellular depletion in lymphoid organs, syncytial giant cell formation, and intracytoplasmic inclusion bodies in macrophages.
Porcine circovirus 2 (PCV-2) was immunohistochemically detected in all pigs with Postweaning Multisistemic Wasting Syndrome (PMWS). Electron microscopy investigations demonstrated viral particles compatible with Porcine PCV-2.
Carmen Bergheş (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. "Spiru Haret" Bucureşti)
Niculina Mocanu (Cabinet Medical Veterinar, Doctor's Vet Univers)
D. Cucă (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. "Spiru Haret" Bucureşti)
Cristina Dinu (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. "Spiru Haret" Bucureşti)
REZUMAT
Studiul a urmărit să diferenţieze tulburările fiziologice de ritm cardiac de aspectele lor patologice la câini de diferite rase şi vârste. Cu ajutorul unui aparat ECG mobil s-au efectuat electrocardiograme prin metoda standard a celor şase derivaţii bipolare ale membrelor. Comparativ cu datele de referinţă caracteristice ritmului sinusal regulat s-au identificat aspecte de tahicardie sinusală (frecvenţa cardiacă medie 200 b/min, prezenţa undei TP, durata intervalului PQ < 0,06 s, durata intervalului QT < 0,15 s), aspecte de bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă medie 50 b/min, durata intervalului PQ > 0,13 s, durata intervalului QT > 0,25 s), aspecte de oprire sinusală (durata intervalului PP > 0,12 s). În funcţie de contextul clinic, de valorile tensiunii arteriale sistolice, de modificări ale intensităţii zgomotelor cardiace, de răspunsul la masajul sinusului carotidian, de răspunsul la blocarea vagală prin injectarea i.v. cu atropină, s-a putut stabili originea acestor modificări de ritm.
M. Tăulescu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
B. Sevastre (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. Cătoi (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Numeroase studii au avut ca obiectiv, central sau secundar, identificarea de markeri cu valoare prognostică în neoplaziile sistemului melanocitar la câine, dar majoritatea acestora au fost centrate pe aspectele histologice tumorale. În patologia umană se conturează o tendinţă de a completa examenul histopato-logic cu parametri moleculari; în ultima vreme, această tendinţă îşi face loc treptat şi în patologia veterinară. Din datele deţinute până în prezent, nu există un studiu bibliografic dedicat exclusiv studiului parametrilor moleculari în tumorile melanocitare de câine, deşi există referiri succinte la markeri imunohistochimici în studii bibliografice dedicate stabilirii unor criterii de diagnostic în melanomul de câine. Studiul de faţă este axat numai pe parametri moleculari ce pot fi investigaţi prin imunohistochimie; în prima parte a studiului au fost trecuţi în revistă markerii utilizaţi pentru diferenţierea tumorilor melanocitare de alte tipuri tumorale. În a doua parte sunt detaliaţi markerii cu valoare prognostică, precum parametri asociaţi cu creşterea tumorală, eva-luarea vascularizaţiei tumorale, expresia unor markeri apoptotici şi investigarea leucocitelor ce infiltrează ţesutul tumoral. Acolo unde au fost disponibile, au fost utilizate ca surse bibliografice, cercetări efectuate pe tumori melanocitare de câine; în cazul în care acestea au lipsit, studiul este axat pe sursele bibliografice din patologia umană, relevante pentru medicina veterinară.
Studiul de faţă reprezintă o încercare de actualizare a datelor din domeniu, sinteză ce s-ar putea dovedi utilă cercetătorilor implicaţi în studierea tumorilor melanice precum şi celor ce lucrează în diagnosticul veterinar de laborator.
S. Ciobanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
M. Fântânaru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
I. Burtan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Ioana Burcoveanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
L. Burtan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Ulcerul corneean reprezintă o cauză frecventă a prezentării carnivorelor de companie la consultaţia de specialitate. Această afecţiune a corneei are o etiologie diversă, iar simptomele sunt, de asemenea, variate ca intensitate şi manifestare.
Această lucrare îşi propune o trecere în revistă a principalilor factori care determină apariţia cheratopatiei ulcerative, precum şi detalierea semnelor clinice, generale şi locale. Carnivorele de companie au constituit sursa cazuisticii, iar traumatismele, exogene (zgârieturi cu gheara şi prezenţa de corpi străini în sacul conjunctival inferior) sau endogene (iritaţia permanentă a corneei produsă de cili în entropion) au constituit cauzele majore ale prezentării subiecţilor la consultaţie.
C. Decun (Penitenciarul Timişoara, Serviciul medical)
M. Decun (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Asigurarea unor standarde adecvate de bunăstare pentru animalele domestice necesită aportul nutrienţilor şi al energiei necesare, precum şi al unui flux de informaţie care să permită folosirea acestor resurse. Până în prezent, majoritatea cercetărilor privind stresul la animale
s-au concentrat asupra studiului stresorilor fizici, chimici şi biologici, precum şi asupra reacţiei animalelor la acţiunea acestor stresori, în special în situaţii de stres acut. Pe de altă parte, stresul cronic a fost insuficient studiat, deşi acesta survine mult mai frecvent în sistemele de creştere intensivă a animalelor. Demonstrarea unor experienţe mentale la animale a dus la necesitatea evaluării efectelor fluxului informaţional asupra animalelor în diferite circumstanţe, precum şi a consecinţelor informaţiei asupra bunăstării. Interesul general faţă de aceste aspecte s-a amplificat în ultimul timp datorită progreselor ocazionate de cercetările din domeniul medicinei umane privind concepte precum deprivarea informaţională, supraîncărcarea informaţională, stresul infromaţional, sindromul de agresiune informaţională. Aceste concepte au fost studiate atât pe subiecţi umani, cât şi experimental pe animale. Lucrarea de faţă reprezintă o analiză a cunoştinţelor actuale în domeniu, punând în evidenţă atât importanţa informaţiei ambientale cu impact asupra animalelor, precum şi valoarea informaţională a hranei, care determină valoarea nutritivă şi biologică a acesteia. Aceste aspecte au fost analizate luând în considerare progresele recente dintr-un domeniu ştiinţific nou, numit nutrigenomică. Lucrarea discută şi necesitatea de a integra cunoştinţele recente din domeniul patologiei informaţionale în sisteme prestabilite de evaluare a bunăstării. În cele din urmă, aceste concepte ar putea duce la o nouă clasificare a tipurilor de stres deja cunoscute. Studii riguroase privind patologia informaţională la animale ar fi de importanţă deosebită pentru dezvoltarea cercetării în domeniul bunăstării animalelor. Astfel de studii ar conduce la o mai bună înţelegere a reactivităţii animalelor şi ar servi ca bază experimentală pentru înţelegerea sindromului de deficit informaţional şi a sindromului de agresiune informaţională la oameni.
K. Imre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
S. Morariu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
I. Oprescu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela Hotea (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela Imre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. Ilie (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
A. Balint (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. Dărăbuş (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela Denisa Sorescu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
D. Indre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Narcisa Mederle (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Cercetările au fost realizate la o fermă din judeţul Maramureş, cu un efectiv de 1000 de capre. Obiectivul acestui studiu a fost acela de a stabili cauza mortalităţii crescute a tineretului caprin din această fermă. Au fost luaţi în studiu 105 iezi cu vârste cuprinse între 1 săptămână – 3 săptâmâni. Probele de materii fecale prelevate au fost examinate prin metoda de colorare cu soluţie Lügol (forma de trofozoit şi de chist), prin test rapid imunocromatografic Crypto-Giardia şi prin metoda Willis.
În urma examinării probelor prin metoda coproscopică cu soluţie Lügol, dar şi prin testul rapid imunocromatografic Crypto-Giardia, s-a constatat o pozitivitate de 42,85% la infestaţia cu Giardia spp. Prin metoda Willis, Eimeria spp. a prezentat o prevalenţă de 20%.
V. Secaşiu (Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România, Filiala Braşov)
REZUMAT
În perioada 1.01.2000 – 31.12.2010 a fost examinat un număr de 390 de probe prelevate de la mistreţi (317 probe) şi urşi (83 probe), de pe raza a 21 fonduri de vânătoare din judeţul Braşov.
Din totalul celor 317 porci mistreţi examinaţi, 11 au fost infestaţi cu parazitul Trichinella spiralis, reprezentând 3,47 % iar 6 mistreţi au fost infestaţi cu parazitul Sarcocystis miescheriana, reprezentând 1,89%.
Din totalul celor 83 de urşi examinaţi, 13 au fost infestaţi cu parazitul Trichinella spiralis, reprezentând 15,66% şi 3 urşi (3,61%) au fost infestaţi cu parazitul Sarcocystis miescheriana.
REZUMAT
Observaţiile s-au realizat pe un număr de 1312 vaci de lapte, din trei zone diferite ale judeţului Gorj, urmărind valorile: numărul mediu de însămânţări sau monte pentru o gestaţie(Ig), service periodului(SP), calving intervalului(CI) şi vârsta la prima fătare (VP), în intervalul 2008 - 2010. În toate cele trei zone efectivele de bovine sunt constituite din animale ce nu aparţin unei rase pure, ci sunt metişi ai raselor Bălţată românească, Brună de Austria şi Holstein.
Ponderea cea mai mare a vacilor de lapte care au avut indicii de reproducţie urmăriţi (Ig, SP, CI) cu valori apropiate de cele optime, s-a înregistrat în zona Crasna, zonă unde se practică păşunatul pastoral, vacile beneficiind de hrană suficientă cu raţii furajere bogate în proteine şi minerale, libertate de mişcare şi expunere la soare.
În celelalte două zone, respectiv Ţicleni şi Bîlteni, indicii de reproducţie urmăriţi au avut valori apropiate, mai modeste faţă de primul caz.
Nu s-a putut stabili dacă prezenţa exploatărilor de petrol, gaze naturale şi cărbune din zonă, influenţează reproducţia şi producţia la vacile de lapte.
Magda Goncearov (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
R. Popa (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
REZUMAT
Trasabilitatea reprezintă posibilitatea identificării şi urmăririi, pe parcur-sul tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie, a unui aliment, a hra-nei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente sau a unei substanţe care urmează a fi încorporată
într-un aliment sau în hrana pentru animale. Conceptul trasabilităţii alimentelor este unul dintre cele mai importan-te concepte europene. Aplicarea acestuia presupune ca în toate etapele lanţului alimentar, elementele să poată fi urmărite de la origine până la destinaţie. Punctul de plecare îl constituie acţiunea de identificare şi înregistrare a animale-lor. Prin aceasta, pot fi identificate toate etapele pe care le-a parcurs un aliment, pornind de la animalul din fermă până la produsul finit.
Sistemul trasabilităţii are un scop bine definit, prin care se asigură reconstituirea întregului proces de producţie, de la furajele administrate în hrana animalelor, materia primă, până la expunerea produsului finit în vederea comercializării, inclusiv la consumator. În acelaşi timp, trasabilitatea este percepută ca o acţiune ce permite parcurgerea fluxului unui produs alimentar "de la fermă la masa consumatorului".
Experienţa a demonstrat că efectuarea comerţului cu alimente şi cu hrană pentru animale poate fi pus în pericol în cazul în care este imposibil să se asigure trasabilitatea alimentelor şi a hranei pentru animale. De aceea, se impune stabilirea unui sistem cuprinzător în domeniul alimentar, astfel încât să se poată face retrageri orientate cu precizie şi cu un scop bine determinat, sau să se ofere informaţii consumatorilor sau oficialilor responsabili cu controlul, evitându-se astfel perturbări majore în eventualitatea apariţiei unor probleme în domeniul siguranţei alimentelor.
C. Hanzen (Facultatea de Medicină Veterinară Liege, Belgia)
C. Panaite (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Cristina Bulbaşa Panaite (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Maşina de muls este instalaţia cea mai importantă în ferma de vaci pentru lapte, întrucât aceasta înlocuieşte mulsul manual, reducând munca fermierilor. În timpul mulsului cu ajutorul maşinii de muls, laptele este eliminat datorită diferenţelor de presiune existente între manşon şi glanda mamară (2). În cazul în care presiunea ar fi constantă, sângele şi limfa s-ar acumula la nivelul mamelonului; din acest motiv, maşina de muls a fost elaborată astfel încât procesul de eliminare a laptelui este întrerupt de perioade ritmice, în urma închiderii şi deschiderii manşonului. Astfel, mamelonul este supus unui masaj, fapt care diminuează riscul apariţiei congestiilor la nivelul mamelonului (6, 7).
Scopul acestui studiu s-a bazat pe analizarea maşinii de muls în vederea corelării mulsului mecanic cu calitatea laptelui (raportată la numărul de celule somatice) şi cu sănătatea glandei mamare. Numeroşi autori au confirmat faptul că instalaţiile de muls pot avea un rol important în apariţia infecţiilor mamare, însă maşinile de muls au un efect redus asupra apariţiei mastitelor în cazul în care acestea sunt corect utilizate şi funcţionează în conformitate cu specificaţiile producătorului (1, 3, 4). Funcţionarea improprie a maşinii de muls reprezintă principala cauză pentru schimbarea aspectului mamelonului în urma mulsului: schimbări de culoare, apariţia unui inel de compresiune la nivelul mamelonului, edeme, deschiderea canalului mamelonar, leziuni sau hipercheratoză. Timpul de muls prelungit, precum şi viteza prea mare de muls, pot avea efecte negative asupra sănătăţii glandei mamare, facilitănd apariţia leziunilor mamelonare, ori a hipercheratozelor la nivelul vârfului mamelonar, pe la nivelul cărora pot pătrunde germeni patogeni (5).
B. Marinescu (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeş” Bucureşti)
Maria Dobre (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeş” Bucureşti)
Gina Manda (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeş” Bucureşti)
C. Ursaciuc (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeş” Bucureşti)
C. Tesio (Facultatea de Biologie, Universitatea Bucureşti)
Mihaela Surcel (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeş” Bucureşti)
REZUMAT
Datele recente arată o creştere a incidenţei cancerelor de piele non-melanocitare (NMSC) în ultimile decenii. Mai multe modalităţi de tratament sunt disponibile pentru NMSC dar, la pacienţii cu leziuni multiple sau în cazul tumorilor cu localizare critică, tratamentul chirurgical poate reprezenta o problemă gravă. În aceste cazuri imunoterapia poate reprezenta o opţiune de tratament. Interleukina 15 (IL-15) are potenţial de agent imunoterapeutic pentru tratamentul cancerului, deoarece are rol crucial în proliferarea şi activarea celulelor ucigaşe (NK) şi a limfocitelor T CD8+. În acest studiu Au fost investigate efectele antitumorale ale IL-15 şi combinaţiei IL-15 cu receptorul său α (IL-15Rα), într-un model NMSC la şoarece. În acest scop, şoarecii inoculaţi subcutanat cu celule tumorale au fost trataţi cu IL-15 şi tandemul IL-15/IL-15Rα. Tratamentul cu IL-15/IL-15Rα reduce volumul tumoral şi creşte numărul de celule NK comparativ cu grupul martor de şoareci. Rezultatele obţinute în acest studiu sugerează că tandemul IL-15/IL-15Rα este promiţător în tratamentul pacienţilor cu cancer.
REZUMAT
Într-un efectiv total de 1270 de vaci din rasa Holstein Friză, Brună şi Sură de stepă, care au fătat într-o perioadă de 5 ani consecutiv, la exemplarele cu cetoză s-au urmărit principalii parametri de reproducţie.
La vacile cu cetoză subclinică intervalul parturiţie-prima însămânţare a avut valoarea medie de 91,4±4,2 zile, intervalul mediu fătare-concepţie a fost de 115,2±4,7 zile, iar valoarea medie a calving-intervalului a fost de 401,8±3,9 zile.
La vacile cu cetoză clinică valoarea intervalului parturiţie-prima însămânţare a fost în medie de 99,8±4,6 zile, valoarea medie a intervalului fătare concepţie a fost de 124,6±7,4 zile, iar valoarea medie a calving-intervalului a fost de 411,0±7,4 zile.
Aceste valori mai mari ale principalilor parametri de reproducţie la vacile cu cetoză subclinică şi clinică, presupun existenţa în efectivul total de vaci şi a altor afecţiuni, în special tulburări ginecologice postpartum care afectează în mod direct valoarea acestor parametri.
Viorica Grecu (Clinica Medicală GRAL, Bucureşti)
Simona Boicu (S.C. Diamedix S.A. )
Mădălina Georgescu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
REZUMAT
Micotoxinele sunt agenţi contaminanţi ai furajelor destinate hrănirii animalelor şi în aceeaşi măsură, ai alimentelor destinate consumului uman. Populaţia este dublu expusă acestui risc, consumatorii intrând în contact cu micotoxinele nu numai prin consumul alimentelor de origine vegetală cât şi a celor de origine animală (lapte, ouă, carne şi subproduse ale acestora), provenite de la animale care au consumat furaje contaminate cu micotoxine. Ochratoxina A (OTA) este una dintre micotoxinele incriminate alături de alţi factori în etiologia nefropatiei umane şi a tumorilor organelor urinare. OTA este una dintre micotoxinele întâlnite nu numai în grăunţele de cereale dar şi în boabele de cafea şi băuturi precum berea şi vinul, produse consumate constant de populaţie. Fumonisina (FB) este o micotoxină întâlnită preponderent în porumb şi subproduse ale acestuia şi este asociată cu o varietate de efecte adverse, atât la animale cât şi la om. Cercetarea a urmărit stabilirea gradului de contaminare cu OTA şi FB a unor matrice biologice (ser şi urină). Analizele micotoxicologice au fost efectuate prin metoda ELISA. Rezultatele obţinute au relevat prezenţa ochratoxinei în 16 probe de ser din 31 de probe de ser prelucrate, având valori cuprinse între 51,88 ppt – 128,00 ppt şi în 11 probe de urină din 33 de probe analizate având valori cuprinse între 201,26 ppt – 643,70 ppt. Pentru determinarea fumonisinei au fost analizate 42 de probe (13 probe de ser şi 29 de probe de urină), rezultatele evidenţiind că din probele de urină analizate 7 au fost pozitive având valori cuprinse între 0,027-0,031 ppm în timp ce la toate cele 13 probe de ser analizate, valorile s-au situat în afara standar-delor de referinţă.
Rodica Moise (S.C. Pasteur Filiala Filipeşti S.R.L.)
Doina Daneş (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Doina Surugiu (S.C. Pasteur Filiala Filipeşti S.R.L.)
Carmen Moisoiu (S.C. Pasteur Filiala Filipeşti S.R.L.)
Mihaela Scripcariu (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar Bucureşti)
REZUMAT
Antisepticele şi dezifectantele sunt utilizate pe scară mare în spitale şi în alte unităţi de sănătate publică, pentru dezinfecţia suprafeţelor, având un rol esenţial în controlul infecţiilor intraspitaliceşti .
Efectul virulicid al produsului DEO-SEPT a fost demonstrat faţă de virusul vaccinia tulpina Elstree cultivat înainte de inactivare prin 10 subculturi succesive pe linie celulară GMK AH1 (celule renale de maimuţă verde), 3 subculturi pe linia HeLA şi 5 subculturi pe linia celulară VERO. Metoda de evaluare a eficacităţii a fost metoda suspensiei cantitative produsul de testat fiind utilizat în diluţii 0,5%, 1% şi 2%, metodă conformă cu ghidurile DVV (German Association of the Control of Virus Disease) şi RKI (Robert Koch Institute).
Timpul de contact a fost de 5, 15, 30 şi 60 de minute comparativ cu al unui produs martor ce conţine ca substanţă activă formaldehida.
Rezultatele obţinute au demonstrat o inactivare de 99,9% (reducere > 4,25 log10 a titrului viral iniţial) după 5 minute la concentraţia de 2%.
Mihaela Costea (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
REZUMAT
Furunculoza, boală cu caracter epizootic, evoluează la speciile de salmonide existente pe teritoriul României, încă din 1982.
Din 123 probe diagnosticate, peste 83 % au fost depistate la păstrăvul curcubeu, specie cunoscută ca fiind mai rezistentă la această boală, faţă de păstrăvul fântânel la care s-a înregistrat un procent de 15%. Restul de 2 % au fost reprezentate de infecţii cu Aeromonas salmonicida achromogenes care pro-duce furunculoza atipică. În toate cazurile, au fost diagnosticate fazele acută şi subacută ale bolii.
Boala a fost semnalată în perioadele de primăvară, vară şi toamnă la categorii de vârstă cuprinse între 4 luni şi 1an şi 6 luni, cele mai multe cazuri înregistrându-se în luna iulie.
Confirmarea bolii s-a realizat numai după izolarea şi identificarea tulpi-nilor de Aeromonas salmonicida cu subspeciile salmonicida şi achromogenes.
M. Tăulescu (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
B. Sevastre (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
P. Bolfă (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
La specia cabalină, melanomul este frecvent întâlnit la caii suri, după vârsta de 5 ani. În general, diagnosticul diferenţial dintre melanom şi melanoci-tom se face prin examen histopatologic, dar examenul citologic realizat înaintea exciziei chirurgicale este de asemenea în măsură să ofere date preţioase. Probele au fost colectate de la cai abatorizaţi, tumorile melanice luate în studiu fiind localizate la nivel cutanat, în porţiunea ventrală a cozii şi în regiunea perineală. Frotiurile efectuate au fost decolorate înainte de examinare. Exa-menul citologic a evidenţiat în celulele tumorale maligne nuclei cu un înalt grad de polimorfism, cu nucleoli variabili în mărime, formă şi număr, în timp ce în tumorile benigne aspectul celular şi nuclear a fost mult mai omogen. Prezenţa celulelor inflamatorii şi cantitatea de pigment melanic prezentă la nivelul ţesu-tului tumoral nu sunt corelate cu gradul de maligniate. În concluzie, examenul citologic reprezintă o modalitate eficientă de diagnositic în tumorile melanoci-tare de la cal, fiind identificate diferenţe semnificative între melanomul benign şi melanocitomul malign, în principal în ceea ce priveşte aspectele morfologice celulare.
V. Ardelean (Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara)
Simona Zarcula (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
C. Mircu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. Bonca (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
R. Urian (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Ca şi la alte specii şi la ovine există gene indezirabile al căror ecou este permanent negativ, atât din perspectiva confortului de viaţă al celor afectaţi cât şi din punct de vedere economic.
Urmărirea clinică la naştere şi pe parcursul primelor patru luni de viaţă a 2506 miei din rasa autohtonă Ţurcană, a surprins 7 aspecte malformative cu determinism autozomal recesiv şi o malformaţie cu determinism poligenic, ereditare, la 83 dintre produşi.
Unele anomalii, precum agnaţia şi artrogripoza, sunt incompatibile cu supraviţuirea celor afectaţi, iar celelalte impun măsuri şi costuri suplimentare cu asistenţa de specialitate.
D. Drugociu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Au fost investigate 33 de cazuri cu tumori mamare la căţea, înregistrate în perioada ianuarie 2008-decembrie 2010 în Clinica de Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie a Facultăţii de Medicină Veterinară din Iaşi. Dintre acestea, 42,43% au avut localizare unicentrică, iar 57,57% au afectat mai multe glande mamare, respectiv localizare multicentrică. In cazul tumorilor unicentrice, cel mai frecvent a fost afectată glanda mamară M5 (35,74%). Tumorile multicentrice au avut localizare abdominală (M3+M4) în 26,3% din cazuri, localizare pectorală în 10,52% din cazuri, în timp ce în localizarea mixtă, tumorile au fost localizate mai frecvent la nivelul glandelor M4+M5, M3+M4+M5 si M2+M3.
R. Moţiu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
A. Nica (S.C. ROMVAC Company S.A.)
C. Tudoran (S.C. ROMVAC Company S.A.)
F. Zăvoiu (S.C. Romvac Company S.A. )
L. Ognean (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. Nicolae (S.C. ROMVAC Company S.A.)
P. Ştiube (S.C. ROMVAC Company S.A. )
REZUMAT
În acest studiu s-a urmărit evaluarea variaţiei biologice a titrurilor de anticorpi la oi, cu ajutorul tehnicilor statistice şi reprezentărilor grafice ale datelor experimentale obţinute în urma vaccinării contra agalaxiei contagioase cu un produs imunologic nou . Se propune o formulă vaccinală nouă, prin folosi-rea unui adjuvant mixt (adjuvant mineral combinat cu un adjuvant organic). Diferenţele dintre valorile ante- şi cele postvaccinale sunt semnificative, iar nivelurile de anticorpi s-au menţinut ridicate timp de şapte luni.