
Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:
Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:
Prof.Dr. N.Constantin 1,3)
Dr. Veronica Constantinescu 1)
Prof.Dr. D.Drugociu 2)
Prof. Dr. Manuella Militaru 3)
Prof.Dr. A.Muste 4)
Dr. V.Secaşiu 1)
Prof. Dr. Gh. Solcan 2)
Prof. Dr. l. Ţogoe 3)
1) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România
2) Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi
3) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
4) Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca
C. Tronciu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Cercetările s-au desfasurat în perioada 2008 2010 (martie) asupra unui efectiv de 540 oi proprietate particulara din zona Hanesti-Vlasinesti, Botosani, cu scopul de a studia evolutia clinica a infestatiei cu ectoparaziti în sezonul de iarna. Efectivul a fost investigat clinic, paraclinic si parazitologic. Probele prelevate au fost reprezentate de cruste, fire de lâna si exemplare de ectoparaziti, care s-au conservat în flacoane cu alcool 70°. Identificarea speciilor de paraziti si încadrarea taxonomica s-au realizat pe baza studiului microscopic al caracterelor morfologice, comparativ cu literatura de specialitate. Examinarea si microfotografierea s-au efectuat la lupa stereospcopica si microscopul Motic oc. 10 x ob. lupa, 10, 20. Rezultatele clinice au relevat ca în lunile ianuarie – februarie 2010, în efectivul de oi au evoluat infestatia cu capuse si dermatita scabioasa, atât în infestatie unica cât si în infestatie asociata, concomitenta. Oile parazitate cu capuse au prezentat sindrom de anemie sever, stare de slabire progresiva, leziuni de dermatita, prurit, grataj si zone de calvitie. Capusele au preferat zonele cu piele fina din regiunea abdominala, axilara, sternala, mamara, perineala, la baza cozii, pe gât si torace dar si în zona dorsala, lombara, în final, fixându-se pe tot corpul. Oile cu râie au prezentat initial prurit, leziuni superficiale, circumscrise cu mici noduli, vezicule si cruste superficiale, albicioase. Agresiunea radiara a acarienilor si gratajul accentuat au determinat extinderea si agravarea leziunilor care, în unele cazuri, au cuprins toata suprafata corporala, determinând pierderea completa a lânii si disfunctii cutanate grave. Oile parazitate cu capuse si cu râie în acelasi timp, au asociat sindrumul de anemie sever, slabirea pâna la casexie, cu leziuni de dermatita grava în care crustele au devenit groase, aderente, brazdate de crevase sângerânde si complicatii bacteriene. Evolutia asociata a ectoparazitozelor concomitent cu evolutia unor endoparazitoze, pe fondul starii de gestatie si diminuarii calitative si cantitative a stocuruilor de hrana, au condus la avort si înregistrarea cazurilor de mortalitate în efectivul studiat. Paraclinic, au fost identificate capuse din fam. Ixodidae, genurile Dermacentor si Ixodes, speciile Dermacentor marginatus si Ixodes ricinus, în asociere cu acarieni din specia Psoroptes ovis, agentul etiologic al râiei generalizate la ovine.
Prin aceasta lucrare, se semnaleaza pentru prima data în tara infestatia masiva cu capuse Ixodidae la oi în lunile ianuarie-februarie, în zona de nord-est a României.
R. Mălăncuş (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
L. Runceanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Cercetările au fost efectuate într-o ferma din nord- estul României, având un efectiv de 200 de vaci din rasa Holstein Friese, unde a fost analizat un lot (lot E) suplimentat cu propilenglicol (PG) si un lot (lot M) furajat doar cu ratia de baza. S-a înregistrat aportul de substanta uscata, compusii energetici si plastici din hrana, BCS (Body Condition Score – scorul conditiei corporale), procentele grasimii si proteinei din lapte si profilul biochimic din ser. Aceste elemente indica faptul ca toate vacile au fost în faza negativa a bilantului energetic, cel putin în primele 6 saptamâni de lactatie. Cu cât procentul de grasime din lapte, în perioada postpartum, a fost mai mare, cu atât valoarea negativa a bilantului energetic a fost mai accentuata. Aceasta afirmatie a fost confirmata si de evolutia glicemiei si colesterolemiei serice, care au înregistrat valorile cele mai mari la vacile suplimentate cu PG. Cei doi parametri biochimici înregistreaza o curba ascendenta odata cu îndepartarea de ziua fatarii, cu tendinta de diferentiere semnificativa fata de lotul M pâna la 70 de zile postpartum. Totodata, iesirea din faza negativa a bilantului energetic pentru vacile suplimentate cu PG este explicata si de dinamica descendenta de evolutie a proteinelor serice totale în intervalul 50-70 de zile postpartum. Aceeasi tendinta a fost înregistrata si în cazul dinamicii de evolutie a ureei serice. În ceea ce priveste evolutia enzimelor hepatice, s-au observat cantitati mai mari, decelabile în ser, la femelele suplimentate cu PG comparativ cu lotul M. În comparatie cu acestea, amilaza serica a prezentat o evolutie invers proportionala cu cea a enzimelor hepatice, aceasta crescând de la valori sub limita minima admisa pâna la valori acceptate ca fiind încadrate în limite fiziologice. Prin rezultatele obtinute în urma analizei acestor 2 loturi de vaci pentru lapte, s-a demonstrat ca exista diferente între procentul grasime-proteina în lapte la vacile suplimentate cu PG, în comparatie cu lotul martor, în perioada 10-50 de zile postpartum. Totodata, s-a demonstrat o influenta a administrarii PG-ului asupra numarului de zile pâna la manifestarea primului estru, dar si asupra service periodului. Nu a fost observata o influenta directa a administrarii acestui supliment asupra productiei de lapte.
I. Oprescu (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
Ionela Hotea (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
A. Balint (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
G. Dărăbuş (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
D. Indre (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
În vederea stabilirii prevalentei infectiei cu Toxoplasma gondii la porci în judetul Caras-Severin, au fost luate în studiu 19 Circumscriptii Sanitare Veterinare. De pe raza fiecarei circumscriptii au fost luati în studiu câte 50 de indivizi.
Cele 950 de probele serologice au fost prelucrate prin tehnica imunoenzimatica ( ELISA) pentru identificarea anticorpilor Ig G anti-Toxoplasma. Prevalenta medie a infectiei cu Toxoplasma gondii la suine a fost de 23,79%, cu variatii cuprinse între 0 si 82%.
Aceste rezultate indica gradul crescut de raspândire a toxoplasmozei la porcii din judetul Caras-Severin.
F. Sârbu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
D. V. Enache (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
I. Zamfiroiu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
D. Şerban (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
Manuela Gherghel (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
V. Necula (DSVSA Braşov, Universitatea Transilvania, Braşov)
Monica Potroviţă (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov)
G. Puchianu (DSVSA Braşov, Universitatea Transilvania, Braşov)
REZUMAT
În vederea stabilirii gradului de contaminare al alimentelor cu germeni din genul Listeria, în perioada 2009 – 2010 în cadrul LSVSA Brasov s-au examinat 969 probe provenite din unitati de procesare, depozitare, comercializare si produse traditionale: 52 probe lapte crud; 177 produse lactate din lapte netratat termic; 156 probe carne tocata; 30 probe carne preparata destinata a fi consumata cruda; 307 probe produse din carne prospete; 85 probe produse din carne afumate; 51 probe de peste refrigerat întreg si eviscerat si 31 probe produse pescaresti.
Identificarea Listeriei monocytogenes a necesitat parcurgerea a patru faze succesive de lucru. Izolarea L. monocytogenes din produsele alimentare a fost destul de dificila din cauza microorganismelor competitive (florei de asociatie) prezente în numar mare.
Incidenta Listeriei innocua a fost mai mare (6,8%) decât a Listeriei monocytogenes (2,4%). Listeria ivanovii a prezentat o incidenta de 2,1%, fiind detectata în cele mai putine cazuri. Cu exceptia pestelui refrigerat întreg si eviscerat, Listeria innocua a fost detectata în aceleasi produse în care a fost detectata si Listeria monocytogenes. Spre deosebire de Listeria innocua, Listeria ivanoviii a fost prezenta în alte produse decât Listeria monocytogenes, carnea tocata fiind singura în care ambele tipuri au fost prezente; Listeria innocua si Listeria ivanovii nu au fost niciodata detectate în acelasi tip de produs alimentar.
L. Runceanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Infecţiile bacteriene de la nivelul diferitelor segmente ale aparatului genital la vaci constituie una din cele mai frecvente afectiuni întâlnite în practica veterinara.Vaginul, vestibulul vaginal si cervixul (partea sa anterioara), prezinta în mod normal o microflora specifica.
Genul bacterian izolat cu frecventa cea mai mare de la nivelul cervixului, a fost Staphylococcus spp. cu 92,9%, urmat de Streptococcus spp.,cu 85,7%, si de Escherichia spp., si Lactobacillus spp cu 71,4 %, Arcanobacterium spp., si Bacillus spp., cu 57,1 %.
Genul Proteus spp., a fost izolat în 50% din cazuri, iar cu o frecventa ceva mai mica au fost identificati si Fusobacterium spp., Bacteroides spp., si Pseudomonas spp. Cu o frecventa de 57,1% a fost izolat un agent levuriform, reprezentat de genul Candida spp..
Genurile bacteriene izolate de la nivelul salpinxului, au fost Staphylococcus spp. si Streptococcus spp., reprezentând 45,5 % din totalul probelor examinate.
Elisabeta Mesteşanu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare )
REZUMAT
Studiile întreprinse pe parcursul a 4 ani, pe un numar de 1464 bovine de vârste si rase diferite, din raza Circumscriptiei Sanitare Veterinare Santau, jud. Satu-Mare, au avut ca obiectiv examinarea si stabilirea cu certitudine a diagnosticului de reticulita traumatica, prin metode paraclinice precedate de metode clinice cunoscute. Animalele suspecte de reticulita traumatica au fost supuse unui examen clinic complex. S-a efectuat o examinare atenta a starii generale a animalelor, precum si examinarea clinica a retelei.
Examenul paraclinic a constat în metodele clasice, dar si în unele metode introduse recent. S-a urmarit efectuarea profilului biochimic al sângelui – hemograma si leucograma si analiza lichidului rumenal din punct de vedere al pH-ului, al numarului si viabilitatii infuzorilor continuti de acesta, precum si al concentratiei în acizi grasi volatili.
L. Bogdan (Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca)
M. Cenariu (Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca)
Sorana Matei (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. Morar (Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca)
Anamaria Petrean (Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca)
Laura Parlapan (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
M. Borzan (Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca)
REZUMAT
Scopul prezentei lucrari a constat în elaborarea unei metodologii de recoltare, evaluare si crioconservare a materialului seminal provenit de la mufloni tinuti în captivitate. De asemenea s-a urmarit si implementarea biotehnologiei inseminarii artificiale la oaie cu material seminal de muflon, determinarea gradului de fecunditate in vivo si urmarirea gestatiilor astfel obtinute. Cercetarile au fost efectuate în perioada octombrie 2010- ianuarie 2011 în cadrul laboratorului de Andrologie al disciplinei de Reproductie, Obstetrica si Ginecologie Veterinara din Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-Napoca, în colaborare cu Gradina Zoologica Turda. Lotul de studiu a fost reprezentat de un numar de 3 mufloni, din proprietatea Gradinii Zoologice Turda la care s-a efectuat un examen clinic general si al aparatului genital, urmat de recoltarea materialului seminal cu ajutorul electroejaculatorului. Ulterior, s-a efectuat examenul macroscopic si microscopic al spermei si s-a realizat crioconservarea materialului seminal prin diluare si refrigerare, respectiv congelare. Decongelarea materialului seminal s-a realizat într-o baie marina la 35°C. Examinarea materialului seminal decongelat a constat în plasarea unei picaturi de material seminal decongelat pe o lama încalzita, urmarindu-se mobilitatea spermatozoizilor. Dupa 14 zile de mentinere a materialului seminal la 4°C s-a constatat o viabilitate de 60% cu mobilitate de 55%. Dupa decongelarea materialului seminal s-a înregistrat viabilitate cuprinsa între 7 – 24% si o mobilitate cuprinsa între 5 – 20%, ceea ce sugereaza ca metoda nu este propice pentru aplicare în practica, necesitând perfectionarea etapelor premergatoare. Procentul de fecunditate al materialului seminal refrigerat de muflon utilizat pentru inseminare artificiala la oaie a fost de 50%.
REZUMAT
Au fost testate 413 tulpini de Clostridium perfringens provenite de la cerb, lopatar, caprior, capra neagra si zimbru, cu diferte stari patologice si animale sanatoase din judetele Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Prahova, Buzau, Sibiu, Alba, Hunedoara si Arges, în perioada 1965 – 2005.
Toxigenitatea tulpinilor s-a determinat pe soareci albi, iar tipizarea prin testul de seroneutralizare pe cobai (testul cutanat). La un numar mai redus de tulpini, suplimentar pentru comparatie, s-au folosit si testele: seroneutralizarea pe soarece (i.v.), hialuronidazei (in vitro) si miolizei (i.m.) pe cobai si porumbel.
Din totalul de 432 tulpini, 39, 58% au fost netoxigene (netipabile), iar 60,41% tulpini toxigene (tipabile) din care 93,48% tip A provenite de la toate speciile si 6,51% de tip B, de la cerb, caprior si capra neagra, cu enterotoxiemie, helmintoze si animale sanatoase.
Valori maxime ale toxigenitatii s-au obtinut la tulpinile de tip A (120 DLM/ml) si B (1200 DLM/ml) provenite de la animalele cu enterotoxiemie cu tipul respectiv.
S-a identificat starea de „purtator sanatos” de germeni cu tipul B, la caprior si capra neagră.
Elena Luiza Bădic (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. “Spiru Haret” Bucureşti)
A. Sallay (Facultatea de Medicina Veterinara a Univ. “Spiru Haret”, Bucuresti)
B. Băcescu (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. “Spiru Haret” Bucureşti)
REZUMAT
Cercetările s-au efectuat în Clinica Facultatii de Medicina Veterinara “Spiru Haret” pe parcursul anului 2010 si au avut ca obiectiv izolarea si identificarea speciilor bacteriene si micotice implicate în etiopatogeneza unor entitati morbide diagnosticate la animalele de companie prezentate pentru consultatii. Determinarile s-au efectuat pe un numar de 40 de animale de companie – câini, pisici, pasari (porumbei), rozatoare.
Animalele investigate au prezentat : conjunctivite, otite, faringite, dermatite, tulburari urinare, tulburari gastro-intestinale etc.
Prin examenele bacteriologice si micologice au fost izolate si identificate 10 specii bacteriene si respectiv, 5 specii micotice.
Dupa efectuarea antibiogramelor, rezultatele au aratat ca cele mai eficiente substante antiinfectioase fata de tulpinile bacteriene identificate au fost : ciprofloxacin – 80%, enrofloxacin – 70 %, cefoperazona – 70 %.
A. I. Baba (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Neuropatologia a fost abordata la animale atât în scop experimental, pentru a servi ca model de interpretare a observatiilor fiziologice sau de neuropatologie umana, cât si în scopul cunoasterii substratului morfopatologic al manifestarilor nervoase din bolile spontane ale animalelor.
Prezenta lucrare abordeaza studiul histopatologic al sistemului nervos central la ovine, urmarind stabilirea incidentei diferitelor tipuri de modificari histopatologice în sistemul nervos central la ovine, ierarhizarea comparativa, repartitia si frecventa leziunilor în diferitele segmente de tesut nervos examinate. În Laboratorul Sanitar Veterinar si pentru Siguranta Alimentelor Cluj, compartimentul specializat pentru diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile (ESP), în perioada 2004-2010 au fost supuse studiului histopatologic 541 probe de creier provenite de la ovine. Probele de creier obtinute prin decalotare, au fost investigate macroscopic si s-au prelevat fragmente de bulb rahidian, punte, mezencefal, cortex cerebral, cerebel, maduva rahidiana cervicala. Fragmentele de tesut nervos recoltate au fost prelucrate prin tehnica la parafina si au fost colorate HE. Leziunile microscopice ale sistemului nervos central au fost evidentiate în fragmentele de tesut nervos provenite de la: cadavre (330 cazuri), ovine sacrificate de urgenta (208 cazuri), ovine sacrificate pentru consum (3 cazuri). Modificari histopatologice s-au întalnit si la ovinele care la examenul clinic nu au manifestat simptome care sa sugereze leziuni la nivelul sistemului nervos central. Leziunile de tip vascular (edem neinflamator, congestii, hemoragii) au fost întalnite cu predilectie în tuberculii cvadrigemeni (40,25%), bulbul rahidian (22,00%), cerebel (19,48%), cortexul cerebral (12,98%); într-o masura mai mica au fost întalnite în maduva rahidiana cervicala (3,80%) si hipocamp (1,29%). Leziunile de tip inflamator (encefalite parazitare, encefalite de tip listerian, encefalite de tip piobacilar) au afectat bulbul rahidian (34,14%), tuberculii cvadrigemeni (24,39%), cerebelul (19,51%), cortexul cerebral (12,19%); hipocampul (4,87%), puntea (2,43%), maduva rahidiana cervicala (2,43%). Leziunile de encefalita nespecifica au fost diagnosticate în marea majoritate în bulbul rahidian (41,66%), apoi în cerebel (25%) si, în egala masura, în tuberculii cvadrigemeni si emisferele cerebrale (16,66%); acest tip de leziune nu a fost întalnit în hipocamp sau maduva rahidiana cervicala. Depunerea de pigment melanic a fost identificata in leptomeningele cerebelului, al emisferelor cerebrale; la un caz melanocitele au fost prezente si perivascular; la niciunul dintre cazuri nu s-au identificat melanocite in substanta nervoasa. Rezultatele investigatiilor sugereaza necesitatea examenului histopatologic al sistemului nervos central la toate ovinele moarte sau sacrificate pentru consum.
C. Todireanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
C. V. Cotea (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Carmen Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Cătălina Elena Florea (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Lucrarea are drept scop evidentierea particularitatilor histologice ale tubului digestiv la pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss).
Tubul digestiv la pastrav este format din esofag, stomac, intestin si rect. Epiteliul mucoasei gurii si rectului este de origine ectodermica, stratificat si prezinta doua tipuri de celule mucoase. Acestea sunt secretoare de mucus neutru, colorat PAS si acid, colorat cu Albastru Alcian. Celulele mucoasei stomacului sunt secretoare de mucus neutru iar ale glandelor tubuloase simple de enzime si acid clorhidric. Mucoasa intestinului este pliata iar înaltimea vilozitatilor se reduce catre zona posterioara. Epiteliul este format din enterocite si celule secretoare de mucus acid. Între straturile musculare, atât la nivelul stomacului, cât si al intestinului se evidentiaza plexurile Auerbach.
Cristina Râmbu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Au fost investigate prin examen necropsic si bacteriologic 12 vipere crescute în captivitate pentru productia de venin, într-o ferma recent infiintata. Pierderile prin mortalitate au debutat la scurt timp dupa populare si au continuat într-un ritm constant pe parcursul a trei luni, cifrându-se la 90% din efectiv. Tabloul anatomopatologic s-a caracterizat prin leziuni predominant hemoragice cu localizare constanta pe mucoasa buco-faringiana si sacii aerieni. Examenul bacteriologic a constat în efectuarea de însamântari din maduva osoasa si sânge pe medii adecvate, identificarea tulpinilor bacteriene izolate si testarea patogenitatii si a sensibilitatii acestora fata de antibiotice. La toate viperele examinate pe parcursul celor trei luni, diagnosticul stabilit a fost de septicemie cu Enterobacter cloacae, deoarece bacteria a fost izolata în culturi pure si toate tulpinile au prezentat activitate hemolitica de tip alfa sau beta. Tulpinile de Enterobacter cloacae au manifestat sensibilitate fata de Cefoperazona, Ciprofloxacin si Enrofloxacin (10 din cele 12 tulpini izolate, respectiv 83,33%), Amoxiclav (8 tulpini, respectiv 66,6%) si Norfloxacin (7 tulpini, respectiv 58,33%). Coroborând datele anamnetice cu rezultatele examenelor efectuate si informatiile bibliografice, s-a concluzinat ca septicemia cu Enterobacter cloacae a evoluat pe fondul imunosupresiei indusa de stres sau pe fondul unei viroze.
S. Degli’Innocenti (Department of Pathology, University of Parma, Italy)
M. Rubei (Equilab 2000 /Minilab Practitioner, Padova, Italia)
Abstract
The authors report on the recovery of fertility in a 18 years old mare through the use of therapeutic embryo transfer.
In recent years the subject showed pre-natal colic with a tendency to premature placental detachment, and above all a severe form of degenerative arthritis of the left wrist with stiff joints, lameness and difficulty in walking, especially in late pregnancy.
L. Leonardi (College of Veterinary Medicine, University of Perugia, Italy)
G. Palazolli (Private Dental Surgeon, Perugia, Italy)
G. Angelli (University of Perugia, Italy, Section of Veterinary Surgery, Veterinary Clinic)
Manuella Militaru (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Abstract
The authors describe a case of mandibular dentigerous cyst in a 1,5-years-old, male, German shepherd dog.
On the basis of clinical outcomes, the Authors outline the possibility to obtain the full recovery of the bone lesions without the need for either autologous or eterologous implants.
S. Ciobanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
M. Fântânaru (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Ioana Burcoveanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
L. Burtan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Importanţa suturilor în chirurgia digestiva este incontestabila, de executia lor corecta depinzând vindecarea rapida si fara sechele a intestinului. De asemenea, traumatismul operator trebuie sa fie minim, iar medicul veterinar trebuie sa respecte principiul asepsiei pe toata durata interventiei pe tubul digestiv. În aceasta lucrare, ne-am propus sa comparam doua tehnici de enterorafie monoplan, în fire separate si în fir continuu, ambele realizate cu fir sintetic resorbabil, demonstrând existenta reactiei inflamatorii minime si calitatea superioara a procesului de vindecare a peretelui intestinal, urmarind aceste procese în dinamica, la 7, 14, 21 si 90 de zile post-operator.
L. Runceanu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
I. Borş (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
S. G. Ciornei (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
P. Roşca (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Rezumat
Investigaţiile bacteriologice au fost efectuate pe 25 de probe reprezentate de scurgeri genitale provenite de la vacile cu afectiuni inflamatorii acute ale uterului.
Examenele bacteriologice au permis izolarea si identificarea a 51 de tulpini bacteriene apartinând la 6 genuri si specii bacteriene. Dintre cele 25 de probe examinate, 6 (24%) au provenit din infectii singulare, 12 (48%) au provenit din infectii mixte iar 7 (28%) au provenit din infectii de asociatie. De la cazurile de infectii singulare au fost izolate câte doua (8%) tulpini, din speciile: Escherichia coli, Arcanobacterium pyogenes si Staphylococcus aureus. Infectiile mixte au fost reprezentate în 5 (20%) cazuri de asocierea între A.pyogenes si Streptococcus spp, în 3 (12%) cazuri de asocierea dintre Actinomyces bovis si Proteus spp. în doua (8%) cazuri de asocierea între E.coli si A.pyogenes iar în alte doua (8%) cazuri de asocierea între Staphylococcus aureus si A.pyogenes. Infectiile de asociere au evidentiat implicarea a 3 specii sau genuri bacateriene apartinând florei Gr (+) sau/si Gr (-).
S. I. Beşchea Chiriac (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
G. Solcan (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
V. Boghian (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Rezumat
La 12 câini de vârste si rase diferite diagnosticati prin examen clinic cu insuficienta cardiaca cronica (ICC) s-a efectuat examenul electrocardiografic (EKG) si ecografic (EcoCord). Semnele clinice constatate au fost grupate în semne clinice ale ICC stânga si semne clinice ale ICC dreapta. La examenul EKG, în ICC stânga, s-a observat alungirea undei R (stenoza aortica) si complexe QRS cu intervale egale (tahicardie ventriculara). Undele F de fibrilatie atriala au aparut în dilatatia severa a atriului stâng, iar unda P a crescut ca durata ajungând la valoarea de 0,08 sec.
La examenul EcoCord, în ICC stânga s-a observat îngrosarea si aspectul hiperecogen al valvulei mitrale atât în portiunea septala cât si cea parietala, dilatatia cordului stâng prin marirea diametrului atriului stâng raportat la diametrul aortei (As / Ao ? 1). Fractia de scurtare a avut o valoare mai mica de 30% ceea ce presupune o marire a cavitatii ventriculare stângi atât în sistola cât si în diastola.
Examenul EcoCord efectuat în ICC dreapta a pus în evidenta marirea diametrului sistolic si diastolic al ventriculului drept cu miscarea nesincrona a septumului interventricular, existenta epansamentelor policavitare, si îngrosarea cu aspect hiperecogen al valvulei tricuspide.
Olimpia Barbato (Faculty of Veterinary Medicine, University of Perugia, Italy)
N. M. Sousa (Faculty of Veterinary Medicine, University of Liege, Belgium )
J. F. Beckers (Faculty of Veterinary Medicine, University of Liege, Belgium)
Abstract
Pregnancy diagnosis is an important part in reproduction management of ruminant and embryonic mortality has a substantial impact on the fertility of domestic animals. Most of the embryonic losses occur during the first days after fertilization and during the process of implantation. So it is very important to discriminate with an early pregnancy diagnosis non pregnant and pregnant animals. In the last years, a large polymorphic family of placenta-expressed proteins has been discovered in ruminant species and used for pregnancy diagnosis. Members of this family are named pregnancy-associated glycoproteins (PAG), being synthesized in the mono-and binucleate cells of the ruminant’s trophectoderm. Part of them are released in the maternal blood circulation where they can be assayed by different laboratory techniques. Due to large variety of expressed molecules and to large variations in the post-translational processing of the PAG, different immuno-systems present different ability to quantify the PAG released in blood. The assay of PAG can also bring very interesting information for researchers working in programs focused on the study of embryonic and fetal mortalities, as well as on embryo biotechnology (ET, FIV, clonage), animal nutrition or infections diseases resulting in pathologies affecting the pregnancy.
V. Chindriş (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj)
G. Stetca (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj)
Rezumat
Stafilococii Methicilin rezistenti (MRSA) constituie o preocupare majora pentru sanatatea publica.MRSA linia ST398 este recunoscuta ca risc profesional pentru persoanele ce vin in contact cu porcii si pot fi introdusi ocazional in spitale cauzand grave infectii la om. Ca urmare a acestor considerente la solicitarea EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara) Commisia Europeana a hotarat finantarea unui program de supraveghere a MRSA in fermele de porci din UE.Programul de cercetare al UE s-a desfasurat in cursul anului 2008,intr-un numar de 3176 ferme de productie si 1421 ferme de crestere. In cadrul Programului, tulpinile pozitive au fost analizate si sub raport genetic pentru prezenta genei Spa si pentru apartenenta la linia genetica ST398. Intrucat Romania nu a fost inclusa in Programul UE, s-a intreprins un studiu comparativ in 20 de exploatatii de productie de porci din Ardeal. Spre deosebire de programul UE studiul a fost extins si asupra animalelor din adapost.Au fost izolate 86 tulpini de stafilococ provenite din cele 20 exploatatii. Prevalenta stafilococilor in probele examinate(tampoane) a fost de 81,1% din total probe.Tulpinile recoltate din adaposturi s-au dovedit a fi MRSA,pozitive in procent de 11,6 % iar cele prelevate de la porci in procent de 4,65%. Prin comparatie din studiul finantat de UE rezulta o prevalenta a MRSA,medie de 14% cu variatii intre 0-46%.Consideram ca ar fi binevenita continuarea cercetarilor,inclusiv genetice,in conformitate cu tehnicile UE pentru a stabili potentialul patologic si riscurile ce le prezinta MRSA pentru consumatori si in primul rand pentru medicii veterinari,crescatorii de porci,procesatori si desigur ca infectii nosocomiale.Pentru stabilirea trasabilitatii MRSA ar fi extrem de importanta extinderea cercetarilor pe traseul:adapost-animale-carne si preparate din carne-om-spital.
G. Răpuntean (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
F. Chirilă (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
G. Nadăş (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Cosmina Cuc (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
N. Fiţ (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
S-a testat dezvoltarea algelor unicelulare din genul Prototheca pe urmatoarele medii solide de cultura: mediu cu ou, mediu cu gelatina, mediu cu diferite solutii colorante (albastru de metilen, rosu de Congo, rosu carmin, verde de malachit), geloza glucozata cu diferite valori de pH în scara 2 la 9. S-au testat tulpini de P. zopfii izolate de la vaci cu mamita si o tulpina de P wicherhamii (ATCC 16529). S-au verificat atât tulpini în cultura pura, cât si în diferite amestecuri cu bacterii Gram negative (£. coli, Proteus), Gram pozitive (Staphylococcus, Micrococcus) si levuri (Candida). Incubarea s-a facut în conditii de aerobioza la temperatura de 37°C pentru primele 48 de ore, dupa care placile s-au pastrat la temperatura laboratorului timp de 5-7 zile. La examinarea coloniilor s-a apreciat marimea si culoarea, dar pentru a surprinde detalii privind aspectul marginilor, suprafata, cromatica, opacitatea, s-a facut examinarea la lupa cu x1,6 si x4. Din coloniile dezvoltatea pe suprafata mediilor s-au efectuat frotiuri umede în solutie Lugol, urmarind caracterele morfologice ale celulelor. Elementele semnificative prin care se identifica prototecile sunt dimensiunile, structura interna si îndeosebi celule aflate în diferite faze de multiplicare (formarea septului despartitor, corpii densi, clivajul asimetric al citoplasmei, formarea endosporilor). Prototecile s-au dezvoltat mai bine pe mediul cu ou, la ambele specii identificându-se numeroase celule la care se evidentia septul separator care precede clivajul citoplasmatic, urmat de formarea endosporiilor, ceea ce înseamna ca este stimulata cresterea si multiplicarea. O crestere semnificativa se produce si pe mediul cu cartof, coloniile având o pronuntata crestere în înaltime cu aspect de burjeoni, prin care se diferentiaza de coloniile altor bacterii sau levuri. Pe mediul cu gelatina cresterea a fost mai lenta si erau putine celule aflate în faza de multiplicare, ceea ce înseamna ca valoarea nutritiva a mediului este scazuta. Pe mediile cu substante colorante, cresterea a fost satisfacatoare, pe mediile cu albastru de- metilen coloniile ambelor specii au avut culoare galbena intensa si o crestere pronuntata în înaltime. De asemenea, au crescut abundent si pe mediul cu rosu de Congo, coloniile ambelor specii au avut o culoare rosie zmeurie stralucitoare si un aspect bombat. S-au dezvoltat si pe mediul cu rosu carmin, dar fara a constata aspecte particulare. Pe mediul cu diferite valori de pH (geloza glucozata), prototecile s-au dezvoltat atât în mediu acid cât si în mediu bazic. S-a constatat ca mediul acid (pH-3) are caracter selectiv, fiind inhibata atât dezvoltarea bacteriilor, cât si a levurilor. O astfel de varianta de mediu poate fi luata în considerare la efectaurea însamântarilor din probele intens contaminate. Pentru identificarea prototecilor este foarte important ca examinarea coloniilor sa se faca la lupa, chiar de la 24 de ore, întrucât coloniile prezinta un aspect caracteristic de cristale de gheata, cu irizatii stralucitoare, iar din colonii sa se faca frotiuri umede în solutie Lugol, pentru aprecierea caracterelor mofologice. Dimensiunile, forma si prezenta celulelor cu endospori, constituie criterii importante pentru identificare si permit diferentierea certa de alte microorganisme.
C. Boiti (FMV, University of Perugia, Italy)
G. Brecchia (F.M.V., Universita di Perugia, Italia)
A. Dal Bosco (FMV, University of Perugia, Italy)
C. Castellini (FMV, University of Perugia, Italy)
L. Menchetti (FMV, University of Perugia, Italy)
M. Maranesi (FMV, University of Perugia, Italy)
Abstract
Microbial infections, localized as well as systemic and the subsequent inflammation, are know to cause transitive or permanent infertility. Infectious agents as bacteria, fungi, viruses and parasites can impair human and animal reproduction. However, the mechanisms by which a status of infection/inflammation induce infertility are widely unknown. The objectives of this study were (1) to provide an adequate animal model of a systemic inflammatory status by intra-peritoneal injection of bacterial lipopolysaccharide (LPS) (2), to create a suitable animal model of sub-acute inflammation using local intra-cervical deposition of LPS and (3) to assess the effects of systemic and local inflammation on the uterine tissue and on the transport of spermatozoa in the genital tract of rabbit does. In experiment 1, 15 healthy New Zealand White rabbit does were divided into five homogeneous groups (n=3), receiving by intra-peritoneal injection 25, 50, 100 and 150 µg/kg body weight (b.w.) of E. coli LPS dissolved in 2 ml of sterile saline or only saline (control). White blood cells (WBC), rectal temperature and feed intake were observed for 3 consecutive days following the treatment. Inoculation of 100 µg/kg b.w. produces a reversible inflammation-like status that lasts for about 3 days, with minimal distress for the animals. The major symptoms were fever, anorexia, changes in WBC count and therefore it was used in other experiment. In experiment 2, ten New Zealand White does were divided in two groups (n=5) and inoculated close to the cervix region with 500 µg of E. coli LPS diluted in 2 ml of saline or only saline (control). Following with the same scheme of the precedent experiment, rectal temperature WBC and feed intake were observed for 3 consecutive days after the treatment. The intra-cervical inoculation of LPS not showed any systemic effects, as confirmed by the lack of changes in the parameters considered. In experiment 3, three groups (n=6) of New Zealand White does were inoculated intra-peritonally with 100 µg, close to the cervix region with 500 µg of E. coli LPS diluted in 2 ml of saline or only saline (control), 60 h before artificial insemination (AI). In intra-peritonally treated does and control were also determined the interleukine-1ß (IL-1ß) plasma concentrations. After 12 hours from AI, does were sacrificed and the reproductive tract was excised. The number of spermatozoa in uterine horns and oviducts was counted and histological evaluation in uterine tissues were performed. Histological examination showed an endometritis-like inflammation status in LPS-treated does and in these animals, the recovery of spermatozoa from uterine horns and oviducts were lower than control (P=0.05). IL-1ß plasma levels increased rapidly in LPS treated does respect to the control (P=0.01). These results suggest that a sub-acute or acute inflammation may cause infertility by compromising the uterine environment and/or impairing the sperm transport. In addition, the rabbit could be a useful LPS animal model for further studies of mechanisms involved in reproductive dysfunction mediated by infection and/or inflammation.
Cristina Râmbu (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
Alina Vlad Sabie (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
C. Carp Cărare (Facultatea de Medicină Veterinară Iaşi)
REZUMAT
Cercetările s-au efectuat pe parcursul anului 2010, pe un numar de 55 de probe de lapte si produse lactate (brânza proaspata de vaci, smântâna si cas de oaie) si 22 de probe de carne de porc si oaie recoltate din unitati de profil din diferite etape ale fluxului tehnologic, respectiv dupa eviscerare si dupa refrigerare.
Probele au fost supuse testelor microbiologice clasice, utilizând metodele de lucru din standardele nationale în vigoare, iar confirmarea s-a realizat cu ajutorul testelor de patogenitate si a galeriilor API-Listeria. În paralel s-a realizat si detectia specifica a tulpinilor de Listeria monocytogenes din probele de alimente pre-îmbogatite, printr-o metoda real-time PCR, utilizând kitul TaqMan Pathogen Detection Kits (Applied Biosystems). Metoda utilizeaza primeri si o sonda specifica pentru Listeria monocytogenes, iar detectia se realizeaza prin analiza curbelor de fluorescenta, controlul intern al reactiei fiind detectat de un fluorofor diferit. Specificitatea metodei s-a realizat utilizând 10 tulpini non-Listeria monocytogenes.
Din totalul probelor analizate, prin metoda microbiologica clasica, s-au identificat si confirmat 7 tulpini de Listeria monocytogenes din probele de lapte si produse lactate si 5 tulpini din probele de carne de oaie si porc. Cele 12 tulpini izolate au fost identificate si prin metoda real-time PCR, eficienta testului fiind de 100%, rata fals pozitiva si rata fals negativa fiind de 0%.