Revista Română de Medicină Veterinară

In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date.  Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.

In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.

Cover 1 photo:Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:

Prof.Dr. A.I.Baba 1)
Prof. Dr. N. Constantin 2, 3)

Dr. VeronicaConstantinescu 3)
Prof. Dr. N. Dojană 2)

Prof.Dr. D.Drugociu 4)
Prof.Dr. AnetaPop 2)
Dr. I. Sandu 5)

Prof.Dr. C.Savu 2)
Prof. Dr. I. Ţogoe 2)

1) Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca

2) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti

3) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România

4) Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi

5) Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti

Elena Nicorici (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Dâmboviţa)
Maria Ionescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Monica Vanghele (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
I. Sandu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)

REZUMAT

În perioada 2001-2010 au fost examinate pentru infecţia cu Brucella ovis 3.920 probe provenite de la berbeci şi de la 7 ţapi sero-pozitivi pentru epididimită infecţioasă.
Au fost izolate şi identificate 2.549 tulpini de Brucella ovis ceea ce reprezintă o rată a detecţiei de 65,03% iar 1.371 probe au fost negative (34,97%).
La 1.756 probe (68,89%)) a fost decelată infecţie simplă cu Brucella ovis, la 793 (31,11%) probe infecţia a fost asociată şi cu diferite specii bacteriene, iar la 1.069 probe (41,94%) au fost izolate şi identificate alte specii bacteriene (Arcanobacterium pyogenes, Staphylococcus spp., Streptococcus spp., E. coli Pseudomonas aeruginosa) sau Candida spp.
Identificarea speciei B. ovis s-a bazat pe studiul unui număr de caracteristici fenotipice între care: morfotinctorialitatea inclusiv acidorezistenţa, aspectele culturale, aglutinabilitatea S-R, cerinţei de CO2, producţia de oxidază, catalază, indol şi H2S, activitatea ureazică şi hemolitică.
La 845 tulpini de Brucella ovis identitatea fost confirmată şi prin PCR pentru IS6501.
În cazul a 347 probe a fost verificată prin această tehnică şi posibilitatea detecţiei directe a genomului Brucella spp în eşantioanele de ţesuturi disponibile (epididim, testicul). Ampliconul specific genomului Brucella spp a fost identificat la 111 probe testate (31,99%) în timp ce examenul cultural a condus la izolarea şi identificare Brucella ovis în 139 probe (40,05%).
B.ovis a fost izolată şi din epididimul a 4 ţapi seropozitivi din efective mixte de ovine şi caprine astfel că poate fi avansată ipoteza unei prime semnalări a infecţiei naturale cu B. ovis la această specie.

C. Savu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Nicoleta Roxana Pascu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Gabriela Păduraru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

REZUMAT

Lucrarea se încadrează în tematica preocupărilor actuale în domeniul siguranţei alimentelor, aducând în prim plan analiza caractersticilor organoleptice şi a proprietatilor fizico-chimice a unor produse din carne, în cadrul termenului de valabilitate şi după expirarea acestuia.
Din punct de vedere al calităţii senzoriale a produselor, s-a urmărit evoluţia următorilor indicatori: aspectul exterior şi pe secţiune, consistenţa, culoarea, mirosul şi gustul. Din punct de vedere al parametrilor fizico-chimici, s-au analizat, după caz: umiditatea, conţinutul de substanţe proteice totale, conţinutul de substante grase, sarea şi colagenul.
Rezultatele au fost analizate prin prisma siguranţei produselor privind protecţia consumatorilor

Gabriela Negritu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Iuliana Codreanu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
N. Dojană (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

REZUMAT

Administrarea hormonului tiroidian T3 (sub forma preparatului Cytomel) la oaie a condus la îmbunătăţirea comportamentului matern la această specie, ca urmare a măririi duratei manifestărilor comportamentale specifice acestei perioade, în special a favorizării suptului prin creşterea producţiei de lapte. Acest experiment demonstrează rolul favorabil al hormonului tiroidian iodurat T3, în inducerea, menţinerea şi chiar îmbunătăţirea comportamentului matern la oaie, prin stimularea funcţiei secretorii a glandei mamare.
Pentru a studia efectul hormonului T3 asupra producţiei de lapte şi implicit asupra comportamentului matern la oaie, s-a determinat indirect comportamentul oilor din loturile experimentale, prin cântărirea individuală a mieilor la fătare, la 10 şi respectiv 21 de zile de la fătare precum şi la înţărcare (ziua 50), calculând apoi greutatea medie a lotului de miei, dar şi sporul mediu zilnic pentru cele patru perioade luate în studiu.
Greutatea medie/lot a mieilor din loturile experimentale, proveniţi din oi la care s-a administrat hormonul T3 în doză crescândă până la maxim 50 mcg şi respectiv 100 mcg, a fost mai mare (cu semnificaţie statistică) faţă de lotul martor, în toate perioadele studiate. Creşterea evidentă a sporului ponderal (care duce implicit la creşterea greutăţii medii/lot) la mieii proveniţi din oile tratate cu T3 (atât în doză de 50 cât şi în doză de 100 mcg), demonstrează creşterea indirectă a producţiei de lapte la oile tratate.

D. Drugociu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
V. D. Păduraru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
L. Runceanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
S. G. Ciornei (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

REZUMAT

Fermele de creştere a porcilor care au ca obiectiv selecţia, producerea şi comercializarea suinelor de reproducţie cu valoare genetică mare, procedează periodic la infuzie genetică prin inseminare artificială (I.A.). Pentru a contracara procesul de consangvinizare şi încrucişarea interrasială, aceaste ferme importă periodic material seminal din rase pure.
Prezentul studiu a avut ca obiectiv una dintre aceste ferme, în care s-a urmărit evaluarea calităţii materialului seminal prin determinarea mobilităţii spermatozoizilor în două etape succesive, calcularea indicelui de fecundabilitate pe baza procentului de scroafe reîntoarse după însămânţare şi în final, calcularea numărului mediu de purcei obţinuţi la o parturiţie. Din analiza valorilor tuturor mobilităţilor materialului seminal diluat, acestea au avut o medie de 65,9% în momentul T1, iar in momentul T2 o medie de 60,6%. În momentul repetării însămânţării s-au constatat valorile cele mai reduse ale mobilităţii (cu 5,3 procente mai mici faţă de însămânţarea primară). În urma însămânţărilor, fecunditatea totală a înregistrat valoarea de 82,3%, cu frecvenţă de 100% întâlnită la scrofiţe. Când temperatura în lada de transport a fost cu 9ºC mai mică decât în mod normal, valorile mobilităţii au înregistrat valorile cele mai mici (30 – 40%), iar fecunditatea scroafelor inseminate cu acest material seminal a înregistrat valorile cele mai scăzute. Prolificitatea medie obţinută, a fost de 12,7 purcei. Prolificitatea scroafelor a fost cu 0,91 purcei / parturiţie, mai mare decât cea a scrofiţelor (12,25 purcei).

Luminiţa Romaşcu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Maria Ionescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
I. Sandu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)

REZUMAT

Pentru diagnosticul infecţiei cu Brucella suis a fost examinat bacteriologic un număr de 377 probe prelevate de la porcine din 5 gospodării particulare şi 24 exploataţii profesionale. Alte 48 de probe au provenit de la animale sălbatice: 35 iepuri, 3 porci mistreţi, 9 chinchila şi 1 şacal. Studiul a fost efectuat în perioada 2001-2010.
Brucella suis biovarianta 2 a fost izolată şi identificată la 1 vier dintr-o gospodărie particulară şi din 14 probe provenite de la porcine dintr-o exploataţie profesională (testicule-7, avortoni-3, material seminal-3 şi învelitori placentare-1).
Alte 6 tulpini au fost izolate de la iepuri sălbatici şi 1 tulpină – de la un porc mistreţ, ceea ce subliniază faptul că aceste specii reprezintă un important izvor natural de infecţie.
Discriminarea biovariantei 2 de celelalte biovariante ale speciei patogene pentru porcine (1 şi 3) s-a realizat prin evidenţierea caracteristicilor fenotipice relevante: abilitatea de a hidroliza ureea cu deosebită promptitudine (identică la toate biovariantele), producţia de H2S (pozitivă numai la biovarianta 1), creşterea în prezenţa concentraţiilor de 1:50.000 şi 1:100.000 fucsină (pozitivă numai la biovarianta 3).
Tehnica AMOS multiplex PCR pentru IS711 şi secvenţele genomice specifice care flanchează acest element a asigurat o discriminare prin excludere a B. suis biovarianta 2 întrucât identifică numai B. suis biovarianta 1.
În schimb, prin PCR-RFLP – omp 31 profilul de restricţie obţinut în urma digestiei cu endonucleaza Ava2 a fost P2 care este specific Brucella suis biovarianta 2, în timp ce la celelalte biovariante ale speciei (1, 3, 4 şi 5) profilul de restricţie este P1.

M. Lazăr (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
V. Vulpe (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Mihaela Spătaru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
C. Spătaru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

REZUMAT

Bizamul este un mamifer rozător care trăieşte în mediu terestru şi acvatic. Veveriţa este, de asemenea, un mamifer rozător, adaptat însă la mediul terestru arboricol.
Studiul comparativ al sistemelor osteoligamentare la cele două specii are în vedere descrierea comparativă a oaselor, în corelaţie cu tipul mişcărilor produse de fiecare articulaţie, ca urmare a adaptărrii sistemului osteoligamentar la tipul de deplasare. Analizând aceste particularităţi morfologice, se observă amplitudinea mare în mişcare a membrului anterior în sens antero-posterior precum şi în abducţie, mişcări utilizate atât la înot cât şi în căţărare. Amplitudinea mişcării spetei în sens cranio-caudal este demonstrată de prezenţa unei spine scapulare mediale apărută ca urmare a tracţiunilor puternice exercitate de porţiunea centrală a muşchiului subscapular.
Analizând numeroasele caractere morfologice întâlnite la cele două specii, se observă că amplitudinea cranio-caudală şi de abducţie este mai mare la veveriţă (în timpul căţărării, a salturilor) comparativ cu bizamul (în timpul înotului). Această amplitudine este sugerată şi de întinderea suprafeţei articulare a capului humeral sau de mărimea capsulei articulare a articulaţiei umărului. Caracterele morfologice ale humerusului la cele două specii luate în studiu demonstrează că braţele forţelor produse de muşchii deltoid şi extensorii antebraţului sunt mult mai puternice la bizam comparativ cu veveriţa, aspect demonstrat de reducerea crestei deltoidiene care este abia vizibilă. Drept urmare, muşchiul deltoid la bizam acţionează cu o forţă deosebită asupra braţului, mai ales în timpul înotului. De asemenea, prin detaşarea sa de pe suprafaţa humerusului, asemănător unei lame, imprimă o forță sporită mușchiului care produce rotirea medio-laterală a autopodiului, mişcare necesară în timpul înotului. La veveriţă, creasta deltoidă abia vizibilă demonstrează că muşchiul deltoid nu este atât de solicitat în timpul căţărării. Creasta humerală înaltă şi torsionată este asemănătoare ca aspect la ambele specii, fiind urmarea tracţiunilor puternice exercitate de muşchii antebraţului. Caracteristic celor două specii de rozătoare este aspectul suprafeţei articulare a incizurii semilunare a olecranului care apare torsionată, aspect ce determină rotirea latero-medială a autopodiului în timpul flexiei cotului şi revenirea la poziţia inițială în timpul extensiei cotului. Această particularitate este mai evidentă la veveriţă, aspect manifestat prin accentuarea marginilor suprafeţelor articulare.

I. Şt. Groza (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Simona Ciupe (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Ilea Cristina (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Emoke Pall (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. Berce (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
H. Arian (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
A. R. Pop (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)

REZUMAT

Biologia celulelor stem a trezit, în ultimul timp, un interes major datorită proprietăţilor şi caracteristicilor deosebite pe care le posedă. Se speră că în viitor acestea vor juca un rol important în tratamentul a numeroase boli incurabile care necesită terapie transplantaţională.
Datorită capacităţii multiple de diferenţiere, caracteristicilor unice imunomodulatoare cât şi potenţialului de auto-reînnoire, celulele stem mezenchimale (MSCs) reprezintă agenţi promiţători ce pot fi utilizaţi în scop terapeutic.
Scopul prezentului studiu s-a axat pe izolarea de celule stem mezenchimale din măduva hematogenă, cultivarea in vitro, şi caracterizarea morfologică şi fenotipică a celulelor obţinute şi evaluarea capacităţii de multilinearitate prin diferenţierea culturii primare pe linie endotelială.

Simona Zaharia (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Argeş)

REZUMAT

Laptele şi produsele lactate reprezintă alimente cu o valoare nutriţională excepţională şi o sursă de substanţe bioactive cu multiple activităţi fiziologice benefice pentru organismul uman. De aceea, laptele nu trebuie să fie contaminat cu microorganisme dăunătoare sănătăţii.
Directivele Comunităţii Europene 92/46 şi 92/47 conţin reguli pentru procesarea igienică şi comercializarea laptelui materie primă, a laptelui tratat termic şi a produselor lactate. Monitorizarea numărului total de bacterii şi de celule somatice din lapte ar trebui să constituie componente ale programului HACCP pentru siguranţa alimentelor.
Selecţia laptelui după calitatea microbiologică este primul pas în fabricarea brânzeturilor. Cu ajutorul separatoarelor, clarificatoarelor de bacterii sau prin bactofugare pe baza diferenţei de densitate, cele mai multe microorganisme sunt eliminate, fără alte modificări ale proprietăţilor funcţionale ale produsului. Conform definiţiei din dicţionarul pentru ştiinţa şi tehnologia alimentelor, bactofugarea reprezintă procesul de centrifugare la viteză ridicată, utilizat pentru a îndepărta endosporii celor mai multe bacterii, drojdiile şi mucegaiurile din lapte.
În lucrare a fost determinată eficienţa procedeului de bactofugare pentru îmbunătăţirea calităţii laptelui destinat obţinerii brânzeturilor, prin determinarea numărului de celule somatice (NCS) şi unităţilor formatoare de colonii (UFC).

Anişoara Popescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. Vasiloiu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor jud. Vâlcea)
F. Bănăţeanu (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor)

REZUMAT

Pentru a pune în evidenţă factorii de risc nutriţional pentru funcţia hepatică au fost analizate probe de sânge prelevate de la vaci lactante din rasele Brună, Holstein Friză şi metis Holstein, de diverse vârste şi stări fiziologice, aparţinând unor gospodării ale populaţiei din judeţul Vâlcea.
Animalele luate în studiu au fost sănătoase clinic şi crescute mai ales pentru nevoile gospodăreşti. Acestea foloseau pentru păşunat, de cele mai multe ori, iarba de pe marginea drumurilor.
Pentru studiu s-a folosit: dozarea enzimelor gama-glutamil-transferaza (GGT), aspartat-amino-transferaza (ASAT) şi alanin-amino-transferaza (ALAT), ca markeri sanguini ai funcţiei hepatice. Creşterea marcantă a activităţii acestora a pus în evidenţă existenţa unor hepatopatii cu fenomene de colestază, care pot apărea, printre altele, şi în cazul intoxicaţiilor şi care atrag atenţia asupra riscurilor constituite de acest mod de nutriţie al bovinelor din această zonă.

Mara Georgescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
O. Savu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
C. Florin (Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti)

REZUMAT

Apărarea alimentelor reprezintă protecţia alimentelor împotriva compromiterii de orice natură, efectuată în mod intenţionat. Ca şi în cazul pericolelor de siguranţă alimentară care sunt asociate în mod neintenţionat cu alimentele, atacurile teroriste şi alte forme de contaminare intenţionată se pot produce în diferite etape ale lanţului alimentar, începând de la stadiul producţiei primare (cultivarea recoltelor sau creşterea animalelor), continuând cu distribuţia, procesarea, comercializarea, transportul şi depozitarea produselor, până la distribuirea acestora către consumator. De aceea, este crucială aplicarea sistemului de apărare alimentară de-a lungul tuturor etapelor lanţului alimentar, de la fermă la masa consumatorului, pentru a garanta că alimentele sunt sigure pentru consum şi pericolele care pot surveni intenţionat sau neintenţionat, sunt prevenite sau eliminate.
În acest scop, a fost analizată o unitate de producţie în domeniul alimentar, în care procedurile suplimentare recomandate şi aplicate între două audituri efectuate, au avut un efect benefic. Aceste măsuri au constat în: revizuirea planului de management al siguranţei alimentelor şi corelarea acestuia cu fluctuaţiile calităţii microbiologice a produselor finite obţinute.
După aplicarea măsurilor recomandate, s-a constatat că pentru toate probele analizate au fost îndeplinite criteriile de siguranţă prevăzute de legislaţia europeană în vigoare.

Cristiana Diaconescu (Facultatea de Zootehnie Bucureşti)
Cristina Dinu (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. “Spiru Haret” Bucureşti)
N. Dojană (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

REZUMAT

Cercetările au fost realizate pe un nucelu de cai din rasa Cal de Sport Românesc (CSR) aparţinând hergheliei Jegălia. Determinările au fost realizate după ce animalele au urmat un program de antrenament de şase luni, în cursul unui antrenament final în vederea participării la o competiţie. A fost stabilit un set de determinări clinice şi hematologice în scopul evaluării capacităţii de adaptare la efort intens şi de scurtă durată a cailor acestei rase.
Determinările au fost efectuate înainte de efort, iar imediat după efort a fost urmărită evoluţia aceloraşi parametri până la revenirea la valorile fiziologice caracteristice stării de repaus. Clinic, au fost determinate frecvenţa respiratorie şi pulsul, iar hematologic au fost determinate: numărul de globule roşii şi albe, hemoglobina, hematocritul, pCO2, pO2, sO2, concentraţia în lactat şi glucoză. Rezultatele obţinute încadrează rasa respectivă în categoria raselor de cai de sport, fiind comparabile cu ale altor rase din aceeaşi categorie. Se remarcă dinamica de revenire în circa 30 de minute la valorile de repaus ale pulsului şi respiraţiei. De asemenea, capacitatea de mobilizare a hematiilor de depozit, cu creşterea numărului acestora de la 7,4 la 8,1x106xmmc-1 şi a hematocritului de la 35 la 38%, iar a conţinutului în hemoglobină de la 11,2 la 11,86%. Valorile pO2, pCO2 şi ale sO2 au fost marcate de evoluţii caracteristice unei capacităţi de mobilizare corespunzătoare la efort fizic brusc şi intens. Concentraţia în lactat a crescut de la 1,80 la maximum 5,14 mmoli, iar a glucozei a scăzut de la 3,83 la 3,34 mmoli.

Angela Todoran (Laboratorul Sanitar Veterinar şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba)

REZUMAT

Lucrarea sintetizează rezultatele analizelor fizico-chimice efectuate pe probe de apă de suprafaţă (râuri) din judeţul Alba. Scopul propus a fost determinarea calităţii apei din aceste râuri, deoarece majoritatea animalelor din ferme şi din gospodăriile populaţiei folosesc aceste surse pentru consum.
Rezultatele analizelor efectuate reflectă calitatea apei din aceste râuri. Din analizele fizico-chimice efectuate într-o perioadă de 4 ani, conform legislaţiei în continuă schimbare, rezultă că apa din râurile luate în studiu este poluată, indiferent de zona din care provine, şi în consecinţă viaţa animalelor şi a oamenilor este expusă îmbolnăvirilor hidrice.

A. I. Baba (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Lucica Jurca (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba)

REZUMAT

Zona Zlatna s-a aflat, până în 14.02.2004, sub directa influenţă a emisiilor poluante de la S.C. Ampelum SA (4). Din datele privind monitorizarea mediului în zonă, în perioada 2005-2008 au fost remarcate frecvente depăşiri ale limitei maxime admise (LMA) pentru toate metalele grele determinate din sol: până la 13 ori la plumb, până la 1,2 ori la cadmiu şi de 6,7 ori la cupru, iar concentraţiile de metale grele acumulate în vegetaţia spontană au fost depăşite faţă de LMA, până la de 6 ori la plumb, până la 37 ori la cupru şi până la 25 ori la cadmiu, Datele bibliografice arată că procesul de acumulare a metalelor grele în sol devine în timp mai important (4,9). Solul, prin caracterul său staţionar, are un rol seminificativ de reţinere si acumulare a factorilor poluanţi (9). Plumbul , zincul, cadmiul din sol sunt absorbite uşor de plante, acumulându-se în rădăcini şi frunze, de unde sunt preluate de bovine (7,8). Leziunile microscopice identificate în ţesuturile şi organele bovinelor demonstrează gravitatea toxicităţii poluanţilor, mai ales că aceştia acţionează prin acumulare (5,6,10).
Studiul leziunilor microscopice s-a efectuat pe 8 bovine crescute în sistem gospodăresc în zona Zlatna. De la fiecare bovină au fost prelevate următoarele probe: ţesut muscular, cord, plămân, ficat, splină, rinichi, glandă mamară. Din ţesuturile prelevate de la fiecare animal au fost efectuate determinări cantitative de cadmiu, plumb şi cupru, prin spectofotometrie cu absorţie atomică (11) şi examene histologice (3) în vederea identificării leziunilor microscopice induse de acest tip de poluanţi. Depăşirile nivelurilor de cadmiu, plumb şi cupru în organe şi ţesuturi determină apariţia de leziuni şi disfuncţii (1,2,5).

Ioana Cristina Andronie (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. „Spiru Haret”, Bucureşti)
V. Andronie (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. „Spiru Haret”, Bucureşti)
A. T. Bogdan (Academia Română, INCE “Costin Chiriţescu”)
H. Grosu (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie Şi Nutriţie Animală Baloteşti)
Monica Pârvu (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ.“Spiru Haret” Bucureşti)

REZUMAT

S-a urmărit influenţa majorării densităţii nutritive asupra parametrilor productivi şi compoziţiei chimice a cărnii la porci Mangaliţa supuşi îngrăşării şi expuşi la temperaturi ridicate alternative (cu maxima de 30-36°C ziua şi 20-22°C noaptea). Porcii au fost întreţinuţi în sistem alternativ. Perioada experimentală a fost de 27 de zile. La lotul 1 raţia zilnică a fost la nivelul normelor, asigurând 13% proteină brută PB şi 3100 kcal/kg energie metabolizabilă. La lotul 2, densitatea nutritivă a fost majorată cu 15% faţă de normă. Sporul mediu zilnic a fost de 327 g la L1 şi de 423 g la L2 (p 0,05). Ingesta de nutreţ combinat a fost de 4,267 kg la lotul 1 şi de 4,096 kg la lotul 2, înregistrându-se egalitate între medii. Compoziţia chimică a cărnii a fost influenţată semnificativ de majorarea densităţii nutritive, conţinutul în proteină şi grăsime la lotul L2 fiind mai mare cu 12,3% şi respectiv 21.8% comparativ cu L1(p 0,01). Administrarea raţiei având densitatea nutritivă majorată cu 15% a determinat atenuarea efectelor negative ale stresului termic prin temperaturi ridicate alternative (30-36°C ziua/20-22°C noaptea).

Imre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
S. Morariu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
I. Oprescu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Denisa Sorescu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela Hotea (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Mirela Imre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Alina Ilie (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
M. S. Ilie (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. Dărăbuş (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
D. Morar (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)

REZUMAT

Întrucât în literatura de specialitate implicaţiile la distanţă ale infecţiilor cu eimerii sunt sărac prezentate, s-a avut în vedere determinarea unor parametri biochimici şi hematologici în condiţiile infestaţiei experimentale cu eimerii la pui broiler.

Pentru profilul hematologic au fost determinaţi următorii parametri: număr de eritrocite (E), volum eritrocitar mediu (VEM), hematocrit (Ht), hemoglobină eritrocitară medie (HEM), concentraţie în hemoglobină eritrocitară medie (CHEM), hemoglobină (Hb) şi număr de leucocite (L).

La păsări, spre deosebire de mamiferele domestice, efectuarea profilului metabolic a fost mai puţin utilizat în practică, din următoarele motive: cost ridicat al examenelor hematologice şi biochimice sanguine, dificultăţi de interpretare datorate datelor reduse care să permită compararea valorilor normale în funcţie de specie, vârstă, tip de producţie, influenţă a regimului alimentar etc.

În infecţia experimentală cu eimerii la puii de găină, în condiţiile terapiei cu anticoccidice şi probiotice sau fără terapie, se produc unele modificări ale parametrilor hematologici şi biochimici sanguini.

Investigarea profilului hematologic la puii broiler hibrid Cobb supuşi infestaţiei cu eimerii a relevat valori reduse ale hematocritului, hemoglobinei, hemoglobinei medii şi concentraţiei în hemoglobina medie. Numărul de eritrocite la puii infestaţi cu eimerii a fost de cele mai multe ori crescut, fapt observat şi la valorile volumului eritrocitar mediu. Evoluţia numărului de leucocite a fost neuniformă pe parcursul experimentului, însă s-a observat o similaritate a valorilor la opt şi 14 zile post infestaţie. Modificări leucocitare, în sensul unei creşteri a numărului acestora pe toată durata experimentului a fost observată la lotul tratat cu probiotic.

Ana Cişmileanu (S.N. “Institutul Pasteur” S.A. Bucureşti)
Daniela Lorin (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)

REZUMAT

Toţi producătorii de furaje precum şi crescătorii de animale trebuie să fie responsabili pentru calitatea furajelor, implicit pentru hrana omului, aşa cum prevăd regulamentele europene. Testarea micotoxinelor constituie un aspect al acestor prevederi, iar metodele prin care se realizează aceste teste trebuie să întrunească cerinţele standardului ISO 17025 pentru lucrările de laborator. In lucrarea de faţă este prezentat un exemplu de validare a dozării deoxinivalenolului (DON) prin ELISA, folosind un kit comercial. Parametrii de validare au fost: repetabilitatea, reproductibilitatea, acurateţea, limita de detecţie, limita de cuantificare, iar valorile acestora s-au încadrat în condiţiile stabilite pentru validarea metodelor analitice sau a metodelor pentru micotoxine. Dozarea prin ELISA se dovedeşte a fi o metodă sensibilă şi reproductibilă, indicată pentru aplicarea în determinări ale DON la niveluri permise de legislaţia pentru furaje.

Geta Pavel (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
M. Musteaţă (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Mihaela Armaşu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Carmen Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Simona Mihalachi (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

REZUMAT

Au fost investigaţi clinic 66 câini suspecţi de mielită şi/sau meningomielită, dintre care 62 cu maladia Carre. S-au investigat citologic 25 de probe de lichid cefalorahidian şi biochimic – 10 probe. Examenul histologic al măduvei spinării s-a realizat la 7 pacienţi. În cazul mielitelor şi meningoencefalomielitelor infecţioase, proteinorahia cunoaşte valori net superioare limitei maxime fiziologice de 25-40 mg/dl, ajungând până la valori extreme de peste 1 g/dl. Pleiocitoza lichidului cefalorahidian a fost întâlnită la 7 câini din 10.

La examenul citologic s-au observat placarde celulare caracterizate prin anizocitoză, anizocarioză, nuclei de forme variabile centrali sau excentrici, tineri (cu nucleoli) sau maturi (cu cromatina condensată), citoplasmă cu grad variabil de bazofilie, uneori cu prelungiri citoplasmatice sau cu picături citoplasmatice libere. Populaţia celulară a fost reprezentată de limfocite, plasmocite, monocite, macrofage şi rare neutrofile. Se semnalează la 2 pacienţi pozitivi pentru testul rapid de detecţie a antigenului viral Carre prezenţa în interiorul citoplasmei celulelor monocitoide din LCR a unor incluzii oxifile, perfect delimitate de masa citoplasmatică de un halou, caracteristice bolii.

Histologic, în substanţa albă de la nivelul măduvei rahidiene şi a bulbului rahidian se observă balonizarea fibrelor mielinice, demilinizarea, degenerarea şi dispariţia terminaţiunilor nervoase şi prezenţa de astrocite fibroase în număr mare. Neuronii din măduva rahidiană, din coarnele ventrale sunt reduşi în volum, în număr mic, frecvent cu nuclei picnotici.

D. Drugociu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
F. Nechifor (Facultatea de Medicina Veterinara Iasi)
Cristina Mălăncuş Tofan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)

REZUMAT

Este cunoscut faptul că în cadrul reproducţiei la vaci, perioada puerperală reprezintă o etapă critică deoarece în acest interval îşi pot avea originea majoritatea tulburărilor care determină ulterior infertilitatea temporară sau definitivă (1,3,5,7). În acest studiu sunt prezentate valorile obţinute post partum la vaci pentru lapte, privind involuţia uterului şi a cervixului şi scurgerile loşiale. Se poate observa revenirea uterului la forma şi volumul iniţial, începând cu ziua a 14-a, într-un procentaj mic de 5% (la primipare) şi atingând o valoare maximă în ziua a 21-a post-partum, respectiv la 70% din efectiv. Involuţia cervixului se manifestă concomitent cu revenirea uterului la forma şi volumul anterioare parturiţiei. Pe parcursul celor 35 de zile luate în studiu s-au monitorizat scurgerile loşiale la întreg efectivul de vaci. Scurgerile loşiale abundente au fost evidente în prima perioada post-partum (1-14 zile). Involuţia uterină la vaci după parturiţie este un proces caracterizat printr-un ansamblu de modificări anatomice, bacteriologice şi biochimice ale uterului şi conţinutului său, prin care aparatul genital revine treptat la forma, poziţia şi dimensiunile avute înainte de gestaţie (2,4,6,8). Cercetările au urmărit involuţia uterină post-partum pe un efectiv de 20 de vaci din rasa Balţată cu negru romanească din zona din Nord – Est a României. În urma examenelor ginecologice efectuate s-au obţinut date privind modificările care se produc la nivelul cervixului şi uterului. La examenul efectuat în primele zile post-partum (3-4 zile) nu s-au observat modificări evidente, urmând ca în următoarele zile să se remarce diferenţe privind involuţia şi tonicitatea uterului la animalele din lotul observat.

Gabriela Dumitrescu (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)
V. Ordeanu (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)
C. Lupescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
M. Necşulescu (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)
Diana Popescu (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)
A. Vladimirescu (INCD “Cantacuzino” Bucureşti)
Lucia Ionescu (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)
Simona Bicheru (Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, Bucureşti)

REZUMAT

Tehnica PCR (Polimerase Chain Reaction) şi spectrometria de masă cu tehnologia MALDI TOF (Matrix Assisted Laser Desorbtion Ionization – Time of Flight), deschid porţi largi pentru abordarea unor teme de cercetare şi studiu de înaltă performanţă.
Tulpinile de Bacillus anthracis 1190R şi Bacillus anthracis 34 Sterne au fost însămanţate pe mediu de cultură solid (agar nutritiv), folosind tehnici bacteriologice clasice pentru obţinerea de colonii izolate. Coloniile bacteriene obţinute au fost prelucrate pentru extractia ADN-ului bacterian, respectiv a proteinelor ribozomale 16 S şi analizate prin PCR şi spectrometrie de masă cu echipamentul Microflex LT 20. ADN-ul bacterian obţinut în urma extracţiei a fost amplificat prin PCR, utilizând primerii PA-5 şi PA-8 specifici plasmidei pXO1 de Bacillus anthracis, ce amplifică un fragment de 596 perechi baze, aparţinând genei PA63/83 ce codifică pentru toxină (lethal toxin – LT). După amplificare probele au fost analizate în gel de agaroză, vizualizate pe transiluminator. În urma vizualizării în gel au fost observate benzi cu o lungime de 596 perechi baze la ambele tulpini analizate, corespunzatoare ampliconului aşteptat. Pentru determinarea gradului de identitate şi/sau similaritate între secvenţele analizate ale celor două tulpini de Bacillus anthracis, cercetările vor continua cu purificarea ampliconilor, efectuarea reacţiilor de secvenţiere şi citire cu echipamentul ABI PRISM 310 Genetic Analyser, urmată de compararea cu secvenţele din banca de date GenBank. Analiza spectrelor proteice ale fragmentelor polipeptidice 16S din ribozomi a relevat un domeniu de masă cuprins între 800 şi 12000 Da, cu vârfuri (peaks) cuprinse în domeniul 1295-9645Da. Au fost identificate greutăţile moleculare caracteristice de tulpină (semnătura proteică) cu valorea de masă pentru Bacillus anthracis 34F de 9643,48 Da şi 9645,10 Da pentru Bacillus anthracis 1190R. Scorul mediu luat în calcul a fost de ≥ de 75, un scor reprezentativ care dă certitudinea unei identificări corecte. Comparând rezultatele testelor de identificare a tulpinilor luate în studiu prin spectrometrie de masă MALDI TOF, putem desprinde concluzia că cele două tulpini de Bacillus anthracis sunt asemănătoare din punct de vedere al structurii proteinelor ribozomale 16S, acest lucru demonstrând un înalt grad de înrudire.

V. Serafim (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Alina Popescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
Mihaela Costea (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)

REZUMAT

Determinarea unor parametri hematologici la crap, precum numărul de eritrocite (mil/mm3), hemoglobina (g/dl), hematocritul (%) şi a indicilor eritrocitari: volum eritrocitar mediu (VEM fl), hemoglobină eritrocitară medie (HEM pg) şi concentraţia în hemoglobină eritrocitară medie (CHEM g/dl), s-a efectuat pe 92 exemplare de crap, crescute în policultură cu alte specii de ciprinide şi Polyodontidae pe parcursul a patru perioade de examinare. Au fost luate în considerare: tehnologia de creştere, temperatura apei, vârsta, sexul, anotimpul şi starea clinică.
Rezultatele demonstrează că valoarea parametrilor sanguini la exemplarele de crap investigate în lunile de vară au fost diferite faţă de cele din lunile de toamnă şi primăvară, iar factorii de stres (manipulare, transport) şi temperatura apei pot induce variaţii hematologice privind valoarea hematocritului (19 – 28.5 %). Între cele două sexe există diferenţe date de creşterea numărului de eritrocite şi a hemoglobinei la masculi, pe când la femelele de 3 veri, s-a constatat o creştere a hematocritului (33%) comparativ cu masculii de aceeaşi vârstă (31%).
Indicii hematologici sunt importanţi în evaluarea statusului de sănătate al unui efectiv piscicol, dar şi în diagnosticarea unor boli la peşti.