Revista Română de Medicină Veterinară
In the Romanian Review of Veterinary Medicine are published scientific reports and syntheses, original works and proceedings, from the medical veterinary domains. Articles are considered for publication depending on: scientific value, originality of the research and the manuscript submission date. Manuscript received by the Editorial staff will be reviewed by the selected Scientific reviewers. If reasonable corrections are necessary, these will be made by the Editorial staff. The articles may be rejected without peer-review, if they do not comply with the editorial recommendations to authors or are beyond the scope and aims of this Review. In this cases, the Editorial staff reserves the right to return the rejected article for revision to the authors.
In Revista Română de Medicină Veterinară (Rev Rom Med Vet) sunt publicate referate ştiinţifice, articole de sinteză, lucrări originale şi prelucrări, din domeniul medicinii veterinare. Articolele sunt luate în considerare în vederea publicării în funcţie de: valoarea lor ştiinţifică, originalitatea cercetărilor şi data depunerii manuscriselor. Lucrările primite la Secretariatul Revistei, vor fi controlate ştiinţific de către referenţii de specialitate selectaţi. Dacă după recenzie sunt necesare corecturi rezonabile, acestea vor fi făcute la redacţie de către colectivul editorial. Lucrările pot fi respinse fără recenzare când nu respectă recomandările editoriale pentru autori, ori scopul şi obiectivele Revistei. În aceste cazuri, Redacţia îşi rezervă dreptul de a returna manuscrisele autorilor, pentru revizuire.
Cover 1 photo:Controlul ştiinţific al lucrărilor cuprinse în acest număr al Revistei Române de Medicină Veterinară a fost asigurat de:
Prof. Dr. A. I. Baba 1)
Prof. Dr. N. Constantin 2)
Prof.Dr. A.Muste 1)
Prof. Dr. Gh. Răpuntean 1)
Prof.Dr. C.Savu 2)
Prof. Dr. V. Teuşdea 2)
1) Facultatea de Medicină Veterinară, Cluj-Napoca
2) Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti
Elena Potecea (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. „Spiru Haret” Bucureşti)
Elena Luiza Bădic (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. “Spiru Haret” Bucureşti)
A. Sallay (Facultatea de Medicina Veterinara a Univ. “Spiru Haret”, Bucuresti)
REZUMAT
Cercetările s-au efectuat într-o unitate destinată creşterii şi exploatării intensive a suinelor, dotată cu sistem automatizat-computerizat de monitorizare a microclimatului.
Studiile s-au efectuat pe durata a doi ani (2007 şi 2008), prelevându-se un număr de 40 probe de aer din adăposturi, câte 20 probe/an, în serii trimestriale, în lunile ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie.
Numărul total de fungi NTF a avut valori cuprinse între 9,1×103 şi 11,8 x 103 şi s-a constatat că nu au existat diferenţe semnificative ale NTF între probele prelevate în cei doi ani de studiu. Valorile cele mai ridicate ale NTF s-au înregistrat la probele prelevate din adăposturile pentru tineret suin la îngrăşat în faza II.
Aeromicroflora izolată şi identificată din aerul adăposturilor pentru suine a fost reprezentată de : Candida albicans, Aspergillus fumigatus şi Aspergillus niger. Speciile de Aspergillus au fost considerate patogene şi s-au izolat în mod exclusiv din adăposturile pentru tineret suin înţărcat, tineret suin la îngrăşat în faza I şi tineret suin la îngrăşat în faza II, în ambii ani de studiu.
E. Avram (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare)
S. Răpuntean (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
C. Mesteşanu (Circumscripţia Sanitară Veterinară com. Santău, jud. Satu Mare)
C. Ceică (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor)
R. Roca (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare)
Elisabeta Mesteşanu (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare )
A. Muste (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
I. Ilie (S.C. Infofluids Bucureşti)
F. Beteg (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Studiul epidemiologic privind incidenţa reticulitei traumatice a fost efectuat în perioada 2006 – 2010 pe raza circumscriptiei sanitare veterinare Santău, jud. Satu Mare, pe un număr de 1464 de bovine, fiind diagnosticate cu reticulită traumatică 56 (3,82%) cazuri. În funcţie de vârsta s-a putut constata că boala a avut următoarea incidenţă: 0 (0%) la categoria sub 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1 la 4 ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria peste 8 ani. Din punct de vedere al distribuţiei spaţiale s-a constatat că cele mai multe cazuri s-au înregistrat în localitatea Santău 31 (55,35%) şi un număr mai redus în localităţile Sanduru 17 (30,35%) şi Cheruşa 8 (14,28%). În funcţie de rasă incidenţa cea mai ridicată s-a înregsitrat la categoria metişi 26 (46,42%) urmată de rasa Bălţată Românească 17 (30,35%), rasa Brună de Maramureş 11 (19,64%) şi rasa Holstein 7 (12,5%). În cazul femelelor gestante boala a fost mai frecventă în perioada 1 la 3 luini de gestaţie fiind constatate cele mai multe cazuri 26 (46,42%), urmată de perioada 4 la 6 luni cu 11 (19,64%) cazuri şi lipsa cazurilor în perioada avansată de gestaţie. După fătare până la montă, s-a constatat o incidenţă sporită a cazurilor, fiind diagnosticate un număr de 91 (33,92%). În relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că cele aflate în stare bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala, fiind înregistrate 39 (69,64%) cazuri, comparativ cu 17 (30,35%) cazuri la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare.
A. Muste (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
F. Beteg (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
F. C. Vancea (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bistriţa Năsăud)
I. Iulian (S.C. Infofluids Bucureşti)
REZUMAT
Studiul a fost efectuat pe un număr de 9 vaci, din rasa Holstein, crescute în sistem intensiv, diagnosticate cu deplasare de cheag pe stângă şi remediate chirurgical prim abomasopexie în flancul stâng.
Au fost efectuate determinări pre-operatorii, ale pH-ului urinar, al modificărilor parametrilor sangvini şi a unor parametrii biochimici.
Determinările pre-operatorii, au scos la iveală modificări alte valorii glicemiei, în sensul creşterii (3,0–4,2 mmol/l), la toate vacile cu deplasare de cheag şi reducerea valorii clorului (76,3–79,6 mmol/L), potasiului
(2,8-3,5 mmolo/L), sodiului (122–131 mmol/L) şi calciului (4,7– 5,0 mmol/L), aspartat aminotransferaza (180-202 U/L), hematocrit (40-44%) si hemoglobină (10,5-11 g/dl) la un număr de 8 vaci.
Post-operator, pentru valorile parametrilor sangvini se constată o tendinţă de normalizare începând cu ziua a 3-a, iar valorile leucogramei se normalizează începând cu ziua a 8-a post-operatorie.
I. Ilie (S.C. Infofluids Bucureşti)
F. Beteg (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
F. C. Vancea (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bistriţa Năsăud)
REZUMAT
În prezentul studiu au fost monitorizaţi unii factori intrinseci cu potenţial de inducere a deplasării cheagului pe stânga, având în vedere că patologia acestei afecţiuni, la vacile crescute în sistem intensiv, este din ce în ce mai frecventă.
Necesitatea cercetării în direcţia unei astfel de teme este impusă de numeroasele semnalări cu privire la tulburarea topografică a abomasului, cu precădere la vacile la care producţia de lapte se situează mult peste cea caracteristică rasei din care provin şi care sunt crescute în unităţile de tip intensiv.
Cercetările şi observaţiile s-au desfăşurat în perioada octombrie 2006 – octombrie 2007, iar efectivul luat în studiu a fost reprezentat de 3264 bovine din care 2500 vaci de lapte şi 764 tineret bovin provenit din 5 ferme situate în sud-estul României.
Metoda de studiu s-a bazat pe examinarea clinică a tuturor subiecţilor şi încadrarea acestora pe categorii, în funcţie de rasă, vârstă şi talie.
Ca rezultat al monitorizării subiecţilor, s-a constatat că la toate cele 63 de vaci diagnosticate cu deplasare de cheag pe stânga, cantitatea de lapte a înregistrat o scădere considerabilă. Prin examinare clinică s-au înregistrat: tulburări gastrointestinale (constipaţie alternând cu diaree), anorexie, apetit capricios, apatie, adinamie şi deformări ale flancului stâng.
V. Andronie (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. „Spiru Haret”, Bucureşti)
Monica Pârvu (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ.“Spiru Haret” Bucureşti)
D. Curcă (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
De la înfiinţarea ei, în aprilie 1904, „Societatea pentru Protecţiunea Animalelor” a contribuit la promovarea activităţilor privind protecţia animalelor, dând o mare importanţă aspectelor umanitare, precum şi celor economice.
Printre activităţile Societăţii se remarcă înfiinţarea diferitelor servicii pentru asigurarea bunăstării animalelor, educarea populaţiei privind creşterea şi îngrijirea animalelor, urmărirea aplicării legislaţiei privind protecţia animalelor şi o foarte intensă preocupare editorială.
C. Savu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Rosalie Adina Dojană (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ilfov)
REZUMAT
În lucrare a fost determinat efectul hrănirii cu recepturi furajere îmbogăţite în lipide (suplimentate faţă de standard cu 3%, 5% şi 7% ulei de floarea soarelui) asupra calităţilor carcasei de iepure. Cercetările au fost realizate pe tineret cunicol în vîrstă de 10 săptămîni, iar durata hrănirii experimentale a fost de 21 zile după care animalele au fost sacrificate. Pe carcasele obţinute a fost determinat randamentul la tăiere, procentul de grăsime disecabilă şi raportul carne/oase. Rezultatele obţinute relevă creşterea sporului ponderal mediu zilnic și a randamentului la tăiere de la 59,2% la martor, la 61,2% la lotul suplimentat 7% cu ulei de floarea soarelui. Grăsimea disecabilă a fost de 2,22% din greutatea carcasei la lotul martor, crescând la loturile a căror hrană a fost suplimentată cu ulei vegetal, dar a prezentat o valoare maximă la lotul hrănit cu un supliment de lipide de 5% (5,19% din greutatea carcasei) şi nu la lotul suplimentat 7%. Raportul carne/oase al carcaselor a prezentat o valoare de medie de 5,14 la lotul martor şi de asemenea a crescut la loturile suplimentate furajer cu grăsime dar valoarea maximă a creşterii s-a înregistrat din nou la lotul suplimentat cu 5% grăsime vegetală, valoare cifrată la 5,55.
REZUMAT
Pubertatea întârziată sau anestrul prepubertal prelungit este cea mai frecventă cauză a eliminării a aproximativ 25-30% dintre scrofiţele de înlocuire din circuitul reproductiv. Cel mai adesea se consideră că femelele cu pubertate întârziată au infantilism genital, astfel că sunt scoase de la reproducţie şi abatorizate. Din punct de vedere economic pierderile sunt semnificative, acestea putând fi reduse sau evitate printr-o mai bună organizare managerială a sectorului de reproducţie şi prin diminuarea sau anularea factorilor perturbatori ai ciclului reproductiv la scrofiţe.
Cauzele pubertăţii întârziate sunt multiple şi complexe şi ţin atât de individ (factori genetici, neuro-endocrini etc.) cât şi de mediu (sezon, microclimat, aglomeraţie, nutriţie etc.).
Unul dintre cele mai importante aspecte asociate tulburărilor de reproducţie la suine îl reprezintă infertilitatea sezonieră. Sezonul se regăseşte ca un important factor de mediu care influenţează fertilitatea scroafelor şi care continuă să reducă performanţele de reproducţie şi eficienţa economică în efectivele de porci pe plan mondial. Caracterul sezonier al reproducţiei este o reminiscenţă moştenită de la strămoşul sălbatic. Spre deosebire de porcul sălbatic, la care principala manifestare a caracterului sezonier al reproducţiei îl reprezintă anestrul prelungit, în creşterea industrială a porcului infertilitatea sezonieră se manifestă sub diferite aspecte: pubertate întârziată la scrofiţe, prelungirea intervalului dintre înţărcare şi reinstalarea căldurilor, reducerea ratei fătărilor şi întârzierea întoarcerilor după montă, precum şi reducerea mărimii lotului de purcei. Aceste aspecte sunt întâlnite mult mai frecvent la sfârşitul verii şi începutul toamnei, decât în sezonul iarnă – primăvară.
O altă cauză frecvent implicată în instalarea şi manifestarea anestrului prepubertal şi a pubertăţii întârziate la scrofiţe este Sindromul Estrogenic Micotoxic (SEM). De cele mai multe ori acesta este determinat de consumul unor plante infestate cu micotoxine cu efect estrogenic, zearalenona fiind cel mai adesea implicată. La scrofiţele impubere SEM se manifestă prin eritem şi edemaţiere vulvară şi mamelonară, prolaps vaginal, hipertrofie uterină, atrofie ovariană şi atrezie foliculară.
C. Diaconu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
D. Hristescu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
REZUMAT
În lucrare sunt prezentate rezultatele testatării comparative a efectului virulicid al acidului acetic 10% şi alcoolului etilic 70%, pe ouă embrionate SPF de 9-11 zile, faţă de virusul influenţei aviare subtipul H5N1 HPAI şi virusul bolii de Newcastle.
Rezultatele obţinute au arătat că acidul acetic 10% are acţiune cidă mai eficientă faţă de virusul bolii de Newcastle decât cea faţă de virusul influenţei aviare subtipul H5N1 HPAI, iar alcoolul etilic 70% prezintă eficienţă mai ridicată asupra virusului influenţei aviare H5N1 HPAI, comparativ cu virusul bolii de Newcastle.
Florica Bărbuceanu (Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti)
A. I. Baba (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
Scrapia este o boală infecţioasă neurodegenerativă a oilor şi caprelor, aparută natural, caracterizată prin modificări de tip vacuolar şi spongiform la nivelul sistemului nervos central (1). Până în prezent nu există un test specific pentru diagnosticul scrapiei. Interpretarea semnelor clinice este completată de examenul histopatologic, care relevă encefalopatia spongiformă caracterizată de leziuni spongiforme şi vacuolizări perineuronale situate bilateral şi de obicei simetric, în substanţa cenusie a creierului (2,3). Lucrarea prezintă o apreciere a rezultatelor examenelor de laborator (6,7,8) întreprinse pentru supravegherea şi/sau monitorizarea scrapiei în judeţul Cluj, conform prevederilor Regulamentului CE nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001, cu amendamentele ulterioare (care stabilesc norme pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatii spongiforme), precum şi stabilirea incidenţei altor tipuri de modificări histopatologice (în afara celor specifice encefalopatiilor spongiforme transmisibile), ponderea acestora, stabilirea unei ierarhii comparative, precum şi asocierea leziunilor microscopice din sistemul nervos central cu starea de sănătate sau/şi existenţa unor leziuni la distanţă. Screening-ul rapid folosind testul imunoenzimatic EIA cu doi anticorpi monoclonali (4,5) şi examenele histopatologice efectuate pentru evidenţierea prezenţei/absenţei leziunilor specifice encefalopatiilor spongiforme transmisibile au înregistrat rezultate negative, în proporţie de 100%, concordanţa între rezultatele celor două examene de laborator atestând indemnitatea la scrapie a populaţiei de ovine de la care au provenit probele de creier. Analiza histologică a fragmentelor de ţesut nervos provenite de la 100 subiecţi, examinate în direcţia altor tipuri de modificări decât cele specifice encefalopatiilor spongiforme transmisibile, a evidenţiat leziuni de diferite tipuri la 71 de subiecţi, chiar şi la ovine care la examenul clinic nu au manifestat simptome care să sugereze leziuni la nivelul sistemului nervos central. S-au întalnit leziuni de tip vascular la 41 subiecţi (41%), leziuni inflamatorii la 14 subiecţi (14%), modificări nespecifice la 11 subiecţi (11%), melanoză la 3 subiecţi (3%) modificări ale LCR, la 2 subiecţi (2%), absenţa modificărilor sau a leziunilor la 29 subiecţi (29%).
G. Răpuntean (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
M. Cernea (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
N. A. Oros (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Anca Chereji (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
REZUMAT
În vederea evaluării eficienţei in vivo a unor asocieri medicamentoase, a fost testată clinic combinaţia sulfametoxidiazină-tilozină comparativ cu metoxidiazina administrată singură, la ovine diagnosticate cu endometrite stafilococice. În urma efectuării examenului biochimic a fost realizată proteinograma, cu ajutorul spectrofotometrului Screen Master Plus şi al analizorului Konelab. Înainte de instituirea terapiei precum şi la 1, 3 şi 7 zile de tratament, au fost determinate valorile proteinelor totale, globulinelor, gamaglobulinelor, albuminelor, fibrinogenului şi raportul albumine/globuline. Aceste valori au indicat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între activitatea antibacteriană a combinaţiei sufametoxidiazină-tilozină, comparativ cu sulfametoxidiazina. Concluzia care s-a desprins din acest studiu a fost că sulfametoxidiazina asociată cu tilozina este mai eficientă în terapie, faţă de sulfonamida administrată singură
I. Baba (Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca)
Lucica Jurca (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba)
REZUMAT
Datele bibliografice arată cât de mare este pericolul determinat de poluanţii de tip metale grele, cât sunt de periculoşi prin remanenţa de lungă durată în sol precum şi datorită preluării lor de către plante şi apoi de către animale (4,7,9). Existenţa unei zone puternic poluate- zona Zlatna , în preajma combinatului chimic a făcut posibilă eliminarea în mediu a unor poluanţi de tip metale grele mai mult sau mai puţin toxici, care în timp au acţionat nefavorabil asupra organismelor vii (4,9).
Încetarea emisiilor de la SC Ampelum –Zlatna nu înseamnă sfârşitul problemelor legate de poluare. Dimpotrivă, încărcarea solului terenurilor agricole cu metale grele favorizează în continuare expunerea populaţiei şi a animalelor la efectele negative ale acestor poluanţi(9) . Bovinele pot constitui o verigă de legatură între plante şi om , întrucât contaminarea plantelor poate fi evidenţiată în ţesuturile şi organele animalelor, dar şi în produsele destinate consumului uman.
Scopul cercetării a vizat studierea în zona Zlatna a principalilor poluanţi minerali (Pb, Cd, Cu, Zn,)(4,9). identificarea leziunilor microscopice în diverse organe şi ţesuturi la bovine sacrificate pentru consum uman crescute în mediu poluat natural, compararea rezultatelor examenelor cantitative ale diverşilor poluanţi (Cd, Pb) cu modificările morfopatologice induse de aceştia. Au fost folosite ca metode de lucru spectofotometria cu absorbţie atomică pentru determinarea cantitativă a metalelor grele(9) si examene histopatologice din ţesuturi prelevate din organe precum: cord, ficat, rinichi, pulmon, splină, uter, glanda mamară.
Cantitaţile depăşite de cadmiu, plumb, cupru identificate în organele de la bovinele examinate se reflectă prin leziuni de tip degenerativ (1,2,5,6) (antracoză pulmonară, vacuolizări ale epiteliului tubilor renali, citorexa, citoplasma hepatocitelor cu aspect vacuolar si granular, nuclei in picnoză) şi vascular (vena centrolobulară cu celule hipercromatice). La nivelul plămânului s-a observat îngroşarea septelor alveloare şi infiltraţie histiocitară, ceea ce determină o reducere a suprafeţei respiratorii, fapt observat si prin deschiderea arteriolelor cu periniţe.
Magda Goncearov (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
F. Furnaris (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
Elena Mitrănescu (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
R. Popa (Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti)
L. Tudor (Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti)
REZUMAT
Conform NACMF (National Advisory Committee on Microbiological Criteria Of Foods) riscul este reprezentat de orice element de natură biologică, fizică sau chimică, ce poate constitui o ameninţare la adresa sănătăţii consumatorului. Termenii de bază folosiţi atunci când se discută despre HACCP şi evaluarea riscului sunt: pericol şi risc, termenul „pericol” fiind definit sau folosit uneori pentru a desemna cauza unui efect negativ.
Factorii de contaminare sunt acele organisme sau elemente purtatoare de agenti microbiologici sau cu rol de vectori care, odată cu atingerea sau patrunderea in alimente, pot să le contamineze cu agentul infectios pe care îl poartă. Statele Membre ale Uniunii Europene trebuie sa stabileasca o frecventa corespunzatoare a controalelor oficiale in unitatile care produc, proceseaza si depoziteaza produse de origine animala, in baza analizei de risc.
Notiunea de „risc” nu trebuie confundata in acest caz cu evaluarea pozitiva sau negativa a unei unitati. Prin urmare, o „unitate cu risc înalt” nu reprezintă o unitate având conditii igienice precare. Siguranţa şi caracterul acceptabil al alimentelor sunt de importanţă critică. Consumatorii trebuie să aibă încrederea şi siguranţa că alimentele pe care le cumpără sunt ceea ce ei se aşteaptă să fie şi nu prezintă niciun pericol sau nu au efecte adverse. Alimentele sunt considerate ca „nesigure” dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate pentru consumul uman.
Odată cu identificarea unui pericol care poate face alimentul dăunător pentru sănătate, trebuie realizată o evaluare a riscului asociat acestuia. Nu toate pericolele care pot fi găsite în alimente sunt controlate de regulamente specifice. Orice operator cu activitate în domeniul alimentar va trebui să informeze imediat autoritatile competente, în cazul în care considera sau are motive sa considere ca un aliment pe care l-a pus pe piaţă poate fi daunator pentru sănătatea oamenilor.
V. Andronie (Facultatea de Medicină Veterinară a Univ. „Spiru Haret”, Bucureşti)
REZUMAT
Prin definiţie, comportamentul social este compus din acele tipare de comportament care implica doi sau mai multi membri ai unei specii. Astfel, comportamentul social include comportamentul sexual şi comportamentul parental. Lucrarea se referă la formarea şi întreţinerea organizarii sociale a porcilor şi anume, cele centrate pe agresiune şi dominanţă socială, deoarece acestea sunt aspectele cele mai relevante cu privire la bunăstarea animalelor. Bunastarea animalului poate fi definita ca starea acestuia în ceea ce priveşte încercările sale de a face faţă mediului său de viata. Porcii sunt animale sociabile, şi din punct de vedere evolutiv, fiind sociabili, aceştia transmit o serie de beneficii, dar potenţial şi unele dezavantaje, în special pentru anumiţi indivizi din cadrul grupului. Condiţiile de viaţă într-un grup social pot aduce o serie de beneficii, printre care: reduc preţurile de ruinare, îmbunătăţesc succesul căutarii hranei, succesul în creşterea puilor, cresc şansele de împerechere şi ajută termoreglarea. Pe de alta parte, un grup poate fi mai vizibil la un prădător, concurenţa în cadrul grupului poate reduce accesul la resurse pentru unii indivizi şi poate creşte riscul de boală.
I. Cosoroabă (Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara)
REZUMAT
Gnathostomoza este o zoonoză helmintică provocată de specii de nematode din genul Gnathostoma. Ciclul biologic al parazitului implică o gazdă definitivă – câini şi pisici – şi două gazde intermediare. Cânii şi pisicile se infectează prin consum de gazde paratenice sau gazde intermediare secundare – peşti, broaşte, şerpi, mamifere sau păsări. Omul, gazda aberantă, se infectează bând apă contaminată sau consumând carne crudă sau insuficient preparată termic, în special peşte. Focare importante de gnathostomoză la oameni au fost descrise în ţări din Asia de Sud şi Sud-Est, dar cazuri sporadice au fost semnalate şi în ţări din America Centrală şi de Sud, precum: Mexic, Ecuador, Peru, Argentina. Modificările ecologice survenite în ultimii ani, circulaţia intensă a oamenilor spre regiunile endemice şi consumul preparatelor tradiţionale din peşte neprelucrate termic sau preparate necorespunzător, au condus la răspândirea bolii şi la încadrarea ei în categoria zoonozelor emergente.